6,191 matches
-
la Cairaclia, la 25 kilometri depărtare. Steluța îmbrăcase frumos cei doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gata, îmbrăcați în haine străjerești, cu bluze confecționate la școală de propria lor învățătoare desigur din pânza de borangic oferită de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. Și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Bine. Și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai da cutremur.Totul era ordonat de legionari. Și drumul acesta, cu un copil de patru ani în brațe, i-a pricinuit soției pierderea sarcinii. În afară de neamuri, mama și sora Dobrița, simțeam ajutorul celorlalți: moș Ioniță Meran, mereu gata cu căruța să ne fie de folos, preotul Albu care a mers la Poiana și mi-a dat din pădurea lui trei care trase de boi pline cu lemne, absolut gratuit. Am luat sub formă de arendă, încă din toamnă, pământ de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fost lupte grele. Acolo a căzut sublocotenentul în rezervă Gheorghiu Alexandru, învățător la Țepu. La intrarea în Odesa, pe niste cisterne cu produse petrolifere scria: “Nu ți-am spus eu, bă Staline, că vin oltenii la tine? Iar pe o căruță: “Craiova-Moscova”. Ce să-i faci? Vorba cuiva, pe români umorul i-a făcut mai puternici sau, mai pe șleau, i-a scos din... Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care camuflau nemernicia sub haina militară, ostașii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
început un bombardament sălbatec de pe crucișătoare și din altă parte tunurile grele. În zori, din păpurișuri, apar soldații inamici. Colonelul Momiceanu nu știa ce decizie să ia așa că a fost nevoit colonelul Constantinescu să preia comanda luptei. A mobilizat conductorii căruțelor, bucătarii, furierii, muzicanții și cei veniți din spital și am ținut piept infanteriei marine ina mice, corp de elită. Două săptămâni a durat lupta cu ei. S-au înecat în lac dar n-au vrut să se lase prinși. Tot
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. Și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la rapor tul ofițerului de serviciu pe regiment
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
având în jur locul natural în care ne puteam camufla la apariția avioanelor. Și iarăși, cercul de coroană de spini cu rare înfloriri de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață...În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia Bârgăuanu haine și o mulțime de cărți pe care, conform spuselor de mai târziu, le-ar fi luat sovieticii, mari
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia Bârgăuanu haine și o mulțime de cărți pe care, conform spuselor de mai târziu, le-ar fi luat sovieticii, mari amatori de literatură pedagogică românească! În fine, după o călătorie amestecată, cai, căruțe și oameni pe calea ferată am ajuns de la Lugoj la Bichigi unde, cu omenia lor neinteresată, sătenii au primit la masă și tinerii basarabeni. * Împreună cu noi se afla la Bichigi Mara, fi ica lui Teoctist Gancear din Câșlița. Era elevă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am gândit și la acest lucru și am decis să-i luăm și pe ei la noi, căci Slavă Domnului avem destule camere și nici foamea n-o să ne scoată afară din casă. Iar lui Ionel o să-i dăruim o căruță cu doi cai buni, o văcuță și zece oi precum și un hectar de pământ arabil ca să se poată ridica din nevoi și să-și întemeieze o familie. Aceasta deoarece este harnic și un om bun care toată copilăria a muncit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
portul liniștit al trotuarului din față, unde ne despărțeam pradă aceleiași emoții. Îmi plăcea de asemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să-i las să-și aprindă țigara de la țigara mea, să pun umărul spre a urni din loc vreo căruță prea încărcată, să împing la automobilul aflat în pană, să cumpăr ziarul de la o femeie din Armata Salvării și flori de la bătrâna vânzătoare, deși știam că le fură din cimitirul Montparnasse. Îmi plăcea, ah, îmi vine mai greu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bătrână, care pășește cu greutate aburcându-și mereu o traistă pe umăr. O privesc cu băgare de seamă. După culoarea obrazului și îmbrăcăminte, îmi dau seama că face parte din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vine și porunca către Toader jitnicer - ispravnicul ținutului Iași „să orânduiască 60 cai și 10 cară câte cu 4 boi...pentru ridicarea agarlâcului pașii”. O „țidulă” primește și aga orașului Iași, care