4,453 matches
-
din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii cumplite, haos plin de păcate, tăinuitoare a tuturor crimelor (III, p. 53). O dată luată decizia infamă, Sextus vorbește cu un calm glacial, ca un om care nu-și mai pune nicio întrebare, ci doar se supune sorții : nu mă mai simt răspunzător de nimic (III, p. 54) ; Nu mai am onoare, nu mai am credință, nu mă mai am nici pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mine, același care mă ținuse În timp ce Fumero Îl snopea pe prietenul meu În fața azilului Santa Lucía, același care mă supraveghease cu două seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de vila Aldaya, și că, de Îndată ce Carax avea să pună piciorul Într-una din ele, apelul telefonic era o chestiune de secunde. CÎnd mașina poliției s-a oprit În fața cafenelei și ospătarul s-a retras În bucătărie, Miquel a simțit calmul rece și senin al fatalității. Carax i-a citit privirea și amîndoi s-au Întors În același timp. Imaginile spectrale a trei gabardine cenușii fluturînd Înapoia ferestrelor. Trei fețe suflînd aburi În geam. Nici una dintre ele nu era a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei care am fost de față, toți, fără excepție, vom purta cu noi secretul pînă la moarte. În mijlocul urii și al suspiciunilor, calmul se restabilea, Însă Julián și cu mine trăiam În mizerie. Cheltuisem toate economiile rezultate din isprăvile și capturile nocturne ale lui Laín Coubert, iar În casă nu mai exista nimic de vîndut. Eu căutam cu disperare de lucru ca traducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină, armonioasă, plin de rațiune și cauzalitate finală. Însă asemenea momente, aceste luciri nu erau încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caută-ți alți proști, că eu văd prin tine... văd tot jocul vostru! — Lizaveta Prokofievna! exclamă prințul. — Să plecăm de-aici, Lizaveta Prokofievna, s-a făcut târziu, îl luăm și pe prinț cu noi, spuse prințul Ș. cât putu de calm și zâmbind. Domnișoarele stăteau deoparte, aproape speriate, generalul era în mod cert speriat; de fapt, toți erau cuprinși de uimire. Unii dintre cei care stăteau mai departe zâmbeau pe furiș și șușoteau între ei; chipul lui Lebedev exprima cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ieri, poate că nici n-aș fi dorit mult timp să mă întâlnesc cu tine... Se poticni puțin. Totuși țineți foarte mult să aflați cum m-am întâlnit astăzi cu Aglaia Ivanovna? îi încheie prințul gândul, cât se poate de calm. — Așa-i, țin! explodă imediat Lizaveta Prokofievna. Nu mă tem de cuvintele spuse de-a dreptul. Pentru că nu jignesc pe nimeni și n-am vrut să jignesc pe nimeni... De acord, nu-i nici o jignire și e natural să vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că te-am întrerupt. Mi se pare că mai aveai multe de spus. — O, dacă-i așa... bâigui Ganea, începând să tremure de furie. Dacă-i așa, permite-mi să mă așez, adăugă Ippolit, așezându-se cât se poate de calm pe scaunul pe care șezuse generalul. Sunt totuși bolnav. Așa, acum sunt gata să te ascult, mai ales că asta este ultima noastră discuție și, poate, chiar ultima întâlnire. Subit, lui Ganea i se făcu rușine. — Crede-mă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai are în față pe omul de ieri, că generalul se schimbase; în locul panicii și zăpăcelii din ziua precedentă, se remarca acum că este neobișnuit de rezervat; se putea trage concluzia că omul acesta luase o hotărâre definitivă. De altfel, calmul era mai mult exterior decât real. În orice caz, însă, musafirul arăta o dezinvoltură rafinată, deși își impusese o demnitate reținută. La început chiar luă față de prinț o atitudine îngăduitoare, cum li se întâmplă câteodată oamenilor mândri, care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunteți chiar atât de credul cum vă recomandă unii! Nu-i acum momentul, altfel v-aș destăinui câte ceva despre Ganecika și despre speranțele lui. Sunteți săpat, prințe, sunteți săpat fără milă și... chiar îmi pare rău că sunteți atât de calm. Dar vai, nu puteți fi altfel! — Ți-ai găsit motiv de milă! râse prințul. Crezi că aș fi mai fericit, dacă aș fi mai puțin calm? — Mai bine-i să fii nefericit, dar să știi, decât să trăiești fericit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca hotărârea privitoare la soarta fiicei lor, nici n-ar fi îndrăznit să nu-l arate pe el, prințul Lev Nikolaevici, bătrânului demnitar, protectorului recunoscut al familiei lor. Iar moșulică-demnitarul, deși, în ce-l privea, ar fi suportat cu un calm desăvârșit chiar și vestea celei mai mari nenorociri a Epancinilor, s-ar fi supărat negreșit dacă aceștia și-ar fi logodit fiica fără sfatul și, ca să zicem așa, fără încuviințarea lui. Prințul N., acest om simpatic, ale cărui spiritualitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi voie! Prințul tăcu. Ședea pe scaun drept și nemișcat, țintuindu-l pe Ivan Petrovici cu privirea lui arzătoare. — Cred că v-a uimit din cale afară întâmplarea cu binefăcătorul dumneavoastră, observă bătrânelul cu blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate, datorită izolării. Dacă ați trăi mai mult printre oameni, iar în înalta societate, sper, toți se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
