5,404 matches
-
tulbure... Țăranul Duțu, personajul principal al operei, e un om mulțumit în căminul său: Casa îi era plină, nevasta și el erau bine îmbrăcați; copiilor nu le lipsea nimic; în ladă se adunau încetul cu încetul polii pentru perechea de boi. Un singur defect avea Duțu: nu suferea ca cineva să-l atingă la sărăcia lui. Naratorul îmbrăcat, de această dată, în haina sărăcăcioasă a bârfitoarei satului, nu se poate abține să comenteze: Noroc că n-aveau bogății oamenii aceștia (n.a.
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
atunci suprafețe mari de pădure ce se Întindeau până la hotarul cu pământurile toplițenilor, până la Valea Găinii. Aceștia, spunea bunicul, vindeau pe atunci păduri acestor fugari pentru anumite servicii. Cei de pe aici se ocupau cu plutăritul. Scoteau din păduri lemnele cu boi puternici și le duceau la apa Mureșului, unde făceau plute și, primăvara, când se umflau pâraiele și Mureșul, le duceau până la Reghinul Săsesc și mai departe. Pământul defrișat de păduri le era oferit pentru pășuni și fânețe. Așa cred că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
stăteau acolo În pridvor și În curte pe Dâmbul unde se slujea În Mănăstirea Doamnei. Probabil că În Toplița să mai fi fost astfel de bisericuțe din lemn În acea vreme. Bătrânii mergeau cu căruțele trase de cai ori de boi, alții rămâneau acasă să Îngrijească de gospodărie. Ei aveau biserica În suflet, că doar credința sinceră, iubirea lui Dumnezeu și al aproapelui, faptele bune și curățenia sufletească ne aduc mântuirea. Așa se spunea pe atunci. În Gălăuțaș abia prin anul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Valea Găinii, mai Întâi ca paznic și apoi ca arendaș, ocupându-se cu plutăritul, și-a extins mereu suprafețele defrișate cumpărând pământ de la vechii proprietari. Plutăritul Îi aducea bani frumoși și astfel i-a crescut și șeptelul de animale. Cu boi puternici de rasă simental, cumpărați de la ungurii din Remetea, ducea lemnele până la apa Mureșului unde le făcea plute și apoi, primăvara, când creștea debitul Mureșului, le ducea până În Arad. Proprietatea lui a ajuns să treacă de câteva sute de hectare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și douăzeci de oi rezulta ceva bălegar În timpul iernii. Dacă-l mai puneam la socoteală și pe cel rămas după tăiatul porcului pe la Crăciun și de la păsăretul din curte, era ceva de lucru. Dacă omul nu avea o pereche de boi, ci numai vaci, acestea trebuiau Înjugate și atunci numărul transporturilor creștea. Iar culturile erau În coastă și acolo transportul era mai anevoios. Gunoiul se descărca din sanie În grămezi, cam câte patru dintr-un transport. Acum, la această muncă, bărbatul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
răgaz pentru a-și repara uneltele. Până pe la Începutul lunii aprilie trebuia să fie totul pregătit. La arat se pleca În zori, cam odată cu răsăritul soarelui. Acum plugarul avea nevoie să fie Însoțit și de un pogonici care să ducă boii sau vacile Înjugate pe brazdă. În caz că mai uita să fie atent la vite dacă merg pe brazdă, era bai mare. Se putea alege cu câteva lovituri de bici Însoțite și de câte o sudalmă, fiindcă plugul făcea greșuri și acestea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
puțin, nici pentru pogonici, nici pentru plugar și nici pentru animale. Seara toți cădeau morți de oboseală. La capătul arăturii fierul plugului și cormanul se Întorceau și munca continua, arătura crescând brazdă cu brazdă. Când gospodarul pleca la arat, stropea boii cu apă sfințită și arunca peste casă un ou fiert. Dacă oul se spărgea era semn rău pentru pogonici, Însemna că va mânca bătaie, iar de nu, era semn bun, pogoniciul scăpa teafăr. Cum să nu se spargă un ou
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