trebuie „să facă de la breslele din Iași 20 căruțe câte cu 2 cai, și...40 oameni slobozi...să margă păr la hotar”. Apoi „Iordache vel căpitanului de codru, să orânduiască pe ținutul Fălciiului 50 cai și să-i trimită la Scântei și vineri sara negreșit să să afle acolo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îl mântuie cu dorul de casă, de raiul lăsat în urmă, și când află că iapa i-a îmbogățit cu un mânz, nu mai contenește cu scrisorile să i-l aducă să-l mângâie și i l-au adus în căruță. Emoții dătătoare de aripi, la un așa fapt nici Creangă n-ar fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i dorul de veșnicia satului și zburdălnicia libertății. Cum Seminarul din Dorohoi se desființează, părinții își mută copilul la renumitul liceu umanist “Laurean”, din Botoșani. Bucuria nu i-a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
loc, bine cunoscut, de-acum, ce către oamenii acestei piețe, care o administrau, care o igienizau și de cei care asigurau,în diferite chipuri, ordinea și disciplina. Lumea se adună repede. Cu de toate, oferite eventualilor cumpărători: vite,păsări, lemne, căruțe și îmbrăcăminte,încălțăminte, plapume, căpcani pentru șobolani și pentru animale mai mari, chiar și sălbatice, fructe, murături și câte și mai câte.Unii, având trecere pe lângă meseriașul nostru, Călin Ciolca, văzând figura lui nenorocită,îmbrăcămintea ponosită și mai peste tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
singur.Ce să fac eu cu pământul? Să-l muncești.Să ai cu ce trăi. Caută-ți de treabă, călătorule, cu pământ cu tot. Cum vrei. Vreau să mă lași în pace. Se opri alături un altul. Uite, am în căruță un televizor, de prin alte generații, dar, ca să nu-l arunc, ți-l dau dumitale. Poate-ți va prinde bine. Nu! Nu-l primesc. Te rog frumos, primește-l. Vină, până la caruță, doar să-l privești, mai întâi. Nu, domnule
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și tu, măi Toá, că tot ești vechi - îl vede pe boier cum se slobozea din deal, din Cotu Morii : călare pe o roată, cu picioarele cârligate și mânurile întinse, boierul venea cu fierăraia scârțâind. Moșneagul cu baba erau în căruță, pe bostani. Cum s-a arătat boierul așa, îndată au sărit și și-au făcut cruce. De pe bostani, baba nu prididea la bătut mătănii. - Ce-i, moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva ? - Doamne, da’ cum, n-ați
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
începea să predice. Fără să le amestece, Neculai exercita cele două arte ale sale pe peronul haltei din Dobrina. Când cerșea, era mut, târa piciorul și se uita pe sub sprâncene cu ochi de câine bătut. Pe neașteptate, apărea de sub o căruță sau de lângă un perete. Alteori de sub stâlpul unde pândise până atunci. Se ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la gură. În cealaltă ipostază, Neculai se ridica hotărât de pe banca pe care hodinise până atunci și, cu indescriptibila
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că se dădea voie, pentru un timp, să se aducă lemne din pădure, conta mai mult decât ce se petrecea la București. "Domnii cu treburile lor, noi cu ale noastre", se zicea în Lisa. Banii se câștigau greu. În afară de câteva căruțe cu cartofi pe care le ducea, toamna, la gară, tatăl meu nu prea avea ce vinde. Grâul abia ne ajungea pentru pâine. Porumbul, nici el nu ne prisosea. Înlocuirea unei vite de jug care se prăpădea reprezenta un motiv grav
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
campaniile militare ale lui Alexandru "Machedon". Habar n-aveam cam la ce distanță se afla Asia de Lisa, dar, cum iubeam caii, îmi imaginam că ostile lui Alexandru "Machedon" lăsau în urma lor același nor de praf pe care-l stârneau căruțele de la noi când plecau, vinerea, spre Făgăraș. 19. În Făgăraș, se putea ajunge cam într-o oră cu căruța. Cu toate acestea, el nu făcea parte, pentru mine, din lumea reală. Era cam ce va fi fost Roma antică în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cum iubeam caii, îmi imaginam că ostile lui Alexandru "Machedon" lăsau în urma lor același nor de praf pe care-l stârneau căruțele de la noi când plecau, vinerea, spre Făgăraș. 19. În Făgăraș, se putea ajunge cam într-o oră cu căruța. Cu toate acestea, el nu făcea parte, pentru mine, din lumea reală. Era cam ce va fi fost Roma antică în închipuirea barbarilor înainte de a se pomeni între zidurile ei. Misterios, inaccesibil, nu-l vedeam decât de pe munte, când nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]