3,560 matches
-
prin urmare, continuă să opteze pentru utilizarea unor sisteme de scriere adapate la potugheza-galiciană medievală sau portugheza europeană. (a se vedea reintegraționismul). În iulie 2003, Academia Real Galega, a făcut unele modificări astfel încât să admită unele forme ale limbii portughezo-galiciene arhaice conservate și în portugheza modernă. Aceste schimbări au fost considerate ca o încercare de a înfăptui un consens între tendintele filologiei galiciene și reprezentând, în cuvintele Academiei de Limbă Galiciană, „ortografia dorită de 95% dintre galicieni”. Reforma din 2003 a
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
de lemn Sfânta Paraschiva din Susani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1639. Deși nu este cea mai veche din Maramureș, biserica de lemn din Sârbi Susani păstrează câteva din trăsăturile cele mai arhaice din arhitectura sacrală de lemn românească. Valoarea deosebită a acestui monument, care în fapt depășește chiar pe cea a suratelor înscrise în patrimoniul mondial, constă în conservarea portalului de intrare, unul dintre cele mai excepționale piese de acest fel din
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
de acest fel din România, al cărui mesaj se poate traduce printr-un calendar bizantin. Sculptura portalului oferă o cheie de descifrare a limbajului în lemn, pierdută de două secole din tradiția românească de a construi. Cele mai surprinzătoare aspecte arhaice se observă la forma acoperișului vechi și la trecerea spre partea sacră, în interior, dinaintea iconostasului. La această biserică nu au existat inițial nici țâțâni de fier, nici ferestre de sticlă, nici clopot, acestea fiind în vechime prea scumpe și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
stat de om. Acestuia îi corespunde pe peretele nordic o adâncitură în perete. Între acestea, biserica a avut se pare o grindă orizontală care accentua inițial trecerea dintre sacru și profan în dreptul soleei. Această grindă a fost un element local arhaic pe cale de dispariție, surprins numai în câteva biserici de lemn din secolul 17 în Maramureș. Ușa de la intrare este interesantă nu numai pentru mesajul sculptat bogat pe fața portalului ci și pentru rezolvările ingenioase din dosul ei. Atât articulațiile cât
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
câteva particularități remarcabile. În primul rând cornii (căpriorii) se descarcă pe o cunună (cosoroabă) intermediară. De sub cunună pleacă mai departe corni mai scurți până peste cununa de jos a streașinei. Această împărțire a descărcării acoperișului principal este o soluție constructivă arhaică, întâlnită asemănător și la bisericile de lemn de la Breb și Valea Stejarului. Avantajul ei este că greutatea nu rămâne concentrată pe cununile streașinei, o parte mare fiind preluată la aproape jumătate din distanță de o altă cunună. Acoperișul vechi și-
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Oloinița este o construcție tradițională, folosită de țărani pentru obținerea „oloiului”, denumirea arhaică pentru uleiul nerafinat. Oloinița reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean provine din satul Volovăț, zona etnografică Rădăuți. Este o construcție monocelulară, cu pereții din bârne și acoperișul în două ape, cu învelitoare din draniță. În interior se găsește un atelier
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
un «munte Ararat îngropat în Pământ / numai cu marele belciug rămas afară» ("Ancestrală" - APC, 38); și "Bărăganul Celest" are un teluric "Drum al Robilor": <poem>Pe lângă Drumul Robilor se-aude zornăitul drumului curgând în căruțele vechi ca schelete de păsări arhaice. Merg fără cai, fără boi alunecând pe sudoarea cerească din calea robilor. Loitrele moțăie, stelele în jurul roților amețesc. Sub coviltir muntenii se clatină în barbă trezindu-se când roata izbește un luceafăr pe jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
ei că e gravidă, și are de gând să păstreze copilul. "Live to Tell" are ca teme decepția și neîncrederea, dar și rănile copilăriei. Piesa eponimă este inspirată de formațiile pop de fete din anii 1950 - 1960, fiind folosit cuvântul arhaic "dear" (ro - "dragă"), iar versurile sunt romantice, fiind prezentate sentimentele de iubire ale Madonnei față de Sean Penn. Cântecul este structurat în forma "clasică" strofă - refren. Madonna și-a exprimat dorințele sexuale în versurile pentru "Open Your Heart", și a descris
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
