4,015 matches
-
restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar își mișca buzele uscate. Eu îi povesteam întruna, nu mai știu ce. Tata și sora mea, erau de față. Ne schimbam între noi, îi umezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simțire, existau pesemne urme de recunoștință pentru truda celor care urniseră anevoie nivelurile vieței spirituale și practice până la civilizația de acum. Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăți prin care constata cu mulțumire că marile sforțări ale geniului erau supuse uzului ei comun. Era mulțumită că acele cunoștințe elementare ale unei instrucții cuviincioase și obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenței firele cu care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu cât picăturile izbeau mai tare, cu cât zgomotul acela de grăunțe răsturnate se întărea, cu atât era mai grăbită. Va lua tramvaiul chiar dinaintea casei. Elena și cu Nory o conduseră până la scară. în al doilea vestibul Elena aprinse becul pentru a-i arăta pereții înșiruiți pe dreapta și stânga cu portrete. Era familia Drăgănescu, reprodusă, în uleiuri convenționale, de vreo casă vieneză după fotografii: tatăl, mama, Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nu știam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O mochetă murdară, cândva vișinie, plină de pete solide ce parcă îi schimbau și structura, și care nu primea umbra mobilierului ori din cauza murdăriei, ori din cauza becului, prea slab chiar și pentru o cameră atât de mică. E clar că am rămas, dacă reușesc să-ți povestesc în amănunt cum arăta. Un dulap. Era și un dulap, într-un colț. Și frig. Era frig și noaptea. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
singur. Mă întreb de ce. De ce nu-ți vine să stai în casă mai ales când ai o casă în care te simți bine? Pe vremea când locuiam prin tot felul de gazde, înțeleg, că aveam niște camere prost luminate cu becuri gălbui de 25 de wați, care-ți tăiau orice urmă de bună dispoziție, mai ales dacă era frig. Acum am tot ce-mi trebuie. Și totuși nu sânt cel mai fericit din țara asta, dacă nu din orașul ăsta, sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația cărora ea credea orbește, cu o naivitate copilărească, dar intransigentă, care făcea din casa noastră o eternă cantină publică, dublată de o spălătorie universală și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe punctul de a se inventa chiar acum/atunci, ce mai contează un banal punct de referință, important este că, în timp ce tu, cititorule, ușor năzuros la toată această desfășurare de convenții ale idilei, te pierzi în pagină, singur, la lumina becului tău de 100 de wați, Alexandre redevine Alexandre, cutreieră orașul ca un îndrăgostit sadea la braț cu o femeie frumoasă căreia, da, a început să i se ghicească un ușor accent estic, mănâncă somon cu sos de ciuperci și mărar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de ciuperci și mărar într-un pub zgomotos și înecat de fum, urcă la monumentul lui Walter Scott, aleargă prin ploaie (bineînțeles că plouă, suntem și ești la Edinburgh, iar aceasta poate dege nera oricând într-o autentică poveste siropoasă). Becul de 100 de wați e varianta ta de lampă a lui Aladdin. Închide ochii. Dacă-i deschizi din nou, ești în Charlotte Square. Alexandre și Léa mănâncă înghețată (tot pe ploaie). Râd și tremură de frig. Vorbesc despre poeți scoțieni
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că mai au puțin și au ajuns înapoi, în față la Lairg. Agnes, proprietăreasa, îi vede pe geam, uzi de ploaie și fericiți, alții care sunt fericiți, bombăne ea, dar ei nu o aud. O auzi tu și stingi, țâfnos, becul de 100 de wați. Acum e întuneric. Léa respiră cald, în întuneric. 41. Mama Mi-o aduc aminte într-o zi, când s-a întors spre mine brusc, cu ochii aprinși ca două chibrituri aproape de epuizare și mi-a spus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de un felinar și două becuri de slabă putere, ceea ce indică, fără îndoială, că familia este acasă. Săriră gardul împrejmuitor tăcuți ca niște fantome. În timp ce-și trăgeau sufletul ascunși între tufișuri, Prescott murmură: ― Ești sigur că doctorul Kair este chiar omul care-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai facă și el încă o noapte albă. A început cu camera copiilor prin a demonta lustra pe care a verificat-o cu cea mai mare atenție, fiecare braț în parte, fiecare dulie, toate sârmulițele, inclusiv cele de wolfram de la becuri, apoi cablurile de contact și cârligul de susținere, fără să identifice