camerele lui, îl lăsă pe prinț să intre, se strecură și el cu precauție, încuie ușa și băgă cheia în buzunar. — Hai, spuse el în șoaptă. Încă de când erau pe trotuarul străzii Liteinaia începuse să vorbească în șoaptă. Cu tot calmul lui exterior, era stăpânit de o profundă neliniște lăuntrică. Când intrară în salon, chiar în fața cabinetului, se apropie de fereastră și, cu un gest misterios, îi făcu semn prințului să se apropie. Când ai sunat mai devreme, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Direcția de Arhitectură și Patrimoniu din cadrul ministerului francez al culturii și comunicațiilor, începând cu anul 1998. Studiile reunite în volum sunt grupate în cinci capitole tematice: 1) Spațiile intermediare; 2) Incertitudinile rezidențializării (fr. de la residentialisation); 3) Viață și rezidență - ordine, calm și urbanitate; 4) Practici de coabitare și civilitate și 5) Gestionarea spațiilor comune. În continuare ne vom opri doar asupra temei „spațiilor intermediare”, pe care o considerăm de actualitate și interes, în același timp, inclusiv pentru spațiul urban românesc în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă de ele, au priceput ei negreșit ceva din nobila lor descompunere, dar nu le-au putut prefera siguranței sterpe, calmului compromițător al rațiunii. De câte ori mă gândesc la moarte, îmi pare că voi muri mai puțin, că nu pot să mă sting, știind că mă voi stinge, că nu pot să dispar, știind că voi dispărea... Și dispar, mă sting și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un omagiu evidențelor... Renunțării lui îi lipsește paradoxul. Când ai dreptate, nu-i nici un merit să părăsești viața. - Dar să trăiești în dezbinarea lăuntrică de toate - și să ai argumente contra singurătății! Calea lui Buddha e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici de acestea, căci ele sânt urmate de depresiuni. Aș vrea însă o baie de lumină caldă care să răsară din mine și să transfigureze întreaga lume, o baie care să nu semene încordării din extaz, ci să păstreze un calm de eternitate luminoasă. Departe de concentrarea extazului, ea să se asemene cu ușurința grației și cu căldura zâmbetului. Întreaga lume să plutească în acest vis de lumină, în această încîntare de transparență și imaterialitate. Să nu mai existe obstacol și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amuți în fața unui spectacol de o frumusețe uluitoare, în seducțiile căruia orice problemă ar deveni inutilă. Dincolo de orice agitație, tulburare sau efervescență, o trăire liniștită soarbe cu o voluptate reținută toată splendoarea cadrului. Este o notă esențială a stărilor melancolice calmul, absența unei intensități deosebite. Regretul, care intră în structura melancoliei, explică și el absența unei intensități particulare a acesteia. Dacă regretul poate fi persistent, el niciodată nu e atât de intens încît să provoace o suferință profundă. Actualizarea unor motive
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
excesive contaminări organiciste, precum și influenței directe sau indirecte exercitate asupra naționalismului românesc de istoricismul romantic german. Viziunea pur organică a soartei noastre în lume ar avea o fecunditate, atunci când ritmul de viață al culturilor moderne s- ar caracteriza printr-un calm și un echilibru relativ, căci atunci posibilitatea unei sincronizări ar fi mai puțin exclusă. Febra este un element în plus, care avantajează un popor, dar îl și epuizează mai repede. Ritmul accelerat explică istovirea rapidă a culturilor moderne și, într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin gulagurile comuniste - lanțurile la mâini și la picioare, cătușele, tot un fel de cruce a răstignirii - Alexandru Gh. Tăcu rămâne purtătorul pe mai departe al crucii sale salvatoare. De astă nu și-a pierdut nici zâmbetul de pe față, nici calmul aparent, nici poezia și nici Încrederea În oameni și nici În justiția care l-a dezavantajat adesea prin deciziile sale. Astăzi, Însă pentru el și alți nedreptățiți mai exista și Instanța cea mare - de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pregătire pentru ceasul când va lua drumul Strasbourg-ului, la Comisia Europeană a Drepturilor Omului. Într-o țară În care mai toate merg pe dos, el tratează blestemul de a te lupta veșnic cu morile de vânt cu Înțelepciune, cu calm, cu speranța. Cum a făcut toată viața”. Revista ,,Spune” de la Iași (prima revista a străzii din România, editata de Fundația Link România Moldavia, Editor Dorian Obreja), 17-30 octombrie 2002 cu semnătura lui Andrei Constantin, scria despre „Unii oameni au că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
atmosfera ten sionată. Curioasă, fetița arată către o statuie înălțată pe un piedestal. Reprezintă o femeie înarmată. — Cine e? — Minerva, i se răspunde. — Simbolul eternității Romei, completează alta. — Palladium, corectează din nou Claudia. Occia face eforturi vizibile să-și păstreze calmul. — Tot Aeneas a adus imaginea zeiței de la Troia, îi explică fetei. Claudia tot nu se lasă. — Dardanos a luat Palladiumul din ceruri cu încuviințarea tatălui său și l-a dus la Troia, unde a sărbătorit misterele și l-a sfințit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spasme. Asinia! O, zei preamilostivi, nu o loviți din nou pe copila asta! Și așa pătimește pentru greșeli pe care nu le-a făcut și pentru minciuni pe care nu le-a rostit. — Unde e? Se miră singură cât de calm îi sună vocea. Un calm de gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu o loviți din nou pe copila asta! Și așa pătimește pentru greșeli pe care nu le-a făcut și pentru minciuni pe care nu le-a rostit. — Unde e? Se miră singură cât de calm îi sună vocea. Un calm de gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]