7,476 matches
-
a sudului? Pe terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe cadru. Nu s-a holbat la noi ca de obicei, nici nu și-a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci, cu capul ridicat voios, a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
durere. Ți-e frică să trăiești. În acea liniște, cade steagul roșu și comanda "Off!" și ai pornit înainte să realizezi. Din nou, trupul tău te ia cu el înainte ca mintea să te poată urma. Spectatorii se grăbesc pe biciclete, este zgomot, îți simți picioarele împingînd întinzătorul și apa stropindu-ți pielea. Soarele e înapoi la locul lui, în înaltul cerului. Numeri bătăile și știi că fiecare bătaie este de neînlocuit și n-ai vrea să fie altfel; înainte de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
poartă, în parc unde acum era aproape complet întuneric. Acolo abia dacă mai rămăseseră oameni, dar eu totuși am avut grijă să rămîn în afara bătăii lămpilor. Din cînd în cînd se auzea zumzăit de cauciucuri de-a lungul aleii pentru biciclete, precedate de o mică lampă. Am slăbit pasul. Respirația s-a regularizat treptat. Am mers de-a curmezișul nisipului unei alei de hipodrom delimitată de arbuști și am încercat să-mi adun gîndurile. Gîndurile despre David, despre mine, despre locul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal de o jumătate de duzină de mîini nerăbdătoare, lamele să coboare sub
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doream, să ne bucurăm de vreme, de apă, de amintirea zilei care trecuse, iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi luam cîteva starturi ca să ne eliberăm de energia pe care, în mod evident, o aveam încă. N-au mers niciodată mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îndîrjire să fac tot ce-mi stătea în putere, să nu mă relaxez niciodată. Asta îl obliga să facă la fel. În ultimă instanță, vîslitul din greu, asumarea durerii erau lucruri pe care nu le făceam pentru Schneiderhahn oprit pe bicicletă păr alb și cauciucuri albe în spatele stufărișului. Le făceam pentru David, ca să nu-mi fie rușine față de el. Deci tot nu eram egali? Nu. Eram deosebiți în toate privințele, iar el părea să-mi fie superior în fiecare. Nici măcar poziția
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apa, fulgera. Stăteam toți trei în iarbă, lîngă șoseaua opusă tribunei și el arăta spre rațele care înotau, fără excepție, spre cealaltă parte, către prima baliză. Adăpost. Schneiderhahn a scos o bucată de hîrtie din buzunar și, aplecîndu-se peste șaua bicicletei, a făcut o barcă, de fapt, mai degrabă o pălărie ascuțită, cu degetele lui dolofane. A încercat să o arunce în apă, dar n-a ajuns prea departe. A aterizat aproape de țărm, dar totuși destul de departe pentru a o vedea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa cum deschide ușa, apoi un murmur de voci consipirative, apoi pașii apropiindu-se de dormitor și maică-sa șoptind: „Nu-l lovi prea tare“. Domnul Thaw intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cofraje de metal. Voi fixa cofrajele și le voi da jos după ce se va întări. — E mai bine decît nimic, zise doamna Thaw abătută. — La asta m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi zgomotul unui avion. Nu-și dădea seama ce este, dar, cuprins de o liniște ciudată, adormi lin. La șapte sună ceasul în living, unde părinții lui dormeau pe o canapea. Domnul Thaw își luă micul dejun și-și coborî bicicleta în stradă. Doamna Thaw aduse pe tavă porridge, un ou-ochi, un cîrnat, pîine neagră cu marmeladă și o ceașcă de ceai. îl urmări în timp ce mînca și-l întrebă: — Ți-e mai bine, fiule? Ceva mai bine. — Ei, o să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trotuarele, apoi se fărămiță preschimbîndu-se în pulbere sub picioarele lui atunci cînd se plimba de unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă prin sălile galeriilor de artă, coborînd zgomotos treptele din față și cîntînd. își instală șevaletul în locuri publice și pictă pînze enorme cu clădiri și copaci morți. Atunci cînd isprăvea o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care le uram. Așa că jumătate din experiența mea de școlar a constat în activități care, pentru creier, erau echivalentul