5,062 matches
-
indicator: „Sincer bun-venit la faimoasa Peștera Organelor Genitale Femeiești“. Concomitent, Belinda Își dădu seama că turiștii din imagini erau Harry și prietenii lui dispăruți, iar inima lui Harry bătu cu putere. „Peștera Organelor Genitale Femeiești“? Toate scenele derulate căpătară o aură bizară de déjà-vu. Zilpha remarcă privirea concentrată și preocupată a Belindei. Se poate? spuse Harry și, Înainte ca Belinda să apuce să-i răspundă, luă camera din mâinile ei și apăsă pe „rewind“ rapid și Își șterse ochelarii de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa cum este el în realitate. Bineînțeles că nu am reușit să păstrez toate aceste caracteristici în forma finală a lucrării. Presa ne-a intoxicat cu atât de multe amănunte despre profilul „criminalilor = adepții sectei Aum“ și a conferit poveștii o aură fascinantă, astfel că „victimele = oamenii de rând“ aproape că au fost uitate. În majoritatea cazurilor erau menționate în treacăt, ceva de genul „Pasagerul A“, nimic interesant care să-ți capteze atenția. Puținele articole apărute erau alcătuite după același tipar. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prin experiența infernului și fără să fi învățat cum să răstoarne valoarea tuturor lucrurilor umane, Asahara nu ar fi fost un individ atât de puternic și de carismatic. Dacă privești dintr-o anumită perspectivă, religiile primitive au avut mereu o aură specială pentru cei cu deficiențe psihice. Pentru a ajunge la „autonomia“ pe care Asahara o promova, majoritatea celor care s-au convertit la secta Aum au depozitat bunurile personale cele mai de valoare ale individualității, lacătul și cheia, la „banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în prealabil să fi făcut niște investigații și să vă cunoască trecutul. Ce ați făcut în lumea dinafară și altele. Da, așa este. La început mi se făcuse frică. Fiindcă erau spuse de un iluminat, cuvintele lui aveau o altă aură, mi se păreau nemaipomenite. N-aș fi zis că minte. Totuși nu am avut o discuție atât de importantă. Nu-mi amintesc nimic de atunci. În Aso a fost destul de greu. Era frig. Toți oamenii din jurul meu erau ciudați. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai apoi, când nu au putut să le mai obțină, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu înfățișarea lor străină, duce la denumirea engleză de “gypsy” și cea spaniolă de “gitano”, de la egiptean. Țiganii au avut mereu o aură misterioasă, încă de la venirea lor în Europa. Odată asociați cu o lume misterioasă, a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodată, ghicitul era o modalitate simplă de a câștiga bani fără muncă. De-a lungul timpului, țiganii au folosit multe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
produs" al inconștientului în aceeași măsură în care se poate afirma că Doamna Bovary este "produsul" unui adulter. Conținutul și structurile inconștientului sânt totuși rezultatul unor stări existențiale străvechi, mai ales al unor stări critice; de aceea inconștientul are o aură religioasă. Orice criză existențială repune în discuție atât realitatea Lumii, cât și prezența omului în Lume: criza existențială este de fapt "religioasă", pentru că ființa se confundă cu sacrul, la nivelurile arhaice de cultură. După cum am văzut, Lumea se întemeiază pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
impuls, ce forță misterioasă lucrase în el în clipa aceea? Crucea de aur îi veni din nou în minte, ca un răspuns. De altfel, încă din primul moment de când o văzuse pe fată, ea îi apăruse ca învăluită într-o aură de sfințenie, astfel că agresiunea lui Rutger căpătase în ochii săi semnificația unei intolerabile profanări. Acum mintea sa superstițioasă avea cele mai bune motive să se teamă de zeul copilei, căci experiența prin care trecuse fusese mult prea oribilă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât un soare, I-atinge cu buza-i dulce fața lui catifelată Și cu dragoste de mamă l-a privit întâia dată. Piele lui albă și moale, ca petala unei flori, O uimea și-o întrebare și-o punea adeseori: Aura-i înaurită, fața, mâna și piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă mereu, Dar nu simt ce simt doar eu Când la copii le
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