cea a marelui prozator din prima jumătate a secolului al XX-lea, Aquilino Ribeiro, poate pentru că la ambii scriitori lexicul este bogat, atmosfera rustica și munteneasca, întâmplările multe și felurite, iar personajele dintr-o bucată, uneori aprige, reprezentând acea lume arhaica ce mai dăinuia în inima munților. Dar lui Aquilino îi lipsesc câteva din cele mai importante calități ale marelui, dar nu unicului, sau maestru, între altele interesul pentru viața sentimentală și arta dialogului. Tema să majoră este, daca ne referim
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
În civilizația greacă, denumirea artistului este confundată cu cea a artizanului pentru că în greaca veche ignoră această diferență. elenii consideră că artistul(artizanul) este cel mai bun, cel mai iscusit, cel mai credincios. Primele sculpturi semnate dartează de la sfârșitul perioadei arhaice dar, abia în sec. V î.Hr. operele de artă apar semnate în mod curent de personalități artistice cum ar fi: Policlet, Fidias, Scopas și alții. "Religia joacă un rol important în arta greacă. Grecii având o religie politeistă, credeau că
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
reprezentată de personaje în floarea vârstei, cu trupuri armonioase, sănătoase și nu de copii sau bătrâni penru că aceștia erau imperfecți și nu erau compatibili cu idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
a platformei, coloanei, antablamentului și frontonului, raportându-se în permanență la dimensiunile omului. Sunt trei ordine: "doricul","ionicul", și "corinticul". Aceste ordine au apărut în perioade diferite, în locuri diferite și au trăsături diferite. Ordinul doric a apărut în perioada arhaică și s-a dezvoltat în Peloponez și în sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprimă robustețete, prin forme puternice, profile și decorații sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, în ordine cronologică apărut în perioada arhaică dezvoltându-se în coloniile din Asia
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Ordinul doric a apărut în perioada arhaică și s-a dezvoltat în Peloponez și în sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprimă robustețete, prin forme puternice, profile și decorații sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, în ordine cronologică apărut în perioada arhaică dezvoltându-se în coloniile din Asia Mică și în insulele din Marea Egee. Față de doric, ionicul este mai bogat decorat și are proporții mai elegante. Ordinul corintian apare la sfârșitul perioadei clasice, în Asia Mică, și este caracterizat ca fiind o
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
avea diverse forme în funcție de configurația terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suită de coloane unite între ele prin antablamente sau arcade), casa sfatului, teatre, altare etc.. Templul(sau casa zeului) reprezintă cea mai importantă construcție din arhitectura greacă.Până în perioada arhaică, ritualurile se desfășurau în jurul unui copac considerat sfânt, sau la intrarea unei grote, apoi a apărut ideea construirii unui loc special închinat unui zeu. Față de templul egiptean care era plin de mister și în care statuia zeului nu putea fi
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
oamenii se adunau în fața sau în jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oraș-cetate, exista cel puțin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi în două planuri: dreptunghiular(perioada arhaică), dar cel mai adesea fiind construit în plan circular sau tholos(clasicismul târziu). Templul în plan dreptunghiular este alcătuit dintr-o singură cameră sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), și opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numită
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Începând cu secolul al VI-lea î. Hr. pentru realizarea statuilor se folosește piatra. O influență a artei egiptene în sculptura greacă este prezența frontalismului, adică statuile sunt parcă încremenite și le lipsește expresivitatea chipurilor. Aceaste statui sunt realizate în perioada arhaică și reprezintă băieți și fete înfățișați nud cu o arhitectură a corpului bine proporționată și dezvoltată, dar cu o atitudine încă încremenită în majoritatea cazurilor. Fața este ușor expresivă prin schițarea unui surâs, "surâsul arhaic". Băieții sunt numiți Kouroi iar
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