rezervă În buzunar. Dar dacăl prindea stăpânul, apoi iar era bai. Ajunși la capătul arăturii, gospodarul Își făcea de trei ori semnul crucii, spunea un Doamne ajută! și apoi pornea la treabă. Bărbat, plug și animale parcă erau un tot. Boii plecau la pas agale, iar bărbatul, aplecat pe coarnele plugului pe care le apăsa Încet, era atent ca brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ajută! și apoi pornea la treabă. Bărbat, plug și animale parcă erau un tot. Boii plecau la pas agale, iar bărbatul, aplecat pe coarnele plugului pe care le apăsa Încet, era atent ca brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau drumul dus și Întors. La capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se auzea cântecul cucului și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li se dădea un braț de fân adus de cobile Într-o virincă (cearșaf din cânepă). Da ceva palincă ai adus, Năstăsie? Întreba gospodarul. Adus dară! răspundea tânăra nevastă. Noa, atunci Îi bine! După acest dialog, toți trei Începeau să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ștergar alb Întins pe iarba care Începuse a da colț. Te uiți și tu la sticlă, Ionuț? Lasă să mai crești! Acu ești prea crud pentru rachiu. Îl certă din priviri gospodarul și mai dădu pe gât un ciocănel. Când boii terminară și ei fânul, Ionuț Îi ducea la adăpat la pârâu, cam la vreo cinci sute de metri. Până să se Întoarcă Ionuț cu boii de la adăpat, badea Vasile Își mai drăgosti puțin tânăra nevastă, Nastasia. Palinca Îi pusese sângele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pentru rachiu. Îl certă din priviri gospodarul și mai dădu pe gât un ciocănel. Când boii terminară și ei fânul, Ionuț Îi ducea la adăpat la pârâu, cam la vreo cinci sute de metri. Până să se Întoarcă Ionuț cu boii de la adăpat, badea Vasile Își mai drăgosti puțin tânăra nevastă, Nastasia. Palinca Îi pusese sângele În mișcare. Stai cuminte că Îndată se Întoarce Ionuț cu boii! se prefăcu a-l certa tânăra nevastă. Lasă, că n-o fi foc, Îi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pârâu, cam la vreo cinci sute de metri. Până să se Întoarcă Ionuț cu boii de la adăpat, badea Vasile Își mai drăgosti puțin tânăra nevastă, Nastasia. Palinca Îi pusese sângele În mișcare. Stai cuminte că Îndată se Întoarce Ionuț cu boii! se prefăcu a-l certa tânăra nevastă. Lasă, că n-o fi foc, Îi răspunse bărbatul În timp ce printre brazi se zărea Ionuț care se Întorcea cu boii. Cum v-a cântat cucul, În față sau În spate? Îl Întrebă ea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Îi pusese sângele În mișcare. Stai cuminte că Îndată se Întoarce Ionuț cu boii! se prefăcu a-l certa tânăra nevastă. Lasă, că n-o fi foc, Îi răspunse bărbatul În timp ce printre brazi se zărea Ionuț care se Întorcea cu boii. Cum v-a cântat cucul, În față sau În spate? Îl Întrebă ea. În față, răspunse repede Ionuț. Înseamnă că n-o să vă vorbească lumea prin spate, zise Nastasia. Lasă, Năstăsie, n-au decât să ne vorbească oricum. Noi să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Și mă duc. Mai am câțiva coți de pânză de țesut, că la vară trebuie să-ți fac ițari noi, mai adăugă tânăra nevastă și se pierdu pe cărarea de șerpuia prin crâng. Ionuț, amu trebuie să semănăm până odihnesc boii. Tu să mergi Înainte pe brazde până unde arunc eu grâul! zise gospodarul și Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă În brazdă fără să rămână goluri. Apoi, după ce puse o greutate pe grapă, Înjugă boii și Începu să acopere cu grapa grâul căzut În brazdă. Noa, de-amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În brazdă. Noa, de-amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe Înserat ajunseră acasă. Mai Întâi pogoniciul Ionuț dejugă boii, le puse În iesle fân și sfecla cu tărâțe, apoi veni la cină. Din mămăliga Întoarsă pe fund ieșeau aburi. Brânza și carnea din bărbânță, unde fusese