10,834 matches
-
aici, au progresat și prin acțiunea socială a poeziei. Poetul are datoria de a prevesti evoluția evenimentelor istorice, de a pregăti mișcările sociale, așa cum făcuse Andrei Mureșanu la 1848. De aceea tendința poeților din generația anului 1860 de a neglija „aspirațiile naționale”, de a se dedica exclusiv „liricii estetice” este combătută. Poetul, se arăta mai departe, trebuie să fie un agitator național și social. Viața literară din Transilvania anilor 1865-1875 este oglindită adecvat în paginile gazetei, dar literatura publicată este totuși
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
îmbelșugate. Confirmarea „tezei” se face prin fuga Duduii împreună cu un arendaș grec. Rod al dragostei dintre Bujor, personaj în care A. vede un exponent viguros al țărănimii, și Duduia, întruchipare a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
AGORA, revistă de cultură apărută la Slatina, lunar, în ianuarie și februarie 1990, cu subtitlul „Literar-artistică”. Redactor-șef: Constantin Dumitrache. Împlinind o veche aspirație a locuitorilor Oltului de Jos și considerându-se „o instituție publică pentru minte și inimă”, revista se declară „deschisă tuturor valorilor”. Rubrici: „Remember”, „Cronica literară”, „Mulțumesc, libertate!” Primul număr reia Doina lui Eminescu. Din „Revista Fundațiilor Regale” sunt extrase însemnările
AGORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285202_a_286531]
-
uimitoare. Atunci cînd cauți mai de aproape, vezi că ele nu există și nici n-au existat vreodată”. „Românii din America, concluziona el, Însemnează altceva, și În ce privește numărul lor, și În ce privește proveniența lor, felul lor de viață, viața lor culturală, aspirațiile lor și posibilitățile lor de viitor”. Așa cum se recunoaște Întotdeauna, orice afirmație despre America ori Canada trebuie Însoțită, numaidecît, de o precizare cu valoare de ipoteză și cu grija de evitare a generalizărilor. Despre românii americani nu trebuie vorbit altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decît atît, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajînd-o și compromițînd-o, nu din ignoranță
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
era cultivată „o legendă a românilor din America, și această legendă este bine să o Înlăturăm”, deoarece „românii din America Însemnează altceva [sublinierea ne aparține] și În ce privește numărul lor, și În ce privește proveniența lor, felul lor de viață, viața lor culturală, aspirațiile lor și posibilitățile lor de viitor”. Din nefericire, România a intrat În sfera de influență a Kremlinului Înainte de a afla semnificațiile acelui altceva, astfel Încît comunitatea română din America a continuat să rămînă necunoscută. Mai mult decît atît și surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
structurile de partid, armată și de Securitate dau seamă de un curs contorsionat al biografiei, cu accidente În cariera de membru de partid sau cu recompense. Modelul omului care și-a croit independent destinul În conformitate cu obiectivele sale strict determinate și aspirațiile proprii este reflectat de cazul tehnocratului. În contratimp cu aceste dovezi de adaptare la mediu este povestea lui Horia Homănă, tipul inadaptatului și revoltatului social, care ne informează despre universul concentraționar comunist de la Gherla, comportamentul torționarilor, solidaritatea victimelor, comunicarea orală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
versuri și proză și la alte periodice, mai susținut la „Sinaia”, „Sămănătorul”, „Literatură și artă română”, „Convorbiri literare”, „Steagul”, „Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își piardă corporalitatea
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
un inginer a cărui luptă dură cu viața l-a oțelit, dar i-a și împietrit sufletul. Deși adversitățile exterioare, propriile defecte, scepticismul provocat de răul, paradoxurile și nedreptățile de tot felul îl fac să treacă prin mai multe crize, aspirația naturală spre realizarea binelui și forța benefică a iubirii îl conduc spre împlinire. Drama protagonistului e complicată și de teama de a-și pierde personalitatea prin „nivelarea” socială, de dorința de a-și păstra libertatea prin neimplicare. Alte câteva apariții
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
sufletească. Încercarea nu reușește, și romanul suferă de tezism, nefiresc și caricatural. M. recurge și la experiența sa cazonă, lumea rurală este părăsită în favoarea orașului de provincie. În Târgul mausului, de pildă, frământările mărunte și luptele politice, toate orgoliile și aspirațiile unui „loc în care nu se întâmplă nimic” sunt concepute ca fundal al confruntării dintre doi ofițeri ai batalionului de curând adus în localitate, întrupări ale binelui și răului (primul fiind un alter ego al autorului). Farmecul cărții e dat
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
care stăpânesc gândurile și preocupările protagonistului: maioreasa, o frumoasă și orgolioasă văduvă, și Irinel Grecescu, o serafică poetă, pictoriță și compozitoare, în creionarea căreia autorul a pornit de la datele biografice ale Iuliei Hasdeu. Iubirea pentru ele închipuie forme diferite ale aspirației către ideal. De altfel, femeia, obiect de idealizare și adorație, e înzestrată cu o aură de mister, ceea ce poate trimite la personajele lui Gib I. Mihăescu. Situația se repetă chiar și în cazul personajelor feminine duplicitare (Nina Plaiu din Povara
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
și cea a faptelor săvârșite de el însuși într-un târg prăfuit din Moldova. Este un bun prilej de a crea personaje și situații grotești, anunțând parcă literatura absurdului. Apetența pentru dilemele existențiale își află apogeul în Tezaur bolnav. Căutarea, aspirația către cunoașterea de sine este plasată într-un mediu intelectual, ceea ce amplifică neliniștile, zbuciumul unei conștiințe dornice să-și înțeleagă propriile limite și să le depășească. Manuel Darie, tânăr profesor de liceu, devine însă mai cu seamă un personaj-reflector care
