4,262 matches
-
jurnalismului" (561). Acesta este punctul fundamental de plecare preluat de Connery în privința jurnalismului literar narativ în anii 1890, atunci când îi analizează pe Stephen Crane 17, Lincoln Steffens 18 și Commercial Advertisers, și Hutchins Hapgood 19 cu a sa ordine "instituționalizată biografic" (A Third Way 3-20). Un al doilea motiv pentru care Connery merită să îi fie recunoscută contribuția este cartea sa Sourcebook of American Literary Journalism 20 în care face o încercare de pionierat în a prezenta din punct de vedere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe viu". Un al doilea efort de istoricizare a formei îi aparține lui Paul Many în Toward a History of Literary Journalism 21. Many se apropie de gen din punctul de vedere istoriografic al jurnalismului convențional, sau prin "înțelegerea instuționalizată biografic a istoriei jurnalismului". El leagă, în mod special, nașterea acestui gen de dezvoltarea jurnalismului în America, pe durata largă a cinci perioade istorice, cea colonială, Penny Press, Populistă-Progresivă, Modernă și Contemporană (561). Două dificultăți pot fi detectate, cu toate acestea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al practicii jurnalistice, atât de forurile critice dominante ale limbii engleze cât și de școlile de comunicare mass-media din secolul al XX-lea. Mai mult, eforturile existente de a istoriciza genul folosesc în mare parte un mod de apropiere "instituționalizat biografic" și în consecință trec cu vederea faptul că în cele din urmă genul este o încercare de a găsi o cale de ieșire din criza epistemologică produsă de practica jurnalismului modern. Ceea ce este necesar, și ceea ce voi încerca să fac
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
afirmă pur și simplu că perioada care urmează războiului civil 34 marchează "adevăratul început al jurnalismului literar" (565) În timp ce amândouă încercările critice doresc să arunce o privire cât mai cuprinzătoare asupra genului, ele apelează în cele din urmă la mijloacele biografice și la categoriile instituționalizate. Spre exemplu Conners examinează existența genului scoțând în evidență diversele contribuții ale lui Stephan Crane, Hutchins Hapgood și Steffnes în calitate de redactor-șef al lui Commercial Advertising. Many face apel în mod deschis la "înțelegerea istoriei jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
instituționalizată" pentru a se apropia de acest gen (561). Aici studiez convergența a trei factori specifici - retoric, profesional și de critică literară - în 1890, și, într-un mod mai larg, pe întreaga perioadă de după războiul civil, factorii care transcend granițele biografice și instituționale pentru a stabili un teritoriu critic în care se poate observa apariția acestui gen. Nu afirm că acest teritoriu ar fi ultimul cuvânt în materie. Fără îndoială vor ieși la iveală și alți factori pe măsură ce studiile istorice asupra
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sintetizarea lor este o treabă care îi privește numai pe jurnaliști este prezumțios. Boswell se referă exact la această activitate în dedicația lucrării sale "Journal of a Tour to the Hebrides" atunci când scrie: "În fiecare narațiune, fie ea istorică sau biografică, autenticitatea este consecința ultimă" (155). Deci motivația "mijloacelor tradiționale de culegere a informațiilor" este dorința după autenticitate, chiar daca aceasta are o latură problematică ca speculație sau ca act subiectiv. Putem să-l considerăm azi pe Boswell un jurnalist timpuriu, dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naturalismul combină un grup de mesaje generice de o complexitate particulară, incluzând... importanta formă a documentarului care tocmai se năștea... Aproape toți naturaliștii americani, au lucrat de fapt ca ziariști într-un moment sau altul al carierei lor. Această latură biografică indică legătura profundă și structurală a lumii în viziune naturalistă și lumea așa cum era văzută de ziariști" (155). În cazul lui Lincoln Steffens, editor la ziarul Commercial Advertiser și unul din susținătorii importanți ai jurnalismului literar narativ din anii '90
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viziune naturalistă și lumea așa cum era văzută de ziariști" (155). În cazul lui Lincoln Steffens, editor la ziarul Commercial Advertiser și unul din susținătorii importanți ai jurnalismului literar narativ din anii '90 ai secolului al XIX-lea, una din "conexiunile biografice" importante a fost reporterul Abraham Cahan, mai târziu editor al ziarului evreiesc Daily Forward (Progresul zilnic) și autor al romanelor Shtetl și The Rise of David Levinsky (Ascensiunea lui David Levinsky). Cahan i-a introdus pe Steffens și Hapgood în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
