4,354 matches
-
de vîrf, bubuie armăsarii-n dreapta, sunet quadrofonic, mugesc inamicii-n stînga rîndul din spate, loviți de moarte și de streche simultan și exact Între antenele, ce par a fi de radar, coifului meșteșugit cu migală de bătrîni armurieri, samuraii bîntuie prin coclauri de reclamă Camel, costumele-s moderne, culoarea grea, de multe ori ești nevoit să-ți mijești ochii pentru a Înțelege ce vor chinezii, trebuie să fie și chinezi pe undeva, prin boscheți, altfel nu s-ar desluși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris el filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori de la poliție. Doi oameni Înspăimîntător de diferiți, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încă un lucru, pediatric: „O Întrista faptul că nu putea Împiedica folosirea copiilor ca instrumente de cult”. E tristă și acum. Da’ noi! Deschid televizorul să văd un meteo. Din buletinul meteorologic Vremea aflu că și domnul nostru Păunescu e bîntuit de nouri, deznădejde, spaime și Întristare. „Ura s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care locuiește pe planeta Sinet: „Hai să ne facem un bîrlog”. În revista Șopîrla amantelor citesc un desen c-o femeie ce poartă o pancartă pe care scrie „de ce bărbații n-ar alăpta și ei?” Poate pentru că e frig? Mă bîntuie o senzație plăcută deoarece urmăresc În același timp și emisiunea „7 x 7” a doamnei Beclean ce ne arată, la simpla rostire a cuvîntului Iliescu, o fire de reporter populat de senzații de plutire. Ca a Stelianei Gârbea, care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ca să nu urle În gura mare DUDLEY, Ed simți nevoia să povestească: — Cu puțin Înainte de Nite Owl lucram seara tîrziu la secția Hollywood. Spade Cooley cînta la o petrecere de pensionare de la parter și l-am văzut pe Burt Perkins bîntuind pe holuri. Ce ziceți de teoria asta? Mal Lunceford, fost polițist În LAPD, la Patrulare. Să-i spunem victima uitată de la Nite Owl și să nu uităm că a lucrat În cea mai mare parte a serviciului de la Departament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de centimetri pătrați. Ed scormonea cu vîrful pantofului prin moloz. David Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie acolo. Așa era firesc. Podeaua se prăbușise În spațiile goale ale fundației - grinzi care trebuiau date la o parte. Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e al meu și va fi cel mai nemaipomenit, desigur. Așteptând, în ’36, în ’38 chiar, în toamna lui ’40 și în iarna care i-a urmat, în fiecare seară cu spaime reînnoite, să i se întoarcă soțul acasă, când bântuiau nebunii, derbedeii, zurbagiii, toată pleava orașului, distrugând magazine, arzând cărți despre al căror conținut habar n-aveau, lovind și ucigând oameni, vânând evreii și pe cei cu vederi de stânga, cum era bărbatul ei, ba chiar pe oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deci acolo, încredințată cu prudență în grija unui personal calificat și devotat, până pe 16 septembrie 1961, când a fost eliberată temporar la cererea fratelui ei Mortimer; decizie, care, deși luată din compasiune, va fi considerată în curând nefericită. Moartea a bântuit din nou Winshaw Towers în noaptea aceea. 2 Așezată în bovindoul dormitorului lor, care dădea spre East Terrace și spre întinderea dezolantă a mlaștinilor desfășurată în valuri spre orizont, Rebecca simți mâna lui Mortimer așezându-i-se ușor pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bună și sensibilă, pe lângă că e frumoasă, deci ar fi cel mai bun lucru din toate punctele de vedere, dar el nu-și găsește curajul s-o facă. În casă se petrec tot felul de chestii înspăimântăroare, un criminal nebun bântuie pe-acolo și totuși lui i se pare asta mai puțin înfricoșător decât să rămână singur cu această femeie minunată o noapte întreagă. Și n-am putut uita scena aceea: mă urmărește de treizeci de ani. Dintr-un oarecare motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai grijă. Distracție plăcută. Și să nu faci vreo prostie... pe care s-o regreți pe urmă. Din fericire, Roddy n-o auzi. — Băiatul ăla e un cretin, spuse Phoebe în timp ce mergeau pe A1 spre Thirsk. Și în ultimul timp bântuie tot timpul prin apartamentul nostru. Începe să mă calce pe nervi. — Colega ta de apartament părea foarte drăguță. — Dar nu crezi că e enervant când prietena ta își alege un partener total nepotrivit? Roddy acceleră până ajunse la trei metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rămână în camera de sus, uitându-se la știrile de la televizor. Amândoi păreau să creadă că era iminent anunțul unor atacuri aeriene împotriva lui Saddam Hussein. Ceilalți ședeau împreună la un capăt al mesei lungi din sufragera neprimitoare, în care bântuia curentul. Caloriferele nu mergeau, din nu se știe ce motiv și candelabrului