vreun fir în plus sau măcar ceva suspect. Cu același rezultat a încheiat și acțiunea întrerupătorul și operațiunea priza. Din parchet a decupat ici-colo, prin sondaj, câteva lamele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vorbă. Ei știu una și bună: Evoluția, tata, materia! Era convins că în dormitorul lui și al soției avea infinit mai multă treabă. Pentru început a îndepărtat tencuiala cu dalta din zona tubului cu cablurile electrice, de la întrerupător și până la becurile din pereții laterali. Acolo a auzit el noaptea trecută acel hârșâit care i-a băgat în cap sârma căpitanului cu microfonul cel minuscul. După aceea a extras din perete cablurile de la prize și până la veioze. Din pardoseală, aici a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unde starea sa a fost apreciată de medici ca fiind critică. Vom reveni cu amănunte asupra tentativei de asasinat în edițiile noastre următoare“. Toți se rotesc în jurul meu. Trupul mi-e conectat cu sîrme și tuburi la aparatele ale căror becuri pulsează. Halatele albe sînt o echipă perfectă. Semnalul televiziunii a amărît cîteva inimi și a bucurat mult mai multe. Apariții fulgurante. Agresorul meu e liniștit și doarme. Nu simt decît strigătele suferinzilor care-mi sînt colegi de spital. E un
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînărul Doctor care ar vrea să protesteze. Să-i reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră în care, straniu, încă se mai distinge totul. „-Nu! Nu greși iar!”-îi strig tînărului. „-Nu e de vină trupul!” Nu mă aude căci, deși sîntem una și aceeași ființă, unindu-ne, căile de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
A adormit pe canapea, acum un sfert de oră. Are capul lăsat pe spate, iar protuberanța lui se uită spre tavan. Sforăie ușor. Mă ridic. Merg până la lampa cu picior, care stă lângă canapea. Mă aplec încet și suflu spre becul incandescent. Filamentul subțire se rupe, iar camera rămâne în întuneric. Miezul nopții. Camera e goală. Pereții albi o fac să arate ca o chilie. Singurul obiect care estompează ecoul sune telor e un pat mare, învelit în cearșafuri albe. Sophia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să asculte comanda pe care i-a dat-o creierul. Dar nu poate. Mâna a rămas la jumătatea drumului dintre corpul lui și întrerupătorul lămpii de lângă cana pea. Mâna stă, paralizată. Parcă lăsasem lumina aprinsă. Probabil că s-a ars becul. Dacă mă mișc încă un milimetru, coșmarul ăsta o să muște din mine. Coșmarul e un monstru care respiră greu. Un mons tru pe care îl simte chiar aici, aproape, în camera întunecoasă. Lumina farurilor mașinii a dispărut de mult. Își
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doream să o salvez și eu pe Laura doar ca să o văd în pantalonii ei albaștri și cu părul lăsat pe spate. Spre sfârșitul verii își făcură un obicei să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăire intensă și abuzivă, de cele mai multe ori. Profesorul: La întălnirile cu elevii studenți, aici la Observator, le spunem acest lucru, dar și multe date: cănd un om este treaz creierul lui generează 25 de wați, suficient să țină aprins un bec. Evelin: Creierul meu este un computer viu ca al vostru, dar nemuritor. Profesorul: La noi selecția naturală este motorul evoluției. Omul s-a format în milioane de ani, în luptă cu instincte și emoții și cu rațiunea care l-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Ela smulge fotografia și o privește atentă: Mă, extraterestrule din, din...montat din componente, ca să nu zic tinichea, pentru că eu sunt o doamnă, de unde ai fotografia? Dar repede că aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
până sus, la etaj. Închiseră ușa, de la intrarea În vestibul, pe dinlăuntru. Câteva minute mai târziu, dacă cineva ar fi avut prilejul să privească, din stradă, la ferestrele de sus, ale vilei, ar fi văzut, cum, dincolo de cele de la dormitor, becurile electrice se sting clipind, ca stelele, care, de-acum Începuseră a-și face cu ochiul, pe cerul, părelnic senin, al nopții și lumii! Viața ca un cult! Deși cutremurul care tocmai se consumase avusese, la epicentru, În zona Vrancei, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alta Da. Și cu copil, Întări Încă una, mai de dincolo de primele două. Mai tăceți odată, paparudelor, să fim cu multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică și se duce pușcă spre el. E foarte aproape de genunchii lui. Uite-l! Uite-l și pe dânsul. Că se pregătește s-o apuce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]