înghițitului de rumeguș. în plus, mai erau și temele. Tata dorea să-mi ușureze corvoada învățatului luîndu-mă în excursii cu bicicleta sau pe munte, dar mie nu-mi plăcea să mă distrez în umbra lui, și preferam evadările în lumea benzilor desenate, a filmelor și cărților, a cărților în principal. în Riddrie era o bibliotecă bună. Aveam o înclinație naturală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înseamnă că v-am indus în eroare, dacă am lăsat să se înțeleagă faptul că nu aveam prieteni. Aveam mai mulți, în special unul, căruia i-am dat numele de Coulter în roman. Mergeam împreună și discutam, uneori plecam cu bicicletele. Dar eu nu puteam practica sporturile care îi plăceau lui îcursele de atletism și urmărirea meciurilor de fotbal) și nici să ies la dans noaptea, la Dennistoun Palais. Relatările aventurilor lui mă fascinau la fel ca poveștile din cărțile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te-ai jucat frumos“, spunea Zenobia, în drum spre casă, vrând parcă să șteargă gustul penibilului pricinuit de jalnica mea exhibiție. * Michel Lottito, în vârstă de 28 de ani, a reușit în 12 zile să mănânce aproape în întregime o bicicletă în greutate de 7 kilograme. 14. Stăteam în norul meu și mă uitam; de fapt, nu căutam nimic, stăteam ca într-un abur transparent, zilele se scurgeau lente, aproape nu ieșeam din casă. Zenobia lipsea mereu, susținea că trebuie și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reînsuși asemenea cartiere sau de a face din acestea rețele de străzi "în tendințe". Ei sînt așadar locatarii vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să ocupe spațiile eliberate de activitățile industriale și portuare, care au intrat în declin și au dispărut odată cu circulația șlepurilor. Cheiurile Valmy și Jemmapes găzduiesc cafenele cu decoruri kitsch, cu mobilierul eclectic al comercianților de ocazie, ale căror parkinguri pentru biciclete amintesc de Amsterdam. Clienții sînt pe măsură: tineri, intelectuali și artiști. Atașată de bătrînul canal, această populație conservă vechile fațade: astfel, o firmă a rezugrăvit în tonuri pastel vitrinele de lemn ale unor buticuri alăturate (un stilist, un magazin cu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
torsade chinuite de vijeliile din deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nevastă pe insulă, fiindcă locul asigura tot decorul: faleze romantice, luminate până în zori, restaurante de noapte, chiar dacă fără alcool, ceainăria „Derakht-e Sabz“, care îi plăcuse și Șahului, negustorii de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor care făceau scufundări și, dacă ar fi fost oficial un bărbat cu soția lui, ar fi coborât împreună în străfundurile sărate, să înoate alături de bancurile de pești dungați ai Golfului Persic. Seară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se va întîmpla în cealaltă mașină. Ioniță parcă e în transă..." ― Dar nu știu să șofez, bâlbâi Dragu surprins. În viața mea... Inginerul îl mustră dulce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care le-a auzit de la tatăl meu. În ultimul timp îmi visez cam des părinții... Să fie asta din cauză că am hotărât să le închin viitorul meu volum? Poate! Ieri către dimineață visam că urcam în mare viteză pe o bicicletă pe ultima pantă, din vecinătatea casei părintești depășind-o pe mama, care urca și ea spre casă. M-am oprit drept în fața casei, la poartă, unde mă aștepta, ca de obicei, tata. Era foarte bucuros! Ne-am îmbrățișat, simțindu-l
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În toți cei cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
durere. Însă câteva momente mai târziu plana pe deasupra campusului de la Harvard. Desenele erau extrem de detaliate, precum proiecțiile tridimensionale ale arhitecților, dând la iveală tencuiala albă în care era îmbrăcat turnul cu ceas, până și chioșcurile pentru ziare și suporturile pentru biciclete din Harvard Yard. Continuă să zboare, cu brațele întinse și corpul la orizontală, ca un Superman cu piept voluminos. Din când în când cobora pentru a privi mai îndeaproape. Văzu clădiri eterogene, ca și când ar fi fost construită pe rând câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]