De aceea, e logic că am fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei de ani și fusesem de curând recrutat în armată. Am certitudinea că numai vârsta, uniforma și inconfundabila mea aură livid-verzuie de serviabilitate au contribuit, neîndoielnic, la eligibilitatea mea pe post de ușier. Nu numai că aveam douăzeci și trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent, adăugând: Da, m-am sculat de câtva timp... - Nu cumva vreți să plecați? Mașa Îi pusese cu oarecare strângere de inimă această Întrebare. - Te-ai temut cumva că voi rămâne aici pentru totdeauna? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simțit dintr-o dată nesigură. Era ca și cum s-ar fi uitat în ochii unui străin, ca și când ar fi luat-o de la capăt. Iar acum ea avea mai puține de oferit. Nu mai avea nici măcar acea încredere în sine din tinerețe și aura celebrității. Nu mai era decât o actriță șomeră, care se îndrepta spre bătrânețe. O femeie pe care Naji nu putea să se mai bizuiască. Naji a așteptat parcă o eternitate ca să-i răspundă și, atunci când a făcut-o, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rămase în picioare ca întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea înfierbântat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, când vorbești, timpii și vârstele, spusei; ai început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțând la suprafață substanța în care ne oglindim - mereu aceeași -, cât despre vârste, nu; mai știu că uneori sunt foarte bătrân, alteori sclipitor de tânăr, dar nu o tinerețe fără sens, decorativă, ca trestiile în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și urm.; P. Gogeanu, Dunărea în relațiile internaționale, Editura politică, București, 1970 ; Dan Berindei, "Problema Dunării și România modernă", în Politica externă și diplomația la începuturile României moderne, București, 2011, pp. 199-209; Ștefan Stanciu, România și Comisia Dunării, Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2002; Danube un fleuve européen (problèmes et perspectives), Bratislava, 1993. 101 Tratatele de pace după cele două războaie mondiale cuprind prevederi referitoare la Dunăre; Curtea Permanentă de Justiție Internațională s-a pronunțat, prin Avizul său consultativ din 1927
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
perfect credincios lui Janie. Îmi doream sincer s-o fac. Deci de-asta se purtase așa de straniu când îl invitasem în oraș. Nu spusese „Mersi, dar parcă nu“ sau „Hei, sunt măgulit, dar...“. În loc de asta, părea învăluit într-o aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură: imperator. Nu se gândise niciodată că ar fi putut ajunge împărat, dar acum și-o dorea. Pe măsură ce dorința creștea, îl chinuia neliniștea. I se părea un lucru imposibil, deși își dăduse seama că mulți îl priveau, înainte de idele lui ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să înțelegeți!” Erau cuvinte magice, care alungau orice gând hoinar...A făcut din biologie un obiect accesibil și plăcut. Ori asta presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
la bancă și abordă firmele care ar fi putut fi interesate în publicitate să-și facă livadă, un loc care nu numai că ar fi asigurat produselor lor un public considerabil, dar care le-ar fi adus acestora și o aură de curățenie, de puritate. Și începu să se gândească la titluri și la acțiuni. Titlurile și acțiunile erau o idee bună, pentru că nu erau în nici un caz ostentative și, își dădu seama domnul Chawla, când văzu cât de mult respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care le știm noi. Lor nu le trebuie nici mâncare, nici apă, nici aer și nu au decât un singur organ senzorial, unul intangibil, care le servește pentru vedere, auz, pipăit, gust, miros și pentru multe altele - un fel de aură sau emanație ce le înconjoară corpurile uriașe, tari și inutile. Ca să fim expliciți: gorfii seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-o analizeze fără să fie el însuși implicat, și-a Ordonat propriul corp respingător în așa fel încât să fie invizibil. Și a privit. în timp ce urmărea urcușul poticnit al domnului Jones și al lui Vultur-în-Zbor, simțea o emoție crescândă. Aura îi tremura pur și simplu de plăcere. Iată de ce: încă de când sosise pe insula Calf, sesizase o verigă lipsă, absența unui ingredient vital, care să stabilizeze structura locului. Orice gorf ar fi observat atâta lucru: unul din fazele de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părea la prima vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de mult pentru constituția robustă a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai multă dăruire și entuziasm. Îl lăsase și soția și trăia acum cu o profesoară de chimie, navetistă la Bolintinu din Mijloc. Îmi povestea despre el, din când în când, T., care își dăduse licența cu Bumbu. Revederea, acolo, sub aura legendară a marelui erou, prindea să mă înduioșeze până la lacrimi. Am așteptat până ce profesorul și-a încheiat pantalonii. Poala din față a balonzaidului păstra amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu am nici o putere spre a opri, fie și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]