4,306 matches
-
principalul lor port de export. În octombrie 1898, în drum spre Ierusalim sosesc la Jaffa însuși kaiserul Wilhelm al II-lea și soția lui , împărăteasa Augusta Victoria, și poposesc la "Hotel du Parc", ce fusese înființat de către un colonist ilustru - baronul Platon Ustinov, un nobil rus convertit la protestantism, bunicul actorului Peter Ustinov. Evenimentul a fost eternizat pe peliculă de către Frații Lumière. Dupa o perioadă în care securitatea locuitorilor Palestinei era periclitată de atacuri și jafuri din partea unor triburi de beduini
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
decedat la 30 noiembrie 1909, în Blaj, din actualul județ Alba. Tatăl său, Arsenie Bunea, preot greco-catolic la Vad, era originar din Mărginimea Sibiului (după unii din Tilișca, după alții din Săliște), iar mama sa, Veronica, era nepoată a colonelului - baron David Urs de Margina, care se remarcase în luptele de la Lissa, în Italia (1866). a avut un frate, "Ioan Bunea", care i-a urmat tatălui său în calitate de preot paroh la Vad. Primii ani de școală îi face la Școala Confesională
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul "O noapte de pomină", după care au urmat apariții în filmele "Neamul Șoimăreștilor", "Ștefan cel Mare", "Cantemir" sau "Iancu Jianu". Unii apropiați au afirmat că Dina Cocea a frecventat intimitatea baronului Manfred von Killinger (în perioada cât acesta a fost ambasador al Germaniei în România), apoi pe cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (cu care ar fi avut o legătură discretă). Între anii 1941-1949 a fost director la Teatrul Nostru și la
Dina Cocea (actriță din România) () [Corola-website/Science/307828_a_309157]
-
au dus, după moartea lui Robert I., la dezintegrarea puterii centrale. Dezintegrarea a fost favorizată de minoratul urmașului lui Robert, William zis "Bastardul", ulteriorul cuceritor al Angliei, și s-a manifestat prin clădirea neautorizată de "motte" și prin răzmerițe ale baronilor din Normandia de Jos. Ducele William și-a reinstaurat însă autoritatea cu ajutorul bisericii, declarând "Pacea Domnului" ("Pax Dei"/"Treuga Dei") în ducat și impunând în ierarhia ecleziastică oameni devotați lui. Nobilimea locală a putut fi integrată în sistemul feudal prin
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
devotați lui. Nobilimea locală a putut fi integrată în sistemul feudal prin crearea unei grupări de "fideli" ai ducelui în cadrul ierarhiei militare. William, care reușește până în 1055 să recâștige controlul asupra întregului ducat, se va folosi de această grupare de baroni pentru a-și organiza cavaleria grea care va decide apoi importanta bătălie de la Hastings. Deși organizarea militară era redusă la anturajul ducal, casa de Normandia a reușit să-și consolideze în 1063 poziția, adăugând comitatul Maine domeniilor sale. Prin victoria
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
conflict le-a cules Henric I, mezinul lui William Cuceritorul, care a moștenit în anul 1100 tronul Angliei și l-a învins în 1106 pe Robert Courteheuse, reinstaurând astfel domeniul anglo-normand. După moartea lui Henric în 1135 o parte a baronilor normanzi a refuzat să recunoască dreptul lui Geoffrey al V-lea de Plantagenet-Anjou asupra ducatului, susținându-l pe Ștefan de Blois, nepotul lui William Cuceritorul pe linie feminină. Geoffrey al V-lea, conte de Anjou, era căsătorit cu Matilda (1102-1167
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
II-lea al Navarei avea cea mai puternică descendență. Dornic să obțină coroana Franței, el a reușit să adune în jurul lui pe nemulțumiți. A fost sprijinit de rude și de aliați săi: Casa de Boulogne (și rudele lor din Auvergne), baronii Champagne loiali Jeannei a II-a de Navara, precum și de către adepți ai lui Robert de Artois. De asemenea el era susținut de Universitatea din Paris i de comercianții din nord-vest, unde comerțul pe canale era vital. Normandia este o problemă
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
în medicină termenul de alergie. Este fratele mai mare al lui Guido von Pirquet (1880-1966), unul din pionierii explorării spațiului, specialist în termodinamică și balistică. Se naște la Viena, într-o familie din mica nobilime (a avut titlul nobiliar de baron). Studiază teologia la Universitatea din Innsbruck și filozofia la Universitatea din Leuven. Ulterior studiază medicina, absolvind facultatea de medicină la Universitatea din Graz și devenind doctor în medicină în 1900. Începe să profeseze, ca intern și apoi ca rezident, la
Clemens von Pirquet () [Corola-website/Science/307977_a_309306]
-
Separarea puterilor în stat, numită adesea doar "separația puterilor", este un termen politic creat și folosit pentru prima dată de gânditorul politic francez al epocii Iluminismului Charles de Secondat, Baron de Montesquieu, constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi. Conform acestui model, puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai normală separare a acestor puteri este cea tripartită