electric îi lipseau câteva becuri. Mâncară câteva minute aproape în tăcere. Michael simțea că nu se putea lansa în aceste condiții într-o conversație personală cu Phoebe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vicleanul s-a ascuns probabil în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie pe aici un nebun ucigaș? — Cam asta ar fi, domnule. Și cum ne-ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cineva? — Îl știu, spuse Thomas. E cu Bob Hope și Paulette Goddard. — Exact. Toți membrii unei famiii sunt convocați într-o casă veche izolată pentru citirea unui testament. Izbucnește o furtună cumplită. Și apare un polițist care-i previne că bântuie prin zonă un ucigaș. Și ce se întâmplă cu membrii familiei? întrebă Phoebe privindu-l direct pe Michael pentru prima dată. — Sunt uciși, spuse el calm. Unul după celălalt. Tunetul care urmă acestei declarații a fost mai puternic ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba tot bălmăjești acolo, omule? Știm cu toții că bântuie prin casă un nebun. Vrei să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În acest caz, poate vei avea amabilitatea să ne spui care sunt celelalte. Da, spune-ne, insistă Mark. Cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se sfârși noaptea! Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară, părea să nu se mai termine furtuna. — Propun că plecăm de la premiza, continuă Thomas, că un nebun bântuie prin casă, omorând la întâmplare pe oricine îi iese în cale. Michael oftă. — Nu poți pricepe, nu? Ceilalți se uitară la el în căutarea unei explicații. Până aici, nu e nimic întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-ar fi atras, de ordin intelectual sau artistic, oricât ar fi fost ea de esoterică sau neobișnuită, Își avea locul ei la Brown. Vestimentația de mare clasă era poate singura excepție de la acest fapt binecunoscut. Cei patru ani petrecuți bântuind prin orășelul Providence În pulovere de lână și bocanci, adâncită În studiul impresionismului francez și În redactarea unor interminabile eseuri pentru orele de literatură engleză, nu mă pregătiseră În nici un fel pentru primul meu loc de muncă postuniversitar. Reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzise pe maică-sa Întrebîndu-l. Doamne Sfinte, Îs doar tablouri! Se poate, un băiat mare ca tine! Kay bănuia că nu-l speriau Îngerii edwardieni, bolnăvicioși ai domnului Leonard, ci gîndul c-o s-o-ntîlnească pe ea. Probabil presupunea că ea bîntuie mansarda ca o fantomă sau o nebună. Într-un fel, nu greșea. Pentru că, uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe, la căruciorul din margine. — Asta-i tot, zise el. Doamna Alexander trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al unui părinte care Își vede copilul făcînd varză rolul din piesa școlară. — Dar, zise ea satisfăcută, este un proces destul de simplu. Fiecare dintre micile noastre felinare trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are picior. Cred că-i pilaf! O să avem nevoie de o chingă pentru sîngerare. — Ce-i aia? strigă omul Începînd să tușească. Cine-i acolo? Ajutor! Kay se Întoarse și fugi spre ambulanță. — Nu te uita, Îi spuse fetei care bîntuia pe afară. Zumzăitul de avioane se depărtase, dar micile focuri de pe stradă prinseseră forță acum, iar flăcările erau mai curînd galbene, portocalii și roșii decît albe. Vor atrage mai multe avioane cu explozive adevărate, dar ea nu putea face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întări Helen cu o voce rigidă. — Ne vedem mai tîrziu. Vii direct acasă? Vino repede! Bineînțeles. — Bravo, fetițo... La revedere, domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ideile să curgă să nu grăbim înșelătoarele cuvinte, să privim cu ochii minții dragostea noastră bolnavă. Poate înșelăm reflecțiile aspirăm gândurile suntem victime ale imaginii din noi, conceptele noastre sălbatice cu noțiuni multiple ocolesc himera acest animal terestru care ne bântuie cu sugestii, cu explicații savante ivite din tomuri de piatră și nu mai avem nimic de făcut decât să ne-așezăm unul în fața celuilalt, la distanțe cumplite de inimi: eu să visez, tu să vorbești. Să adoptăm un limbaj convențional
Ra?iune by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83895_a_85220]
-
ai avut grijă de mine după ce a murit mama și Într-un fel Încă-mi mai porți de grijă. CÎt mai stai? — O săptămînă. Ar trebui să ajung la Helsinki pentru un documentar de televiziune. Dar o să mă-ntorc. — Mereu bîntui prin lumea largă. Toate călătoriile astea nesfîrșite, toate sălile de așteptare... Mai și ajungi vreodată undeva? — E greu de zis - uneori mă gîndesc că am transformat oboseala decalajului orar Într-o nouă filozofie. E singura noastră formă de penitență. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]