4,389 matches
-
șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține dominantei umane, supusă distrugerii prin coroziune și este vulnerabil în fața adversităților profane. Tocmai anularea acestor trăsături, biruirea perisabilității prin moartea figurată spațial este cerința pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
incursiunii este confirmată de revelarea pârghiilor de la baza lumii în momentul întoarcerii de pe celălalt tărâm. Motivul explicațiilor ontologice este comun variantelor acestui basm, dar nu și inelul, care este înlocuit cu un simbol al puterii înțelepte, capabile să regenereze lumea: bastonul lui Aron. Proba finală din balada Gruicea I(33) este o altă incursiune în haos. Venit la fata de măritat a împăratului de la Galați (sic!), Gruicea este indicat de tatăl său, craiul Marcu, drept mirele potrivit. Încercările gastronomice la care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri de capacități supranaturale: puterea invincibilă, invizibilitatea ce conferă libertate totală, deplasarea instantanee și prin orice mediu, bogăția absolută și protecția desăvârșită. Puterea eroului vine din paloșul, sabia, buzduganul, bâta, toiagul sau bastonul primit de la maeștrii inițiatori sau de la diavolii păcăliți. Toate aceste simbolizări ale forței constituie, după Petru Caraman, un motiv-cheie, fiindcă provoacă „o întorsătură radicală desfășurării epice și un deznodământ fericit acțiunii basmului”. Savantul ieșean integrează bota, cu reprezentările ei multiple
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și a nuielușei fermecate, ele făcând parte din amplul spectru simbolic al caduceului. Autoritatea dată de prima armă aflată în mâna omului, după cum consideră Petru Caraman, stă la baza tuturor formelor de putere simbolizate de toiag (sceptru, pateriță, cârjă, topuz, baston) iar basmele de pe un spațiu foarte larg dezvoltă acest motiv al puterii puse în slujba binelui. Etnologul a analizat în Excursul caduceului basme și povești românești, slovace, cehe, polone, rusești, germane, franceze și italiene, toate valorificând calitatea răzbunătoare a toiagului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
jud. Suceava. Și la Sf. Petru în 1906 am absolvit școala normală 56 de elevi, îs numai 65 ani la Sf. Petru ce vine. Și cu o zi înainte de a pleca acasă, m-a fugărit Directorul I. Mitru cu un baston prin dormitorul I și II că de ce m-am suit în dormitor să dorm. Iar pe Vasile Huțanu din sat Petricani comuna Vlăsinești județul Dorohoi și pe Grigore Pavlov din Huși i-a bătut cât a vrut, că acia n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului din Iași. Pe stradă am văzut primii pelerini pe care îi identifici imediat prin nelipsitul rucsac impresionant prin dimensiuni, scoica agățată pe el, costumația adaptată, bastonul în mână, dar mai ales printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce se citesc pe chipul fiecăruia. Nu-i posibil să te rătăcești, căci simbolurile drumului te călăuzesc peste tot. Am servit masa de prânz pe o bancă dintr-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
interioară mă inundă pe drumul ce trece peste câmpuri, prin mici localități ce păstrează în arhitectura zidurilor un aer local medieval. Sunt pelerini ce mă depășesc, alții pe care îi depășesc eu. Este și un spaniol voios, ce cântă, rotește bastonul pe deget și pășește voios. într-un sat o întâlnesc pe simpatica italiancă ce mă ajutase cu o seară înainte să vorbesc cu preotul de la albergue. Mă întreabă cum am dormit și-i răspund satisfăcut că foarte bine. Și ea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de el este un alt francez ce a ajuns la acest albergue cu un picior ușor accidentat și înfășurat într-un bandaj. îmi spune că se - numește Jacques și că este membru scout. Arată ca un adevărat pelerin cu un baston mare de lemn lucrat de el cu o cruce în vârf având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de lemn lucrat de el cu o cruce în vârf având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
câțiva pelerini dar ies repede. Ies și eu apoi purtându-mi rucsacul ce parcă este mai ușor decât ieri deși în realitate este la fel de greu. Drumul este presărat cu pelerini. îl întâlnesc și pe francezul cu piciorul accidentat purtându-și bastonul cu semnul crucii deasupra și iar îl asemăn cu sf. Iacob. Ajung apoi la Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și de cele două bastoane de lemn. Volubil ca orice italian îmi spune că a lucrat șase ani la Medjugorje și cu un entuziasm debordant vorbește de aparițiile de acolo, ce continuă de 30 de ani. Cei trei copii de - odinioară cărora le apare Sf.