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
traducere dintr-o ediție în limba originală] Povestea poveștii însă are și ea farmecul ei, și merită cu siguranță a fi cunoscută, ideal chiar înainte de a proceda la lectura romanului: Intr-o seară de vară târzie a anului 1760, literatul baron Melchior von Grimm (cel care a înfiintat și condus ""Correspondance littéraire"") își vizitează amicul francez pentru a afla ultimele noutăți din saloanele pariziene. Îl găsește plângând la masa de scris și îl întreabă surprins ce s-a întâmplat. Filozoful răspunde
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
bietei nefericite o zestre. În mod automat, în epocă, soluția era călugărirea tinerei. Și asta se întâmpla unicului lor copil rămas (restul de 2 murisera)! Revenind la roman și autorul lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul F.M. Grimm, compun o scrisoare către De Croisemare, ca și cum aceasta a fost scrisă de biata călugăriță Delamarre, care cerea disperată ajutor de la nobil, anunțându-l că a evadat din mânăstire (acestea erau adevărate pușcării, înconjurate fiind de ziduri și permanent
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
orientalischen Armenier in der Bukowina"" (Cernăuți, 1890), în inventarul bisericii se aflau mai multe obiecte vechi și anume: În interiorul bisericii, înspre vest, se afla o piatră funerară din 1618 cu următoarea inscripție: "„Aceasta este piatra odihnei lui Isaia Muhalean, fiica baronului Andon și a Mualei, decedați într-o (zi de) luni a (anului) 1067”". În afară de aceasta, pe pardoseala bisericii se află și alte lespezi funerare ale căror inscripții sunt ilizibile. De asemenea, pe scara exterioară a turnului clopotniță se află câteva
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Silezia. Destinația celor trei coloane era Praga. Obiectivul a fost atins pe 2 septembrie. Orașul a fost înconjurat și asediat. Șase zile mai târziu, garnizoana austriacă s-a predat. Praga capitulând, Frederic a lăsat 5000 de soldați sub comanda generalului Baron Gottfried Emanual von Einsiedel pentru a apăra Praga. La trei zile după căderea orașului Praga, Frederic a mărșăluit cu armata sa spre sud, ocupând Tabor, Budweis și Frauenberg. Pe 30 septembrie, se desfășoară Bătălia de la Madonna dell'Olmo, in care
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
-lea a determinat alegerea unui nou împărat. Fiul său, Maximilian al III-lea de Bavaria, nu era considerat competent pentru tronul imperial. Armata bavareză era din nou demoralizată și împrăștiată în timpul iernii, presată de armata austriacă, comandată de contele Batthyány, Baron Bernklau și contele Browne. Toate garnizoanele bavareze s-au mișcat spre est. Armata bavareză comandată de contele Torring a fost divizată și paralizată. Francezii sub comanda contelui Segur au mărșăluit în aceea zi. Forțele lui Segur erau copleșite de numărul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
în medicină la Edinburgh (Scoția). La 27 ani, în 1835, John Paget renunță la cariera științifică pentru a se consacra călătoriilor în lumea largă, printre care și în Transilvania (1835-1836). În 1837 se căsătorește la Roma cu Polixenia Wesselényi (fiica baronului József Wesselényi , și fosta soție divorțată a baronului ardelean László Bánffy de Losonc), pe care a cunoscut-o în 1835 în Italia. În anul 1839 s-a stabilit în satul Ghiriș-Arieș (azi Câmpia Turzii) din Ardeal. Aici transformă moșia soției - unde
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
în 1835, John Paget renunță la cariera științifică pentru a se consacra călătoriilor în lumea largă, printre care și în Transilvania (1835-1836). În 1837 se căsătorește la Roma cu Polixenia Wesselényi (fiica baronului József Wesselényi , și fosta soție divorțată a baronului ardelean László Bánffy de Losonc), pe care a cunoscut-o în 1835 în Italia. În anul 1839 s-a stabilit în satul Ghiriș-Arieș (azi Câmpia Turzii) din Ardeal. Aici transformă moșia soției - unde își ridică conacul în stil englez - după modelul
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Castelul, construit în stil baroc, este utilizat în prezent de Primărie. În cursul lucrărilor de plantare realizate în primăvara anului 1912 la Moldovenești, în grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
Baron (n. 30 septembrie 1925, "Mont-sur-Marchienne"/"Charleroi", Belgia; d. 15 septembrie 2004, Bruxelles) a fost un geofizician, geodez, astronom și matematician belgian. Cercetările sale fundamentale asupra mareelor terestre i-au creat renumele internațional de "„tată al mareelor terestre”". A fost ales
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
distincții civile și academice - în Belgia, China, Finlanda, Germania, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Spania, SUA (lista probabil nu e completă). În 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În 1993 a fost distins de regele Belgiei cu titlul de "baron". A încetat din viață la data de 15 septembrie 2004 în orașul Bruxelles.
