4,163 matches
-
la Mihai, când la Mircic, mă făcu să visez la un soi de roman pe care mă gândeam să-l numesc Familia... Familia eram bineînțeles noi, dar reunită efectiv printr-un hazard: eu - Paul Werhovensky (faptul că numele meu se asemăna cu cel al unui erou al lui Dostoievski era o pură coincidență - eu nu-i citisem la vremea aceea Posedații -, ca și toate celelalte asemănări) - moștenisem o veche casă boierească, de care singurul lucru cuminte ar fi fost să mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din ce materie primă sunt făcute aceste picioare și brațe și când va voi Dumnezeu să-i înapoiez materia cheltuită cu mine. Mâncam frunze și flori pentru ca ele să mi se înrudească cu limba. Mi-aș fi dorit să ne asemănăm, flori, frunze și cu mine, căci pe câtă vreme ele știau cum să trăiască, eu nu știam. Le vorbeam spunându-le pe nume. Numele de „Milchdistel“ șarmurar; textual: ciulin-de-lapteț ar fi trebuit să fie cu adevărat acea plantă a cărei tulpină conține
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de tot, spuse frizerul. Nu cântăresc părul cu cântarul, îl cântăresc din ochi“1. Frizerul, părul și regele s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cartier avem, slavă Domnului, dar ne lipsește burghezia veritabilă. Noii îmbogățiți de la noi nu sunt diferiți de tinerii de cartier decât prin hainele și mașinile lor; setul de valori morale și spirituale, felul de a se comporta se cam aseamănă, din păcate pentru România. Pasaj adăugat ulterior: cât de greu mi-a fost să le explic unor studenți bucureșteni în timpul unui curs de ce mișcarea Dada considera burghezia și valorile asociate acesteia false și meschine. Pur și simplu nu putea conceptualiza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt mai vechi la noi în țară decât sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt originari din India, limba lor se aseamănă cu unele dialecte din nordul Indiei. Boieri, erau în epoca veche, toți stăpânii de pământ îndiferent de suprafața stăpânită. Și cel care avea zeci de sate și acela care trăia în devălmășie cu rudele lui pe o parte dintr-un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai important care trebuie spus despre proza lui Cezar, ultima axă care se leagă strîns de celelalte două. Este vorba despre atitudinea personajului - în ambele lui aspecte, de adolescent și matur, față de lumea pe care o descrie. și aici, Tinerețilese aseamănă cu Muzici și faze sau cu Exuvii prin imaginea proaspătă, complet necon vențională a epocii comuniste văzute prin ochii unui copil inocent. În lumea lui Dănuț nu există Ceaușescu și cultul lui monstruos, nici Securitatea, nici lipsurile materiale, nici sentimentul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta, la care se asocia, fatal, dorința de evaziune, lua uneori o așa acuitate, încât îmi provoca o stare vecină cu suferința fizică. Lucrurile aceste mi-au rămas atât de clare în amintire, încât după mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atmosfera institutului la fel: franceză. Deși la Liceul Național, unde era profesor, Weitzecker preda limba italiană. Dar directorul nostru era un poliglot; și calitatea aceasta nu era singura care făcea obiectul admirației noastre. Amintirile mele din viața de internat se aseamănă și se împletesc cu acele care se referă la viața mea din liceu. Bucurii și tristețe. Tristețe, de ce? N-aș putea-o lămuri. Tristețe vagă, fără cauze precise, fără cauze inteligibile. Dacă memoria mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de casierița de la supermarket: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce să no fac?“ Dacă mulți români ar gândi așa, cu siguranță că lucrurile ar merge mult mai bine în țara asta. (2011) MOMENTE Euroturma Comportamentul televiziunilor noastre se aseamănă foarte mult cu cel al oilor în turmă: se duce una întrun loc și apoi toate dau năvală după ea. De cele mai multe ori, după cum spune și vorba din popor, se duc „de râpă“ sau în zone mlăștinoase și pestilente. Descoperă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Iar În fața nimfei Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu cine sînt? Cine sînt, cine am fost și cine am vrut să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fie singură. Menalque repetă astfel filosofia lui Tezeu. El confundă a nu mai fi cu a nu fi fost niciodată și Își Închipuie că amintindu-și Împiedică viitorul să sosească. În chiar argumentele sale apare vizibilă Înfrîngerea lor. A te asemăna cu apa izvorului Ameles care nu se putea păstra În nici un vas e, negreșit, o recunoaștere plină de tristețe. N-are rost să ne amăgim că În felul acesta vom lăsa loc viitorului să Înflorească iar bucuria va găsi cuibul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor. Zeii știu că oamenii nu vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
repune totul În discuție Îndoindu-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința, speranța evită să Înfrunte un rău, sare peste el sau Îl Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să o asemănăm cu o Fata Morgana lăsată să alerge singură prin deșert În numele nostru, obligată să rezolve ea, speranța, ce nu rezolvăm noi... Sigur că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
