KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mi-a trimis felicitarea de ziua mea de anul ăsta - și mi-am dat brusc seama că mai e puțin și îmi expiră voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu un prosop deasupra. Și te rog scoate-ți ceasul. — Dar am nevoie de el ! — Asta e altă dependență. Plescăie din limbă a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
altă dependență. Plescăie din limbă a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să nu-mi strivesc prețiosul BlackBerry. Am văzut regula că n-ai voie cu echipament electronic. Și i-am predat dictafonul. Dar trei ore fără BlackBerry ? Pe bune, dacă intervine ceva important la birou ? Dacă e o urgență ? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să stau cu privirea în jos. Trebuie să fie o greșeală. — Sun imediat să întreb... Melanie formează un număr la telefon și are o scurtă conversație cu cineva pe nume Jan, după care ridică privirea. — Coboară imediat. Îmi arată către canapelele de piele cu un zâmbet. Vă rog luați loc. Mă îndrept către zona de așteptare - după care fac stânga-mprejur când îl văd pe David Spellman de la Drept corporatist așezat pe una dintre canapele cu un client. Chiar dacă el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
privirea. — Coboară imediat. Îmi arată către canapelele de piele cu un zâmbet. Vă rog luați loc. Mă îndrept către zona de așteptare - după care fac stânga-mprejur când îl văd pe David Spellman de la Drept corporatist așezat pe una dintre canapele cu un client. Chiar dacă el nu pare să mă fi recunoscut. Pornesc spre un stativ cu broșuri lucioase cu filozofia Carter Spink și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nou pe scări. Ce, acuma, dacă nu mai vreau să fiu avocat, înseamnă că sunt nebună ? Ajung la baza scărilor și mă năpustesc în hol cu Guy ținându-se strâns după mine. Hilary Grant, directoarea de la PR, stă pe o canapea de piele lângă o femeie în taior roșu pe care nu o cunosc, și amândouă ridică privirile uimite. — Samantha, nu poți face asta ! strigă Guy după mine când ajunge în hol. Ești unul dintre cei mai talentați avocați pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trish și pe Eddie. Carter Spink a pus stăpânire totală pe casă. — Ai luat decizia cea mai bună, să știi, spun Guy. — Știu. Îndepărtez o scamă de pe fustă. — Arăți senzațional. O să-i dai pe spate. Se așază pe brațul unei canapele din fața mea și oftează. Iisuse, mi-a fost dor de tine, Samantha. N-a fost la fel fără tine. Îl privesc câteva momente. Oare chiar nu remarcă ironia situației ? Sau a avut grijă Harvardul să-l desensibilizeze ? — Deci acum ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

un lucru cît se poate de normal. Îmi ia cam o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hîrtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. CÎteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
doar glasul comentatorului de la televizor. În clipa În care pe teren se Întîmplă o chestie care nu le convine, tata și Nev icnesc simultan, supărați. Apoi, peste o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scriu pe mînă. — Uită-te un pic pe alea, dacă vrei. Le-am descărcat de pe net. Îmi arată cu un zîmbet larg un dosar de pe masă. Îl deschid și mă trezesc uitîndu-mă la fotografia granulată, alb-negru, a unei camere cu canapea și ghiveci. — Detalii de apartamente ! zic, luată prin surprindere. Uau. Ce rapid ai fost. Nici măcar n-am apucat să-mi anunț proprietarul că plec. Păi, ar cam trebui să Începem să căutăm, spune Connor. Uite, ăsta are și balcon ! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ăsta are și balcon ! Și e și unul cu șemineu În stare de funcționare ! — Dumnezeule ! Mă așez pe cel mai apropiat scaun și mă uit bine la poza În ceață, Încercînd să mă imaginez locuind acolo cu Connor. Stînd pe canapea. Doar noi doi, seară de seară. Mă Întreb despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cît am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămîni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat. — N-o să facă asta, spune cu dispreț. Englezii nu te invită niciodată la dans. — Aici ai dreptate. Lissy zîmbește larg. Distracție plăcută. După ce Jemima dispare pe ușă, mă prăbușesc efectiv pe canapea și iau o revistă. Ridic ochii spre Lissy, Însă ea privește undeva În gol, cu o expresie de concentrare maximă pe față. — Condițional ! zice brusc. Normal ! Cum am putut să fiu atît de proastă ? Caută sub canapea, scoate mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prăbușesc efectiv pe canapea și iau o revistă. Ridic ochii spre Lissy, Însă ea privește undeva În gol, cu o expresie de concentrare maximă pe față. — Condițional ! zice brusc. Normal ! Cum am putut să fiu atît de proastă ? Caută sub canapea, scoate mai multe ziare vechi cu rebusuri și Începe să se uite peste ele În diagonală. Pe bune acum. Ca și cum n-ar fi destul cît Își bate capul ca avocat, În timpul liber Lissy face cuvinte Încrucișate, joacă șah prin corespondență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă holbez nici măcar un gram. Mă las mai bine În scaun, trag aer În piept adînc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observînd cît de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și scaune de culoarea purpurei... cîțiva tipi În tricouri... trei fete În blugi și pulovere, Dumnezeule, Lissy o să facă plici cînd va auzi... doi care Își șoptesc ceva... un tip cu barbă care citește Private Eye... și cam atît. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. CÎnd Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el cînd intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și mă pupă ușor pe creștet. Mergem ? — Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumînări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig. Nu mai pomeni de lumînări parfumate ! Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
s ? spune Jack, cînd taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mînă, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo cînd locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mîncare de nota zece, canapele și tot tacîmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi cînd vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zîmbește, iar eu Îi Întorc zîmbetul, extrem de mîndră de mine. OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atît de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău ! zic, cuprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu Jack. Cu Jack ? — Te-ai Întîlnit cu el ? — A venit să... Își ceară scuze, bănuiesc. Lissy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

la Paris avea o suită. Oameni care Îi urmaseră cursurile predate la École des Hautes Études, când se Întorsese dintr‑o misiune la Moscova. Și aceștia Îl sunau la telefon. Existau Însă și prietenii sexuale, precum și confidențe intime. Acasă, În spatele canapelei largi din piele neagră de pe care vorbea la telefon, se găsea un panou electric pe care‑l folosea cu dibăcie. Eu, unul, nu l‑aș fi putut opera. Nu aveam Înclinații spre tehnica Înaltă. Dar Ravelstein, cu toate că mâinile Îi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
al naibii de modest, Chick. Și nu ți se potrivește, pentru că oricine se uită bine la tine vede că, de fapt, ești un megaloman arogant. Dacă te zgârcești s‑o cumperi, am s‑o trec În contul meuă - Părinții mei, acasă, aveau canapele verzi, am spus. Cumpărate de ocazie, dar canapele de catifea verde. Am să plătesc eu pălăriaă de dragul vremurilor de altă dată. - Poate că‑i prea groasă pentru luna iunie. - Mă rog, mă aștept să mai trăiesc și În octombrie. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]