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
ca reședință domnească de vară. Între anii 1752-1755 au fost restaurate casa de oaspeți și grajdul, iar clădirea actuală, realizat în stil eclectic, datează din 1809, ridicată fiind pe locul unei vechi reședințe de vară. Castelul a fost locuit de baronul Adam Bánffy, un pasionat al artei. Castelul de la Răscruci are o valoare istorică importantă. Este format din două corpuri de clădire, plus alte anexe. Pavilionul (subsol, parter, etaj și șarpante înalte) este de inspirație romană. Accesul principal al castelului se
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
a marii hărți speciale a Imperiului Austro-Ungar, precum și în numeroase alte lucrări cartografice. Împotriva plângerilor formulate de comitetul tehnic militar, cu privire la metodele de preparare ale hărților noi în 1877, a fost apărat de șeful Statului Major General, locotenent-mareșalului Anton Maria Baron von Schönfeld, care a lăudat explicit performanța generalului. Guran s-a bucurat mereu de încrederea împăratului. A fost avansat de el în ziua de 1 mai 1878 la gradul de locotenent-mareșal în aceeași funcție. Din motive de sănătate, Guran a
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
Castelul din Borșa (în ), județul Cluj, e o fostă proprietate a familiei Bánffy. A fost construit în forma lui actuală în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, probabil de către Baronul Daniel Bánffy și a devenit, în anul 1957, Spital de Boli Psihice Cronice. Din 2003 a intrat în patrimoniul Consiliului Județean Cluj. Nu se cunosc date exacte despre construcția castelului deoarece în arhive s-au păstrat puține informații relevante legate
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
doua ridicări topografice militare dintre 1869-1873 figurează atât castelul cât și cele două anexe alungite din spatele acestuia, susține ipoteza că acesta a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Posibilul întemeietor al castelului ar putea fi baronul Daniel Bánffy al cărui monument funerar se află în pădurea din fața castelului. Baronul a fost căsătorit cu Anna Gyárfás, și au avut trei fii: Dezső (prim ministru al Ungariei între 1895-1899), József Jenő și Ernő. Fiul cel mic al baronului
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
anexe alungite din spatele acestuia, susține ipoteza că acesta a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Posibilul întemeietor al castelului ar putea fi baronul Daniel Bánffy al cărui monument funerar se află în pădurea din fața castelului. Baronul a fost căsătorit cu Anna Gyárfás, și au avut trei fii: Dezső (prim ministru al Ungariei între 1895-1899), József Jenő și Ernő. Fiul cel mic al baronului, Ernő, s-a căsătorit cu contesa Cecília Eszterházy în 1876 și a avut
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
baronul Daniel Bánffy al cărui monument funerar se află în pădurea din fața castelului. Baronul a fost căsătorit cu Anna Gyárfás, și au avut trei fii: Dezső (prim ministru al Ungariei între 1895-1899), József Jenő și Ernő. Fiul cel mic al baronului, Ernő, s-a căsătorit cu contesa Cecília Eszterházy în 1876 și a avut o fiică: Anna Bánffy, care s-a măritat cu contele Ferenc Teleki. După moartea tatalui său in 1888, Ernő Bánffy a intrat în posesia castelului, conform unui
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]