7,814 matches
-
voia să vadă Bucureștiul. O dată pe an se reculegea la mormânt, de ziua ei. Purta un dialog cu ea, doar că replicile mamei nu le auzea decât el. Era încredințat că vizita lui era bine primită, că o fericea pe biata mamă, care nu ceruse prea multe nici de la viață... După anul de doliu se căsătorise cu Mela, tocmai când ea își începuse rezidențiatul. Era în anul terminal și practica la Filantropia, secția de Neonatologie, încântată să deprindă pricepere medicală în
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
tine. Să ai grijă, totuși. Cu legea nu-i de glumit... Ei au puterea, nu noi... - Aha, așa este, din păcate... Ai dreptate, femeie! Și ce nume punem copilului, te-ai gândit? a schimbat el subiectul, surprinzând-o total pe biata femeie care s-a uitat speriată la el. Da cum, Doamne să mă gândesc, că abia am simțit că va fi, omule! Și nici nu știm de-o fi fată ori băiat... - Să fie băiat, Ioano! a întrerupt-o Vasile
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
rezistă băiatule! A încercat să desfacă cele două porți, să treacă dincolo. Nu a reușit. S-a cățărat cu greu peste ele și a sărit în curte. A mers plângând la botul mașinii și a încercat să-l ia pe bietul om în brațe. Nu a putut intra între mașină și metalul greu al porților. A început să împingă, ba în mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
favorizați de pe această planetă? Oare nu pentru toți oamenii indiferent de statutul lor social și religios? Sa scris atât de mult despre dragostea agape s-a predicat și mai mult și totuși nu reușim să înțelegem la fel ca și bieții farisei din vechime cu toate că erau plini de teologie aveau mari probleme în al înțelege pe Hristos și mai mult nu puteau pricepe iubirea Sa pentru păgâni. După ce Dumnezeu a oferit binecuvântări felurite oamenilor chiar și în contextul marii lupte dintre
MARELE BINEFĂCĂTOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381841_a_383170]
-
hapuri sau siropuri total contraindicate. Însă ce am să mă fac dacă doctorul, vezi bine ca doctor ce se respectă, specialist vestit, mă rog, vă voi să mi-l gonească, să-l alunge de la mine si s-ajungă înaripatul, un biet fluturaș olog ? Referință Bibliografica: CA UN FLUTURE PE LAMPĂ / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CA UN FLUTURE PE LAMPĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381934_a_383263]
-
abătut. Că niște sărmane-albine Neavând trântori destui I-au propus c-ar fi mai bine Să rămână-n țara lui. Totuși nu s-a-nduplecat Gândul lui a și-l schimba, Și din țară a plecat Pâinea a și-o câștiga. Credea biet nenorocitul Că el dacă va munci N-o să-l ocărască nimeni Și „albină”- l vor numi. Ce e drept a fost primit Într-un stup frumos de-alți trântori Și-acolo s-a ostenit A-nvăța mai multe lucruri. După
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
Trântorul cel din poveste A trecut prin „iad” și „mare” Dar acum primi de veste Că-i chemat la „ascultare”. Cică pentru „conferințe” Trebuie urgent să vii. Avem și alte cerințe Pregătit numai să fii. A plecat iarăși din țară Bietul trântor supărat Și-ar fi vrut ca să rămână Într-un „Stat”, mai depărtat Să îngrijească măcar mierea Ori să facă-n stup curat Chiar s-a hotărât să plece Cu un „roi” tânăr răsculat. Se gândiră ca-mpreună, Acolo-n
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
întors Și-ascultare lui i-au dat: Na!... de acum să nu-ncerci Din țară a mai pleca. Aici să rămâi pe veci Până noi te-om dezlega. (p. Prodromos, Los-Angeles, 1999) DRAMA UNUI TRÂNTOR (3) L-au ținut pe bietul trântor, Așa cum ei și-au propus Cu vorbe și cu umor, Până „sacii-n car și-au pus”! Ei crezură că-l prostise Când pe „barba lui” făcură O frumoasă mănăstire. Să i-o dea... nu se îndură... După cinci
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