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații”, fiind prezente numeroase elemente autobiografice, amendate și topite în ficțiune. Firul
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
numai vibrația veșnică și brațele plută pe ape/ totdeauna sunt sus și în coaste îmi sună tot ape/ nici început nici sfârșit nici iluminare cândva/ unde de mal și de mal oriunde mai aproape”. Logosul integrator și centrul ca perpetuă aspirație organizează subiacent și imnele, și baladele din culegerea Lumină de seară (2000), care încorporează și tehnica postmodernă a descrierii circumstanțelor în textul cu valoare simbolică: „recitesc înnoptând convorbirea cu gellu naum/ din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros și pulsiunile suicidare. Din această perspectivă, Răscoala, de exemplu, este acreditată drept un discurs despre mitologia personajului, iar dorința de pământ drept o aspirație spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept / Să trec înapoi în somn / Cu mâinile adânc înfipte / În carnea sa, / Știind că numai acest vis de mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea muntelui (1985), unde poemele, pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în „deșertul” din propriul creier, de vreme ce „țara de-afară” nu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate. Ca poet al timpului în mers, M. se vrea deopotrivă un explorator al efemerului și al eternității. Totuși, el e mai puțin un meditativ, cât un constatator, în ochii căruia ideea de tradiție pare mai degrabă o sumă
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
de șarpe lepădate”, în ziduri „sfredelește cuib pasărea neagră”, lângă trepte măcinate nechează „telegari aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
formele literare produse de convenții de gen, acceptate pe durate medii de timp, mai rapide decât temporalitatea aproape imperceptibilă a ofilirii textelor, dar mai lente decât conjuncturile socio-economico-politice exterioare literaturii. În sfârșit, autorul Istoriei... se bizuie pe înțelegerea literarității drept aspirație spre conformitatea cu anumite norme. Volumul apărut se oprește pe teritoriul romantismului, fără a-l epuiza. Pe acest segment temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
că trăiește „un vis urât” care se va termina doar în moarte. Este drama incompatibilității dintre modelul individual și mecanismul social agresiv și nivelator, în special drama femeii, mult mai dependentă de deciziile familiei. Prozatoarea reușește să evidențieze discrepanța dintre aspirațiile Adei și realitatea pe care este obligată să o accepte, alternând imaginile diafane ale amintirilor ei din tinerețe cu descrierea unor aspecte concrete, brutale ale existenței imediate, având grijă să fixeze ambianța obiectuală și umană a fiecărui moment. Proza din
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
pasivă, fără capacitatea de a se opune acestor planuri. Războaiele, revoluțiile și colapsurile economice determină, de multe ori, o slăbire a societății civile și Îi fac pe oamenii de rând mai receptivi la o reașezare a societății. Colonialismul târziu, cu aspirațiile sale de inginerie socială și capacitatea sa de a Înăbuși brutal opoziția populației, a Îndeplinit, În unele cazuri, această ultimă condiție. Așadar, „lizibilitatea” unei societăți conferă capacitatea de a desfășura acțiuni de inginerie socială la scară largă, ideologia extrem-modernistă stârnește
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
părea haotic Într-o structură aparent mai ordonată și simetrică. Inventarea avioanelor a jucat un rol important În dezvoltarea gândirii și urbanizării moderniste. Oferind o perspectivă care aplatiza topografia, făcând-o să semene cu un desen, zborul a Încurajat noi aspirații către „o viziune sinoptică, control rațional și ordine spațială”. Cel de-al doilea aspect important privind ordinea urbană ușor inteligibilă din exterior este faptul că marele plan al ansamblului nu are neapărat legătură cu ordinea percepută de locuitorii lui În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
stabilite și În limbaj oficial. Această caricatură ce prezintă societatea ca pe un teren de paradă militară este exagerată, Însă conține un grăunte de adevăr care ne va ajuta să Înțelegem proiectele grandioase pe care le vom analiza mai târziu. Aspirația către o asemenea uniformitate și ordine ne atrage atenția asupra faptului că guvernarea modernă este, În mare măsură, un proiect de colonizare internă, adeseori deghizat, ca În retorica imperială, În „misiune civilizatoare”. Creatorii statului-națiune modern nu numai că descriu, observă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai mari transformări au fost cele inventate și aplicate de cea mai puternică instituție a societății: statul. Până nu de mult, abilitatea statului de a impune societății proiectele sale era limitată de ambițiile sale modeste și capacitatea sa mărginită. Chiar dacă aspirațiile utopice către un control social bine coordonat Își au originea În gândirea iluministă și practicile monastice și militare, statul european al secolului al XVIII-lea era Încă, În mare măsură, o „mașină de extracție”. Este adevărat că, mai ales În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
condiții erau Întrunite. Cred că multe din cele mai tragice episoade din istoria dezvoltării statelor la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului al XX-lea se datorează unei combinații deosebit de periculoase de trei elemente. Primul dintre acestea este aspirația la o ordonare administrativă a naturii și societății, ideal pe care l-am văzut acționând În silvicultura științifică, dar care aici atinge un nivel mult mai general și mai ambițios. Termenul potrivit pentru această aspirație pare să fie cel de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]