9,952 matches
-
a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru chiar că fotografia ar fi putut fi făcută în restaurantul în care se aflase cu două ore mai devreme, judecând după timpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
uitați acasă ori la serviciu, iar carnea ardea, obosită și nerăbdătoare să fie dorită după o zi de muncă. Seara, asistentele se-aliniau spre stația de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în același catastif, presați ca o lalea uscată. Mausoleul de cultură se pomenea vizitat anual de toți studenții. Imprudenții intrau, primeau un număr mare, scris cu cerneală pe-un carton gros și se-așezau la locul indicat. Care mișca, scotea o vorbă sau schimba locul era evacuat. Iar dacă-ți suna telefonul mobil, pierdeai abonamentul și luai și-amendă; de trecut altă dată prin bibliotecă nici nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ani, nici eu nu mi-o puteam explica și pe care o păstram bine ascunsă în sertarele minții. De cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Anul Nou, ediția ieșea totuși pe piață: fără pamflet și cu vreo trei sute douăzeci și nouă de poezii mai puțin. (O știam pe de rost: mică, maronie, antipatică, îmbrăcată în piele la colțuri și cu niște rame noduroase de carton pe cotor.) La sfârșitul primăverii, abia se vânduseră cinci sute de exemplare; falimentul pândea, tipografia cerea banii. Încă lucid, Eminescu întreba de restul poeziilor, amenințând cu un proces. Poziția lui Maiorescu devenea pe zi ce trece mai șubredă. Drept răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul scăldat în bălți de-acid. Cotorul tremura, ca o ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el mă alesesem cu câteva zeci de dubluri, numai ca să fac rost de două-trei numere rare). Popa, în schimb, vindea doar paginile în care apărea Arthur, fantoma în formă de prezervativ; le decupa și le lipea frumos în mape de carton: „O să vezi tu ce valoare or să aibă peste cincizeci de ani!“. Nimic mai simplu decât să te imaginezi peste cincizeci de ani: la datorie amândoi - el scrum, iar eu un sac de oase și lichid, răsturnat pe-un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-au dat ție frații «Brothers» asta?!“, s-a mirat Maria. Am susținut-o din priviri. „Nu, nu. Ei doar mi-au lăsat un tub de carton. Habar n-aveau ce-i înăuntru.“ „O hartă civilă, pe hârtie de unsprezece grame, cu filigran. La vremea lor, se tipăreau doar la Viena și Amsterdam. Poți să scoți bani frumușei de pe ea.“ „Poate că da, are patina timpului.“ (Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n mână. Luna lumina frumos, se zăreau valurile cafenii și milițienii pândind după șezlonguri. Ziua cloceai la soare, cu cinci-șase beri îngropate-n nisip și cartonul cu clătite alături. Așa ne-a prins anul cu Cernobâlul, la Neptun, pe plaja de la nudiști. N-aveai mare lucru de văzut, dar fetele se simțeau bine; alea mai curajoase dădeau jos și slipul. Viața ne împingea înainte: neschimbată, constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de oameni rămași „la interval“, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu și-amintirile emoționale din cortexul prefrontal. Motivațiile străluceau rar, deconectate de restul vieții, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
recunoașteți și-acuma, dacă treceți seara pe-acolo: are un Hycomat 601 S, verde, cu schimbătorul în formă de manetă, lângă volan. Pe spate, sub marcă, scrie categoria, cu literele din fabrică, plastifiate, trase pe diagonală: de luxe. Caroserie de carton, RDG-istă, bagi pumnul prin ea. Claxonul, la fel, original: l-ar fi făcut invidios pe Honnecker. Țeava de eșapament, piesă de epocă: lungă și subțire, montată strâmb, pe diagonală, cum scrie la plan; scoate niște rateuri, de întoarce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeles, eu preferam Dacia. Nu trebuia să fii inginer proiectant ca să-ți dai seama că Pajura ascunde un mic biotop, întretăiat de blocuri lungi și cuburi de verdeață. Noaptea, cuburile se luminau de flăcări: zeci de focuri din lemne și cartoane. Nu era indicat să te interesezi nici cine le-a aprins, nici când le va stinge. Oamenii se cunoșteau, le făcea plăcere să fii unul dintre ei; dacă totuși nu erai, dispărea și plăcerea. Nimeni nu intra acolo după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frișcă pe cap. Uneori, întregul tavan al unei amandine se prăbușea, în cioburi de blat și cacao, peste pălăria unei „africane“. Drama nu putea trece neobservată: imediat năvălea șefa, chemată din depozit. Cu-o lingură într-o mână și-un carton în cealaltă, bătea bine supraviețuitorii, până nu mai mișca unul. Nici fantasmele noastre literare nu arătau tot timpul la fel. Când se mutase la mine, Maria cărase din Pajura un sfert minuscul de bibliotecă, în frunte cu Cella Serghi, Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
darts la picioarele lui (imprudent, luasem locuri în față), iar Mihai Călin se răsturnase cu tot cu valize peste genunchii vecinului din stânga. La Oblomov, eroul zbura cu patul rulant spre public, iar la Gândirea, un scriitor nemulțumit șuta într-un cocoloș de carton în direcția sălii. Aveai șanse mici să scapi nevătămat; totul ținea de precizia actorilor, poate și de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu probe complexe și capcane ingenioase: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răuvoitoare (lansate, susținea el, de concurență) și, la urma-urmei, înainte să judeci, trebuia să te convingi singur de rezultate: mi-l arătase odată pe Caragiale velin, scos pe foiță de țigară, cu opera împachetată frumos în supracoperți și cutii de carton dur, ca de export. „Ce mai contează banii, dom’ profesor, când iese o-asemenea bijuterie?“, mă întrebase el în subsolul de la „Luceafărul“, și, ca să fiu sincer, aproape avea dreptate. Academicienii mai făceau o chestie: scoteau din doi în doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căpătase fobia spațiilor goale. Acolo, sub acoperișul călduț, protejată de câteva zeci de calorifere, trona secția de Periodice. Pe rafturi prinse cu șuruburi de tren în perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele noi, făcând deliciul colecționarilor: „Albina“, „Curierul“, „Fama Lipschii“, dar și „Muci“, „Pula“ sau „Nervi“. Praful era șters zilnic, sutele de compartimente de lemn și placaj străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
