16,527 matches
-
scoici, unde lumea alerga permanent În sus și În jos pe scări, trântind uși și strigând după câte cineva, iar finul său, Guy, făcea toate acestea În rând cu ceilați. În schimb, Închirie vechiul apartament al lui Lowell, Într-o căsuță de pe malul portului, În apropiere de podul mobil care se Întindea peste intrarea Îngustă În pâlnia estuarului. Îi trezea amintiri plăcute legate de prietenul său când privea, așa cum Îi plăcuse lui Lowell să privească, podul ridicându-se pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
petreceri, piese de teatru (mai ales piese de teatru); departe de lupta permanentă pentru atenție și succes; departe de zgomot și de trafic, de ceața Încărcată de funingine a iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu-l mai cumpărase de ani de zile -, ci miza pe a-l citi la club sau prin casele prietenilor. I se arătă un desen al lui Edward Warren, când cină cu el și cu Margaret, drăgălașa lui soție, În căsuța lor din Westminster, la scurt timp după Întoarcerea de la Torquay, și se amuzară Împreună privindu-l Înainte de masă. Îi plăceau cei doi și devenise nașul primului lor născut, repetând legătura botezului, sub semnul căreia se cunoscuseră. Warren se descurca foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
House, din Rye, Îi răspunse Warren. Presupun că s-ar putea numi un fel de chioșc În stil georgian. Casa Însăși e ceva mai veche și probabil cea mai frumoasă din Rye. El și Margaret Își petrecuseră vara Într-o căsuță din Playden, la marginea orașului Rye, și erau entuziasmați de acest colțișor din estul Sussexului. Chiar Îi scriseseră lui Henry, Îndemnându-l să vină și să guste din plăcerile lui, dar acesta, refugiat confortabil la Osbourne, temporizase politicos. Acum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din plăcerile lui, dar acesta, refugiat confortabil la Osbourne, temporizase politicos. Acum, la cină, ascultă cu atenție concentrată descrierile lor entuziaste, explicând că avea să caute un loc În care să se retragă În lunile de vară ale anului viitor. — Căsuța lui Blomfield din Playden este exact ce-ți trebuie, spuse Warren. Cu cât auzea mai mult, cu atât mai promițător i se părea totul. Reginald Blomfield era prieten cu Edward și un arhitect respectat. Construia mai multe locuințe private Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spre casă, Își spuse că, dacă era capabil să glumească pe tema lui Guy Domville, Însemna că rana lăsată În sufletul său de eșecul piesei era, În fine, vindecată. 5 La fârșitul primăverii, În anul următor, 1896, se mută În căsuța lui Blomfield din Playden, pe care o Închiriase pentru trei luni, la un preț foarte convenabil. Era extrem de Încântat de aranjament, superior hotelului Osbourne atât din punctul de vedere al peisajului, cât și al dotărilor. Locuința era cocoțată pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înconjurătoare, de desfigurările impuse de revoluția industrială, făcând din acest colțișor din sudul Angliei un fel de anomalie istorico-geografică, un secret Încântător, cunoscut doar băștinașilor și unei mici confrerii de rezidenți ocazionali din afară (Ellen Terry, de pildă, avea o căsuță În Winchelsea). Casa lui Blomfield era un bungalou modest, suficient de mare pentru nevoile sale și foarte bine Îngrijit de slujitorii recrutați din partea locului. Ca să Îi țină companie, o adusese cu sine pe Tosca și un canar care cânta Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
instalat, care Înfățișa scena Nașterii, conceput de Burne-Jones și realizat de Morris. De pe parapetul turnului pătrat se vedea la o distanță de mai bine de treizeci de kilometri. Era așezată În mijlocul unui cimitir presărat cu morminte vechi și mărginit de căsuțe Încântătoare de lemn. Într-o zi, pe când pășea din această piațetă spre West Street, recunoscu, cu un mic fior de plăcere, Camera Grădinii din desenul lui Edward Warren. Era legată de sora mai mare, Lamb House, așezată În unghi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și fiul lui, și se presupunea că, după moartea părinților, fiul avea să devină proprietar. Dezamăgit, Îi lăsă totuși fierarului numele și adresa, rugând insistent să fie anunțat dacă, pe neașteptate, casa devenea disponibilă În viitor. Perioada de Închiriere a căsuței de la Point Hill expira la finele lui iulie și nu o putu extinde, dat fiind că familia Blomfield urma să petreacă aici restul verii. Îi plăcea zona atât de mult și era atât de puțin dornic să se Întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe tot parcursul primăverii și verii. Isteria generală și perturbările suferite de viața capitalei ca urmare a pregătirilor pentru Jubileul Reginei Îi Întăreau dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să se Întoarcă la Rye, dar nici căsuța din Point Hill, nici vicariatul nu erau libere și nu avea energie pentru a căuta o alternativă, cu posibilitatea de a rămâne dezamăgit de ceea ce găsea. Se duse pentru scurt timp la Torquay și Osborne se arătă la fel de agreabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material epic, mi-am continuat călătoria la țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna, cu propoziția invariabilă: „No, Ginterchen, da’ mare te-ai mai făcut.“ Mai înainte fusesem nevoit să-i potolesc neîncrederea și, la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei căsuțe în care acesta locuia cu mama lui, care m-a primit ca pe un al doilea fiu al ei. Toate astea sună idilic, au un iz de siguranță, numai că în Saarland se flămânzea mai tare decât în orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de siguranță, numai că în Saarland se flămânzea mai tare decât în orice altă parte. Forța franceză de ocupație voia să-i pedepsească retroactiv pe toți oamenii locului, nu numai pe aceia care, în 1935, votaseră pentru „patria din Reich“. Căsuța se afla în apropiere de Merzig, în rând cu alte case. Cu camaradul meu, al cărui prenume real nu mi-a fost niciodată familiar - i se spunea Kongo - și care, la început, voia să se înroleze în Legiunea Străină franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