East Side a ajuns și în paginile ziarului meu (Steffens - Autobiography - 317-18). Așa cum amintește în biografia lui, Cahan "făcea neîncetat propagandă printre noi pentru programul marxist și pentru realismul rus" (314). Mai mult, printr-o intuiție care anticipează aceste conexiuni biografice - în această postură nu numai de la scriitoarea realistă timpurie la cea naturalistă de mai târziu, și de jurnalistă literară narativă, dar și de la mamă la fiu - Rebecca Harding Davis, al cărei fiu, Richard, a devenit corespondent, jurnalist literar narativ și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
granițele spre jurnalismul literar narativ. Nonficțiunea sa este direct îndreptată înspre portretizarea universului social și cultural, asemeni jurnalismului literar narativ, care și el este direcționat în interiorul lui în a se scrie singur. Pentru că la el se poate stabili o "conexiune biografică" între lucrările sale nonficționale și cele de critic atunci când examinăm "importanța emergenței formei documentare", ca să împrumutăm o sintagmă care aparținea lui Howard, pozițiile sale critice care reflectă un important moment de reflexivitate în creația nonficțională. La fel de important este faptul că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și memoriu", deoarece Hyde a scris și din cunoașterea personală (276). Într-o oarecare măsură, în această aporie de discursuri aflate în competiție dintre "istoria formală și memoriu" apare și jurnalismul literar narativ. De asemenea, după Restaurare scrierile de natură biografică și portretele sociale au devenit din ce în ce mai căutate. În aceste antecedente se poate observa jurnalismul literar narativ. Printre ele se număra Memoires of Monsieur Du Vall (Memoriile Domnului Du Vall) de Walter Pope, publicat în 1670, o relatare despre un hoț
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ar fi revista McClure, sunt publicații care investighează prin cercetări solide și conțin articole serioase, bazate pe fapte. Altele vin cu povești senzaționale, cărora le lipsește investigarea și concretețea (Folkerts and Teeter, 323). Există aici, fără îndoială, o importantă conexiune biografică. Lincoln Steffens a încurajat activ jurnalismul literar narativ la Commercial Advertiser, numindu-l "schiță descriptivă" (242); el a adoptat apoi tehnica investigației, când a devenit reporter și redactor la McClure's Magazine unde în octombrie 1902 a publicat Tweed Days
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
anii '60 ai secolului al XX-lea, iar Michael Herr este doar unul din numeroșii practicanți ai jurnalismului literar ce au scris despre viața pe frontul din sudul Vietnamului. Între timp, John McPhee, după ce a devenit cunoscut printr-o schiță biografică a renumitului jucător de baschet și aspirant politic Bill Bradley, a început să scrie despre relația dintre om și natură. Și apoi ar mai fi jurnalismul "gonzo" al lui Hunter Thomson în care Thompson îl întrece pe Wolfe, scriind despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
petrecea la New York, și a publicat în revistele Saturday Evening Post și Holiday articole ce abordau subiecte precum John Wayne, stilul de viață din California sau orașul mexican Guaymas (Slouching ix, 41, 186, 216). Între timp, John McPhee publicase schița biografică a lui Bradley în New Yorker în ianuarie 1965, iar ulterior aceasta a apărut și în format de carte (prefață). Totuși, ar fi o greșeală să spunem că 1965 este anul în care a apărut noul jurnalism. După cum mărturisește Wolfe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formalistă, notând spre exemplu că Tom Wolfe este un "Jeremiah" american care se roagă pentru focul sfânt (64), în timp ce Norman Mailer scrie la o scară "epică" (139, 188). Dar în ciuda referințelor clasice, ea își presară această apropiere formalistă cu observații biografice și psihoanalitice, declarând că Gay Talese cercetează tema conflictului tată-fiu (3, 35). În acest al doilea grup care este "literar" în tendințele sale se află nu numai declarațiile formaliste ale lui Lounsberry dar și Hugh Kenner. Kenner notează că retorica