trage și ea. -Da! Să nu trecem cu vederea că tu ai fost o băbeancă, adevărată coborâtoare din acei falnici oameni, punctă admirativ bunicul. Pe loc schimbată, Miluța, născută Băbeanu, se învârtoșă căpătând o limbuție despre care nu aflase nimic bietul băiat în cei treisprezece ani de când îi era nepot: -Iar tu Zaine, te tragi din vrednica seminție de oameni sosiți ca venetici, din ciobanii lăsați încoace de peste munte, acei nou-numiți ungureni. Moșii voștri, plecați din matca lor de prigoana dărilor
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
Furtuna pe care o stârni pe fundul oceanului, reuși să alunge toate vietățile din preajma palatului. Cum de îndrăznea o bătrână să înfrunte doi regi și să-i pornească unul împotriva celuilalt? Cine era de fapt Valkan și de ce dorea răzbunare? Biata lui fetiță, închisă într-un turn despre care el nu știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
sa care nu reușea de una singură să prostească vre-un muțufan dar și cu scorpia de nevastă-sa ca să-i mai închidă gura că nici nu putea să le bată ca atunci când nu era funcționar public ci doar un biet mecanic auto... Articolul, într-un mod aproape nesperat, stârni unele reacții, după cum urmează: Guvernul avu cel mai bun motiv să reducă, printr-o ordonanță de urgență, salariile astronomice ale profesorilor care, iată, aveau averi de te și uimeai. Secția Control
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
Să stea acasă că e mică! -Și dacă vă rup eu urechile și vă înroșesc fundul, o luați? Dacă nu...de sărbători vă încui în casă. N-am să vă las nici să colindați și nici afară, la săniuș. Urlau bieții băieți, disperați, uitându-se urât la Floricica. -Băi, asta mică, ești o pacoste pentru noi! Asta ești, o pacoste! La urletele lor, maică-sa le-a răspuns impasibilă, categorică: -Să știți că nu glumesc, dacă nu o luați și pe
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
prea prospere. Și mai pitoresc era când te apropiai de câte o căsuță simplă a locuitorilor din acel sat, care erau evrei, supuși în țara Egiptului. Ce atrăgea cel mai ades privirea era viața de familie din curtea gospodăriilor. Casele bieților oameni aveau cel mult două încăperi, folosite fiind ca magazii de cereale, dar și ca adăpost noaptea. În rest, toate acareturile și toate vasele de bucătărie erau prin curte, pe sub umbrare de frunze, sau pe jos pe rogojini, ori atârnate
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Răzvan îmi propuse apoi să-mi arate invențiile lui, de care este foarte mândru. Care mai de care, mai ciudate! Cea care-i plăcea cel mai mult lui Răzvan era un aparat electric, de smuls măselele. Experimentase invenția pe un biet câine. Ce o mai fi suferit săracul! Cum o mai fi schelălăit! Dar să vedeți ce-i trece prin cap băiatului. Îmi spune să mă dezbrac. Eu am crezut că vrea numai să mă vadă goală și m-am gândit
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
mai susură izvorul, Cerul s-a făcut de sânge, Cât de mare Ți-e Canonul? Numai omul cel zănatec Stă mereu nepăsător, Sufletul meschin nu-l doare, Nici cuvintele-i nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd cum se aprinde, Flacăra-i nemăsurată Tot Pământul îl cuprinde. Doamne, flacăra Ta sfântă Omului trimite-o-n dar, Simțurile îi deșteaptă
PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380352_a_381681]
-
pulă și asta-ți voi da. Ți-a plăcut s-o sugi de mică, iar eu am omorât din cauza ta un om nevinovat. Sunt sigur că în noaptea aceea știai că eram acolo și ai mințit. L-am omorât pe bietul tău unchi, iar tu ce ai făcut? M-ai plătit două luni și te-ai debarasat de mine. - McKiddo, nu eu te-am băgat în pușcărie. - Nu tu, ci prietenul tău, Tom Miller. Nu-i așa că viața asta e bizară
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
și l-a văzut trecând. Atunci, fără ezitare a pus în funcțiune microfonul sau cum naibii se numește mecanismul acela al său ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său, o haită fioroasă de dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine, cu castronul de legume. Cățelul s-a speriat rău și a început șă latre înfricoșat dorind să scape și să