refugiam de multe ori într-o tăcere grăitoare. Godinul era alimentat cu brichete de cărbune pe care tatăl le aducea în rucsac de la locul lui de muncă. Își găsise, la mina de lignit din apropiere, un post de ajutor în căsuța portarului. Scrisul lui frumos și citeț îl avantajase. Acum, el ținea evidența și controla intrările și ieșirile. Brichetele se dădeau ca plată parțială în natură. Când părinții au găsit în sfârșit o locuință în apropierea serviciului tatei, în satul Oberaußen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizitez atelierul amenajat în grădina ei din Zoppot. Măritată cu un jurist mult mai bătrân, care își făcea serviciul în spatele frontului de răsărit ca ofițer de stat-major responsabil cu aprovizionarea, tânăra femeie locuia, asaltată de jur-împrejur de bălării, într-o căsuță în care am intrat de nu mai știu câte ori. În pantalonii scurți sau în aceia lungi de la uniforma de iarnă a HJ, mă duceam cu tramvaiul prin Oliva până la Glettkau, de acolo alergam plin de așteptări peste dunele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
opzeci dă zile, mi te conving că iești mitocan, iar Monstru - instrumentu lu Compania dă Telefoane. Nu-ți zic niente dă mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la Madrid și numeroase portrete de monarhi și alte personalități din epocă. Ludo. Cuvântul latin, intrat În limba spaniolă prin intermediul limbii engleze, denumește un joc cu piese de diferite culori, asemănătoare celor de la jocul de dame, care se deplasează În căsuțele unei table asemănătoare celei de șah. Câștigă piesa care ajunge prima la căsuța centrală, după ce a avansat făcând un număr de pași stabilit cu ajutorul a două zaruri aruncate pe masă. Lugones, Leopoldo. Una din figurile (1874-1938) cele mai importante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cuvântul latin, intrat În limba spaniolă prin intermediul limbii engleze, denumește un joc cu piese de diferite culori, asemănătoare celor de la jocul de dame, care se deplasează În căsuțele unei table asemănătoare celei de șah. Câștigă piesa care ajunge prima la căsuța centrală, după ce a avansat făcând un număr de pași stabilit cu ajutorul a două zaruri aruncate pe masă. Lugones, Leopoldo. Una din figurile (1874-1938) cele mai importante ale literaturii argentiniene. În opera sa se observă succesiunea curentelor care au dus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp. Erau prietenoși și ne jucam toată ziua împreună. Doar uneori intervenea doamna aceea și traducea întrebările și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de scris. Pe ea se tipăresc toate cărțile, ziarele, revistele... Tot din lemn se face mobilier, se fac care și căruțe, sănii și săniuțe, instrumente muzicale, poduri și podețe peste râuri, parapete diverse, cutii și lăzi pentru alimente, case și căsuțe la munte și la mare, bărci și alte ambarcații, schiuri și multe, multe altele... Așa importantă este pădurea? exclamă Ionuț. E nemaipomenit! l-a imitat de-ndată Maria. În plus, adăpostește multe animale și păsări... Ei bine, să fie clar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mesajele care i-au fost trimise. Știusem că James se simțise mizerabil aproape pe tot parcursul sarcinii, dar pusesem asta pe seama stărilor mele fluctuante, a foamei mele continue, a emoțiilor mele clocotitoare, care mă făceau să plâng din orice: de la Căsuța din prerie la The Money Programme. Și desigur, viața noastră sexuală fusese drastic redusă. Dar crezusem că după naștere totul avea să revină la normal. Însă într-o variantă îmbunătățită, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Crezusem că starea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bătaie în ușa de la dormitor. Ce se întâmpla? Nimeni nu bătea la ușă la noi în casă. Ușa s-a deschis și Adam a apărut în prag. Dintr-odată, totul a căpătat un aspect mult mai fragil, ca într-o căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ideea că Ceaușescu era Laios. „Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la Narcotice. După numărul cu McPherson, asta Îl bucura - nu știa cînd o să mai poată pune la cale o altă mînărie asemănătoare. Karen avea propriile ei planuri, care Îl ajutau să-și joace veridic rolul de erou. Bani puși deoparte, căsuța de pe plajă plătită de tăticu’, o diplomă universitară. Chestie de diletant: el avea treizeci și opt de ani, iar ea douăzeci și trei, așa că În timp avea să Înțeleagă. Fata voia să se mărite cu el. Jack rezista. Să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]