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază durată, el reprezintă o viață în totalitatea să și nu doar o perioadă de timp nedefinita sau o criză (că în nuvele). Acest model biografic, cel din Eugénie Grandet, Madame Bovary, Nana, Une vie, Bel-Ami, Fromont jeune et Risler aîné, Germinie Lacerteux, La fille Elisa și din majoritatea romanelor realiste, permite autentificarea personajului în dimensiunea integrală a destinului. Românul este un excelent teren de investigație
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
autres pays (là où l'Etat est déclaré laïque). On attend un retour aux valeurs qui ont donné sens à l'existence: la vie chrétienne. Mots-clés: L'église, protection de l'enfance, l'assistance sociale, la mondialisation, complémentarité 1 Metoda biografică o considerăm ca fiind foarte importantă în domeniul protecției copilului și în asistența socială în general. Atunci când are loc consilierea copilului aflat în dificultate, a părinților, a familiei naturale sau a familiei naturale extinse etc. din care provine copilul respectiv
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dificultate, a părinților, a familiei naturale sau a familiei naturale extinse etc. din care provine copilul respectiv, este mare nevoie de folosirea acestei metode. Am avut în vedere și faptul că în demersul științific vom avea nevoie de o analiză biografică a beneficiarilor de servicii sociale. 2 În demersul științific această metodă devine extrem de importantă pentru că nu ne raportăm la simple relații de colaborare, ci e nevoie să urmărim actele oficiale care au fost încheiate spre exemplu între Biserică și instituții
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
centru de iradiere culturală demn de a fi luat în seamă și de respectat în acest colț de Europă. Sunt prezentate aici, relativ sintetic, fișele a 550 de autori, marea majoritate membri ai Uniunii Scriitorilor (cei de pe copertă!), cu detalii biografice, cu enumerarea volumelor și a principalelor reacții critice în ceea ce privește opera fiecăruia. Obiecția principală care, de regulă, a fost făcută unor astfel de întreprinderi, este legată de inegalitatea valorică a celor prezentați. În ce mă privește, consider acest tip de obiecție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru a le aduce un strop de fericire. Prietenia lui era un priviligiu prețuit și niciun efort nu era prea mare ca să o meriți. Chiar și pentru oameni de elită. Sau mai ales pentru ei. Născut la Fălticeni, dar legat biografic și sufletește de Iași, Paul Miron s-a exilat în Germania stabilindu-se, în 1962, la Freiburg, un important centru al diasporei române. Din 1972 devine singurul profesor universitar din Germania care se ocupa de limba și literatura română, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și care au dispărut între timp. Dar acest reflex omenesc, cu toate ingredientele sale mundane și cu tot sosul său existențial, are rareori sclipiri artistice sau reflexe formative. E doar proiecția mentală a unei existențe banale, cu accidentele și accentele biografice firești, și ea nu poate spera, de regulă, la o ridicare în grad, la o schimbare de plan, așa cum, uneori, reușește să facă artistul. Descrierile biografice sunt la îndemâna tuturor și rareori fac obiectul literaturii sau al filmului. Paradoxul pariului lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reflexe formative. E doar proiecția mentală a unei existențe banale, cu accidentele și accentele biografice firești, și ea nu poate spera, de regulă, la o ridicare în grad, la o schimbare de plan, așa cum, uneori, reușește să facă artistul. Descrierile biografice sunt la îndemâna tuturor și rareori fac obiectul literaturii sau al filmului. Paradoxul pariului lui Dan Lungu și, în prelungire, al lui Stere Gulea îl reprezintă această răsturnare de perspectivă, de la ceea ce este relevant și modelator în cazul elitelor, de la înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de Cătălin Cioabă, discipol al lui Gabriel Liiceanu și al regretatului Petru Creția, editor și critic împătimit de Eminescu, volumul Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani reprezintă un excepțional instrument de informare și analiză comparată a detaliilor biografice legate de viața și trăsăturile mai puțin știute ale omului Mihai Eminescu. E un caleidoscop viu și spectaculos, care ar trebui mai curând discutat în școală, în locul elanurilor encomiastice sau a clișeelor iraționale care înconjoară imaginea poetului în discursul paideic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa lirică nu impresionează prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dacă În primele două volume, poetul reia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]