pusă de la Ignat În untură, era și ea Încălzită și cei trei se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dintre arat și prășit, să nu credeți că țăranul se odihnea. Fânețele trebuiau curățate de pietre și crengi, de mușuroaie și de jnepeni. Curățate la timp de către țărani, le era ușurat cositul. Dacă le mai rămânea ceva timp și aveau boi sau cai de tracțiune, făceau câteva transporturi de bârne de la Bătrâna sau de unde aveau loc vreo tăietură. Cu aceste transporturi făceau ceva bani cu care puteau apoi să facă ceva cadou nevestelor (ghete și mărgele pentru cămășile de duminică) și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
plutărit se păstrase din bătrâni, când lemnele, după ce erau aduse la apa Mureșului, se făceau plute și erau duse și vândute În zona de câmpie. Bineînțeles că transportul lemnelor la Fabrica de Cherestea se făcea doar de către cei care aveau boi sau cai. Aceștia, ca să le meargă treburile câmpului, Își tocmeau prășitori cu ziua, din rândul celor mai săraci, sau al țiganilor de pe Zăpode. Munca aceasta la pădure era singura de pe urma căreia țăranii Își mai realizau niște venituri. Și apoi flăcăii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Reforma Agrară a lui Ferdinand, pășunea devenea proprietate comunală și oamenii nu mai trebuiau să-și pășuneze vitele pe fânețele lor. Numărul cornutelor din comună creștea depășind mia. În Tăuleț era herghelia de cai păzită de Coruțu. În Făget pășunau boii comunei, frumoși toți de-ți era mai mare dragul să-i privești, păstori fiind ai lui Iacob de pe Pârăul Gălăuțașului, iar În Padina era cireada cea mare de vite la care se rânduiau anual mai mulți păstori. Mi i amintesc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
merinde, a urcat apoi cu el În brațe pe Coasta Feței și a ajuns acasă. Acum acel băiat a trecut de șaptezeci și unu de ani și Încă este sănătos tun. Pentru treierat se aducea batoza cu o pereche de boi pe la fiecare gospodar. Treierișul se făcea În fața grajdului, iar această muncă nu se putea face decât cu ajutorul vecinilor. Aceștia nu trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara din Ditrău era un privilegiu al celor care aveau cai. Ceilalți săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă de boi ori vaci. Mulți luau sacul, cam de douăzeci de kilograme, În spate și, din două-n două săptămâni, măcinau la morile cu apă de pe Valea Topliței. Dusul, statul la rând și Întorsul luau Întotdeauna o zi Întreagă. Vitele până nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai Încălzeau, iar mâncarea și-o găteau ei În fața colibei, la foc. Acolo Își frigeau carnea și Își făceau mămăliga. Foc aveau cu ce face că doar erau În pădure. La lucru se Întorceau după Bobotează. Care avea cai și boi pentru tracțiune, lucrau la plutărit. Până ce au luat ființă Fabricile de Cherestea, se făcea plutărit pe Mureș, despre care am mai vorbit. Pentru a avea imaginea unei zile de iarnă, când bărbatul pleca În zori după un transport de bârne
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-ai mai putut Întârzia măcar un ceas! Dar tu n-auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că acuși trebuie să pleci! Fără să mai protesteze, bărbatul Își trase repede cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse cojocul pe spate, se duse la grajd să dea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să pleci! Fără să mai protesteze, bărbatul Își trase repede cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse cojocul pe spate, se duse la grajd să dea de mâncare la boi. A nins ceva azi-noapte, constată el după ce păși de pe prispă În omătul ce se așternuse de aseară. În razele lunii ce se apropia de asfințit se mai zbenguiau câțiva fulgi purtați de vânt. Pe omătul acesta care a căzut de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]