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
bărbăției Le-a fost de mare-ajutor. La fel cum frecat-au menta, Obținând la greu parai, Palma le demască fenta Că n-au ridicat un pai. Poate liniile vieții Ne arată că vor fi În funcții precum atleții, Sau niște biete stafii. Propun ultima-ntrebare În acest chestionar: Stresul când le va fi mare, Când dorm sau când fură iar? Pentru noi dilema-i mare În testul făcut ad-hoc: Cum de-averea le dispare Odată intrați în joc? Toți devin curați
TESTAREA PSIHOLOGICA A CANDIDATILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380483_a_381812]
-
nu ar fi căzut zăpada, atât de binecuvântată și de necesară pământului! Dragele noastre TV-uri, știm că sunteți avide pentru a face rating, să prezentați totul într-o lumină senzațională care miroase doar a comercial! Fie-vă milă de bieții oameni care stau singuri, care sunt și așa izolați în vreun câmp sau loc uitat de lume, dar neuitat de Dumnezeu însuși! Nu-i panicați, fie-vă milă de sănătatea lor și așa șubredă! Trimiteți-le Aspacardin, ca să încaseze șocurile
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
consolat în aer elfii stranii mă-ndură la hotarul cu dragoni: am ascultat - eu surdul - grav litanii m-am înfrățit cu-amurguri de eoni mă iartă - doamnă - și mă părăsește miracole se cern din Norduri crude suntem mai singuri decât biete iude nimic în soartă nu deosebește ...un inorog se smârcâie-n fereastră dar i-am văzut de mult rotirea vastă... ALTARUL DIN PĂDURE altarul din pădurea de lumină unde sărbătoresc iar muguri verzi își cheamă cerbi la ruga bizantină și
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
actual, ar putea să pară nu doar „ciudat”, ci de-a dreptul „primejdios”? Pentru că basmul FEVRONIEI SPIRESCU pune, în planul central ideatic, noțiunea de „SACRIFICIU”. Și nu falsifică deloc terminologia: nu e vorba de a asasina vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (și „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu și personal”... - ci este vorba de a-ți jertfi, TU însuți, viața, existența, condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
cu riscul de a se pierde pe sine) furtunilor ce te bântuie, pustiului ce te cutreieră în nopțile lungi de așteptare, de spaime și întrebări și un dor nestins de pereche. „ne pierdem în Tăceri,/ neliniști,/ la margine de Lume,/bieți fluturi așezați / pe frunze de Tăcere,/Apusul Vieții /începe să ne doară,...” hai, iubito, /să ne scuturăm aripile /încărcate cu vise,/să emigrăm nestingheriți/unul în altul, /într-o luptă /necunoscută,/vom învinge umbrele zorilor /învârtindu-ne zilele /în eternul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
-se de izbândă și lăudându-se că au pățit-o sașii. Nu așa a făcut bunul popor românesc din satul Sân-Petru. Mulțămiți de a-și fi asicurat proprietatea lor cea strămoșească, românii se îmblânziră deodată, le păru rău de nevoia bieților nemți, și iată că bătrânii satului, seniore Blaccorum, abordează tribunalul cu o naivitate în adevăr patriarcală și declară că de acum înainte ei uită cu desăvârșire cearta lor cu sașii și drept dovadă le acordă dreptul de a lua din
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai rămas din firul vieții: Dar universul sfânt nu are margini / Și-l ia la pieptul său pe binele robit: / Un biet moșneag în cârje, cu pas rănit de datini, / Urcându-l trist și trudnic pe stânca de granit. / Ce faci tu, azi, copile cu timpul ce-ai primit? Adesea, în stările de reverie, amintirile, o poartă spre țara natală, alinându-i
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
-i frântă în zborul spre veșnicie, căzut pe-a căinței redută din cetatea inimii, acum pustie, încearcă să zboare din nou dar rana-i cumplit sângerează, iar țipătu-i e un ecou al Lunii, ce-n noapte-l veghează. E trist bietul condor că nu poate să zboare din nou spre înalt, pe piscul golaș el se zbate, strivindu-și aripa de negrul bazalt. Durerea-i inundă ființa, glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]