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
drumul pelerinilor spre Santiago trebuie să fie mai mult un drum interior, al întâlnirii personale cu Isus Cristos. Doamne, ajută-mă! Grañon, 26 iulie Aseară, tânărul italian din Bolzano și-a pus rucsacul pe umeri, și-a luat cele două bastoane de lemn și în pofida insistențelor multora de a rămâne la han a pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul sau berea ce le servise la un bar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent! De fapt m-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de Budha. De fapt, este budist, nu creștin. Pare în vârstă, peste 65 de ani, și parcurge zilnic 15 km. Și el 50 vrea să ajungă la Santiago. Este tot un zâmbet calm și liniștit, în hainele lui tradiționale, cu bastonul ce și l-a construit singur pe care și-a scris numele iar în capul lui a sculptat un urs. Nu mă pot stăpâni să nu-i cer permisiunea de a face o fotografie împreună. M-a impresionat acest om
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mele încă intacte, ca și de noii bocanci, pornesc mai departe pentru un drum de aprox. 11 km. Căldura devine obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca și zgomotul bastonului ce mi l-am procurat cu mai multe zile înainte. Relieful este sărăcacios, cum am spus deja, iar deasupra lanurilor de grâu se ridică dealuri golașe cu un pământ albicios, calcaros. Din când în când depășesc câte un pelerin și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
jur nu-i nimeni să- ți fie alături, nimeni care să se solidarizeze cu tine, nimeni să-ți dea un pahar cu apă rece în setea ce ți-a cuprins întreaga ființă. Ce faci atunci? Te sprijini mai mult în bastonul ce îl ai, îți faci din nou curaj și mergi mai departe din orgoliul de a nu ceda și din convingerea dată de un sens al mersului. Acesta este fundamental, existența sensului. Este coloana vertebrala ce-ți susține toată ființa
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să dorm bine. S-a lăsat seara și odată cu ea și o răcoare plăcută. Rândunelele încă mai zboară grăbite la joasă înalțime. Lângă mine o spanioloaică nu mai găsește sfârșitul vorbelor, iar alături un tânăr bărbat își lustruiește în tăcere bastonul de pelerin. Un alt spaniol, unul din cei ce mi-au venit astăzi în ajutor, bea liniștit dintr-un pahar mare cu bere și scrie și el într-un caiet. Probabil ține un jurnal al călătoriei. Așezat pe trotuar un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut! Precedat zilnic de propria umbră Ajung la următorul sat, Frómista, o localitate mare dar încă pustie. Prezenți, în mișcare, sunt doar pelerinii cu rucsac în spate și baston în mână mergând într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o cafea cu lapte apoi îmi continui drumul. Acum, totul este plan, fără
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe meseta, lungă, aridă, ce-ți arde sufletul. Și, totuși, mergi înainte, convins fiind că undeva este o fântână cu apă proaspătă, o masă unde să mănânci, un pat unde să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dar totuși, nu plângi, ci râzi și încă din toată inima. După această binemeritată pauză de refacere, îți aduci aminte că sfârșitul nu-i aici așa că îți iei rucsacul, îți așezi bine pe - cap pălăria cu boruri largi, îți iei bastonul și pleci mai departe. Trecând prin sat observ biserica. Pe acoperișul turnului câteva berze și-au construit niște cuiburi impunătoare iar poarta veche și rablagită care duce spre ușa de la intrare este încuiată cu un lacăt destul de mare. Nimic de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina răsăritului de soare Cu rucsacul în spate, scandând regulat măsura mersului cu bastonul, înaintez de acum în lumina dimineții. Pare un fel de lumină pascală, din biserică, în noaptea învierii, când se cântă preconiul pascal, vestirea solemnă a învierii Domnului. întreaga natură începe să cânte puterea și frumusețea Creatorului. Și cred că încarnarea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
plin de pelerini, de toate culorile, de pe toată fața pământului. Văd grupuri de italieni - vorbăreți, ce poartă cu ei și drapelul național. Ai impresia că ai intrat într-un corp de armată sui generis, fără arme, ci doar cu un baston și un rucsac pe spate. Cu cât mă apropii mai mult de Santiago, cu atât bucuria interioară crește, mă inundă. Cânt mereu, fluier, salut pe toți, mă simt ca în al nouălea cer. Tot drumul de până acum mi se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
amfiteatru “I. Atanasiu”, sub lumina orbitoare a unui bec de 500w. La intrarea În amfiteatru, laborantul etala un șir de planșe cu problematica prelegerii și profesorul cu o voce lipsită de cea mai mică variație a intonației și cu un baston care aluneca pe planșe În ritm cu expunerea, ne umplea capul Înfierbântat de căldura becului, cu termeni și date, care de care, mai greu de asimilat. Norocul studenților consta În existența unor “Note de curs” multiplicate de studenți, cu avizul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
integral, lămuritor aceasta găsesc că e calea ce poate asigura măreția unui destin poetic. Totuși, fiindcă țiam promis că voi fi un partener de dialog cuminte, care nu refuză încercările la care e supus, îți indic un titlu de poezie: Bastonul de orb. Acest poem mi se pare în acest moment că vorbește despre mine într-un mod plauzibil. noiembrie 2010, Piatra Neamț Craiova București (Revista "Conta", nr. 4, 2010) Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]