video; lucrarea „Medierea pas cu pas”; revista „Alternativa”, care vor putea fi valorificate/ valorizate la cursurile de training ce vor fi organizate în alte școli. 35 Buget: Categoria de cheltuieli Venituri proprii Alți finanțatori * Consumabile birotică și rechizite (hârtie, agrafe, cartoane, caiete, etc.); * Materiale promoționale; * Amenajare spațiu; * Cheltuieli administrative; * Alte cheltuieli: întâlnire cu familia; întâlnire cu specialiști; editare materiale informative 50 dolari (din fondurile școlii) 40 dolari 30 dolari 25 dolari 150 dolari - - - 30 dolari Monitorizare și evaluare: Implementarea proiectului de
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
țin minte. Mi-a făcut o săgeată și un arc, m-a învățat să trag cu el și am doborât un porumbel. Vă mai amintiți cum am doborât împreună porumbelul? — Iar mie tot atunci mi-a adus o cască din carton și o sabie de lemn. Mi-amintesc și eu! strigă Adelaida. — Și eu mi-aduc aminte, confirmă Alexandra. V-ați certat atunci din pricina porumbelului doborât și ați fost puse la colț; Adelaida stătea cu casca și sabia. Spunându-i Aglaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opinia publică și factorii politici ai vremii ca o realitate izbitoare, pe care mediul urban le Înfățișa contemporanilor, generată de lipsa de igienă și poluării marilor aglomerări umane, mai ales În suburbiile orașelor cu acel fenomen al bidonvilurilor (locuințe de carton), care ofereau condiții total necorespunzătoare de locuit. Se adăugau acestora lipsa canalizării și aprovizionării cu apă ca și inexistente sau total neadecvate, poluarea masivă cu reziduuri volatile, lichide sau solide rezultate În urma activităților industriale. Prin urmare cel mai mare și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
evidentă a cazului analizat, fiind necesară o investigație detaliată. Un caz interesant ajuns în faza a doua de investigații a fost fuziunea dintre Enso (Finlanda) și Stora (Suedia), prin care se crea cel mai mare producător mondial de hârtie și carton. În cadrul Uniunii Europene, grupul Enso / Stora ar fi avut o poziție dominantă pe două piețe specifice: piața hârtiei de ziar și piața ambalajelor din carton pentru lichide. Piața hârtiei de ziar avea deja caracteristicile unui oligopol anticompetitiv: creșterea redusă a
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
și Stora (Suedia), prin care se crea cel mai mare producător mondial de hârtie și carton. În cadrul Uniunii Europene, grupul Enso / Stora ar fi avut o poziție dominantă pe două piețe specifice: piața hârtiei de ziar și piața ambalajelor din carton pentru lichide. Piața hârtiei de ziar avea deja caracteristicile unui oligopol anticompetitiv: creșterea redusă a cererii, concentrarea ofertei (numai șase producători), produse omogene, ciclul tehnologic aflat la maturitate, structuri similare ale costurilor de producție, bariere ridicate la intrarea pe piață
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
preț, iar discounturile aveau caracter confidențial. În plus, marile grupuri de presă, care reprezentau principalii clienți pe piața hârtiei de ziar, își exercitau puterea prin obținerea de discounturi sau prin apelul la furnizori extracomunitari. La rândul său, piața ambalajelor din carton pentru lichide prezenta trăsăturile oligopolului, fuziunea Enso - Stora reducând numărul furnizorilor comunitari la numai trei. Pe de altă parte, piața era la fel de concentrată și în privința cererii, existând numai trei clienți comunitari semnificativi, și anume Tetra Pak (lider de piață), Elopak
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Elopak de a alege alți furnizori. În plus, Enso / Stora au oferit companiilor Elopak și Combibloc garanția prețurilor nediscriminatorii prin comparație cu Tetra Pak. Mai mult, părțile s-au angajat să nu se opună anulării taxelor vamale la ambalajele din carton pentru lichide, în scopul creșterii competitivității pe piața europeană a furnizorilor extracomunitari. Un alt caz, unul dintre cele mai interesante în întreaga activitate a Comisiei, se referă la fuziunea dintre Price Waterhouse și Coopers & Lybrand (mai 1998). Price Waterhouse și
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
avea de așteptat încă o săptămînă. Cînd dădeam să ies din birou, Doug mi-a spus: „N-am zis că nu l-am terminat”. M-am întors, m-am uitat la el și mi-a arătat spre o cutie de carton din colțul biroului. Rînjea atît de tare încît colțurile gurii păreau să i se întîlnească la spate, iar partea de sus capului era pe punctul de a se prăbuși. Mesajul lui Doug a fost puternic și explicit: „Fac tot ce
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Patapievici, Omul recent 84, scria în 2002 că sub raportul "relativizărilor" (dimensiune a canonului postmodernist), "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director de întreprindere de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]