167. A treia umilință este cea mai desăvârșită, și anume, atunci când, avându-le deja pe cea dintâi și pe cea de-a doua, și dacă lauda și slava Maiestății dumnezeiești ar fi aceleași în a-L imita și a mă asemăna mai îndeaproape cu Cristos, Domnul nostru, să vreau și să aleg mai degrabă sărăcia cu Cristos cel sărac decât bogăția, ocările cu Cristos cel copleșit de ele decât faima, și să doresc mai mult să fiu socotit de nimic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Domnul nostru. Despre aceasta, al treilea Conciliu din Cartagina (la care a luat parte și sfântul Augustin) hotărăște și poruncește ca bunurile episcopale să fie modeste și precare. Tot la fel trebuie socotit pentru fiecare fel de viață, privind și asemănând condiția și starea persoanelor, așa cum în căsătorie luăm exemplul sfinților Ioachim și Ana care și-au împărțit bunurile în trei: prima parte au dat-o săracilor, pe a doua slujirii în templu iar pe a treia pentru traiul lor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie o eroare regretabilă.” Se lăsase dusă de valul rugăciunii și se simțea moale ca o păpușă din pluș, plutind într-o ceață densă ce se asemăna cu cea de pe vârful unui munte la capătul căruia avea să vadă realitatea. Instinctul pusese stăpânire pe ea și era al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să judece la rece, să-și adune toată energia pozitivă, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici nu știu dacă mai deosebesc ceva în clipa asta. - Prin ce crezi că se asemuiesc sau se deosebesc oamenii între ei? - O, sunt atât de multe de enumerat! - Eu sincer să fiu, nu găsesc prea multe. De exemplu: ne asemănăm cu toții prin moștenirea păcatului strămoșesc și încă de mici copii căutăm necunoscutul. Ne deosebim prin darurile divine date la botez, iar cei nebotezați primesc aceste daruri pe căi necunoscute. Nicole își ascunse cu grijă într-o tăcere absolută jena produsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o simplitate forțată, dincolo de care ghicesc durerea. Nu știu, nu-mi dau seama, răspund încet, cu zîmbetu-mi trist, închis în paranteza din colțul gurii. Ba, dacă stau să mă gîndesc bine și să fiu sincer, cred că noi doi ne asemănăm pe alocuri. De asta să fii sigur! Amîndoi am călcat cu stîngul, de la început, în combinatul ăsta, luîndu-ne în colți cu impostorii. Însuși faptul că eu îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bălăcioiu, fratele mai mic al mamei, pentru care se spunea că bunică-mea, Muma, vânduse un capăt de pământ [ca] să-i cumpere un avion spre a vâna leul în Abisinia [...], era singurul aventurier al familiei; în ochii mei se asemăna cu Hemingway. Octav plănuia vânători extravagante prin țări îndepărtate, nimeni n-a reușit să știe vreodată dacă erau reale sau imaginare. O singură certitudine. Pilot era. Și la casa lui - dacă va fi avut așa ceva - nu stătea. Pleca mereu, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au determinat această evoluție (sau involuție) ; 2. comparație În spațiu - este o Încercare de a pune tema principală a lucrării În context geocultural. Cu alte cuvinte, mi-am propus să văd În ce măsură portretul „evreului imaginar” din cultura tradițională românească se aseamănă cu sau diferă de cel din cultura tradițională a altor popoare europene, mai ales din centrul și estul Europei (Germania, Austria, Ungaria, Polonia, Ucraina, Rusia, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia etc.) ; 3. comparație etnică - prin care am căutat să pun În evidență
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau din alte capitale europene, tinerii „bonjuriști” au reușit până la urmă să impună „straiele evro penești”, În locul celor turco-fanariote purtate de boierii români. Așa cum a observat Iuliu Barasch, inițial, portul evreilor din Moldova era „portul vechi, iudeo- moldovenesc, care se aseamănă cu portul țării”. De pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, portul lor Începea să fie influențat de moda evreilor polonezi, devenind „portul iudeo-polon” <endnote id="(194)"/>. „[Evreii din Bârlad] umblă ca În Polonia, cu anumite haine lungi și negre”, nota În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorbea și el despre „trăsuri zgomotoase” și despre „care largi și enorme, ce fac o larmă de-ți sparg urechile” (194). Scriitorul francez Alphonse Royer se minuna În 1830 de „mulțimea și graba” trăsurilor care străbat „strada principală din București”, asemănând-o cu marile bulevarde din Paris, Roma și Londra <endnote id="(821, p. 264)"/>. La rândul său, În 1870, cehul Jan Neruda nota faptul că cele peste 11.000 de trăsuri și birje din București produc un „huruit” care „răsună
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cei cu ochi să orbească»” (Ioan 9, 39). Ca pentru majoritatea exegeților evangheliilor, pentru mitropolitul Varlaam (Cazania, 1643), toți creștinii sunt asemenea orbilor tămăduiți : „se deșchiseră ochii orbilor, și nu numai ai celor doi, ci a toată lumea” ; sau : „să ne asemănăm și noi acestui orb” <endnote id="(96, pp. 185 și 340)"/>. În romanul popular Varlaam și Ioasaf, tradus În românește În 1648, călugărul Varlaam prezintă Învățătura creștină ca fiind „o piatră scumpă”, care „celor cu inimă oarbă le dăruiește lumină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]