statui sunt realizate în perioada arhaică și reprezintă băieți și fete înfățișați nud cu o arhitectură a corpului bine proporționată și dezvoltată, dar cu o atitudine încă încremenită în majoritatea cazurilor. Fața este ușor expresivă prin schițarea unui surâs, "surâsul arhaic". Băieții sunt numiți Kouroi iar fetele Korele. Fetele tinere sunt înfățișate cu siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt îmbrăcate în veșminte bogate. Față de băieți, reprezentarea fetelor se face în poziții și atitudini mult mai variate, punând în evidență
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
reprezentate depărtate de corp, mimând mișcarea brațelor. Există o grijă pentru detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea părului. Pentru accentuarea detaliilor este folosită policromia(buze, ochi, păr, bijuterii). Și statuile reprezentând fete ca și cele ce reprezintă băieții au același surâs arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai variate, sugerând veselia, ironia etc.. Evoluția sculpturii atinge apogeul, în perioada clasică, stabilindu-se canoanele de frumusețe și perfecțiune. Astfel în această perioadă, artistul are libertate necondiționată în fața regulilor rigide. Image:Kore55.jpg|tDe aceea
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
așa fel încât în ansamblu compoziția să fie echilibrată. Temele alese reprezintă aspecte din legendele mitologice, în cazul templelor sau a altarelor, și din viața defunctului în cazul stelelor funerare. Frontonul templului zeiței Arthemis din Corfu este realizat în perioada arhaică. În această perioadă, se punea o mare importanță pe detaliu sacrificând ansamblul, iar unitatea compozițională era greu de obținut. În altă ordine de idei, sculptorul acordă o importanță mai mare problemelor de mișcare personajele, fiind surprinse în poziții și atitudini
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
figurativ, realizându-se pe toată suprafața vasului iar subiectele vor fi luate din legende sau din viața de zi cu zi uneori fiind însoțite de texte explicative. În funcție de perioada în care sunt realizate vasele au anumite caracteristici astfel, în perioada arhaică acestea sunt pictate cu figuri negre pe fond roșu sau invers, în perioada clasică întâlnim cele două stiluri, sever și liber iar în perioada elenistică se practică stilul înflorat. Exemple pot fi:„Vasele Dypilon”, „Vasul François”, „Amfora lui Exekias”, „Craterul
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
cult, fragmente de coloane, frize și basoreliefuri decorative. Prin aceste descoperiri se demonstrează existența unei vieți economice, sociale și religioase, active pe teritoriul românesc. Atât la Callatis cât și la Tomis au fost descoperite fragmente de vase ceramnice din perioada arhaică, cu figuri negre sau roșii, urne funerare, statuiete din ceramnică arsă, bijuterii, stele funerare etc. . Pe teritoriul Imperiului Roman, între secolele III-I î Hr. apare și se dezvoltă arta romană, fiind un produs al societății romane și o expresie
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
pe latura de nord a navei, piciorul de altar sculptat în formă de potir, lipsa inițială a turnului, tipul simplu de chetoare adeseori închisă cu cep și altele. Există totuși rezervă faptului că în Sălaj s-au păstrat unele trăsături arhaice mai mult decât în alte părți. De aceea este necesara aprofundarea cercetărilor pentru datarea relativă sau certă a bisericii de lemn. Corul din navă este datat de o inscripție pe unul din stâlpii lui de sprijin din anul 1892. Biserică
Biserica de lemn din Zimbor () [Corola-website/Science/309784_a_311113]
-
pictura unora dintre biserici. Fixarea stâlpilor în cosoroabă s-a realizat după un sistem de început, mai vechi, fără a contura o arcadă. Acest detaliu, ca și cel al deschiderii modeste a globurilor de uși, ferestre, face parte din trăsăturile arhaice ale bisericii și pledează pentru vechimea ei, cu întoarcere spre secolele XVI - XVII. Între anii 2000 - 2002, biserica este supusă unui proces de restaurare. Ea nu mai fusese folosită de mulți ani. În afară de substrucția deficitară, o parte a bolții, ca
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care nu mai sunt folosite în limba actuală sau există cuvinte din graiuri neacceptate de standardul limbii în afara locuțiunilor, de exemplu adverbul "buzna" în locuțiunea verbală "a da buzna" sau substantivul "zadar" în locuțiunea adverbială "în zadar". Caracteristicile gramaticale ale
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]