16,530 matches
-
cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă gândesc că poate Lee îl sunase să îi spună că încercasem să o influențez. Eram extrem de furioasă. Abia așteptam, la petrecere, să prind momentul și să dăm cărțile pe față. —Și ce s-a întâmplat? Mi-a aruncat cu coada ochiului o privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh, a fost un dezastru, serios. Vocea îi revenise la normal. —în momentul în care am început să vorbim despre asta mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu cap de femeie. Capul era extrem de frumos, cu trăsături bine definite, cu părul dat după urechile delicate; se continua natural cu corpul de leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
muncă, era deja acolo umplând pahare cu vin alb. înaltă și slabă, era o fată drăguță sau putea fi dacă fața nu i-ar fi trasă atât de mult peste pomeți. Era îmbrăcată ca de obicei; părul prins într-o coadă la spate, cercei rotunzi din argint, body din lycra și jeanși. Făcusem cunoștință cu ea, dar nu stătuserăm prea mult de vorbă. Nu îmi dădeam seama dacă era neprietenoasă sau doar retrasă. —Ai vreun plan pentru seara asta? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu aveam de gând să mă duc direct acasă. întorcându-mă înspre Baby cu un zâmbet larg, am spus: — Sigur! Sună bine! Suna de parcă încercam să mă conving pe mine de asta. 12tc "12" în fața clubului se formase deja o coadă de victime ale modei. Baby și-a dat părul pe spate cu atâta aroganță ca și cum ar fi fost Evita Peron, iar ei, niște muncitori care stăteau la coadă să se deschidă cantina și a fluturat exagerat din mână, cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe mine de asta. 12tc "12" în fața clubului se formase deja o coadă de victime ale modei. Baby și-a dat părul pe spate cu atâta aroganță ca și cum ar fi fost Evita Peron, iar ei, niște muncitori care stăteau la coadă să se deschidă cantina și a fluturat exagerat din mână, cu și mai multă falsitate de actriță, făcând semne unui bărbat care am presupus că trebuie să fie Jacques. Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în oglinda retrovizoare în drum spre Putney. Aseară nu reușisem să văd ce tip de mașină fusese, așa că oricine era în spatele meu devenea automat suspect. Am dat cu spatele de câteva ori, dar se pare că nu era nimeni în coada mea. Poate nu se așteptau să fiu în picioare și pusă pe treabă așa de devreme. Nu știam dacă Laura Archer este sau nu la muncă. Era sâmbătă, dar din câte știam putea fi încă la bancă, scriind scrisori oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numai un număr mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu mai vorbea cu mine nici măcar un cuvânt. Luni a fost și mai rău. Răul înainta cu mare repeziciune. Ca un șarpe pe mușchii corpului suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în vizită directorii de la bancă. În frunte cu șeful lor, erau zece persoane. O echipă kafkiană, cu părul tuns în același fel, costumele croite din aceeași stofă fină, cravatele cu același model standard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și mii de capete. Situația era gravone. Văzând asta, Sir Sugismund, care pân-atunci stătuse á l’écart, înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i le permite lenea: - Mnu. Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau din cozi, chemându-l pe Ionel la joacă. Din privirea aprigă a acestuia din urmă înțelegem însă că nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Să analizăm o clipă acest scurt moment. Tocmai pentru că este banal, ne vedem nevoiți să facem apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Syllogismes de l’amertume? - Da, da!!! - Și? - Vrem să-ți sugem pula!!!! urlau oamenii din zeci de mii de piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
anume vă îndeamnă spre așa ceva. Este îngrozitor. Vă compătimesc sincer, pe dumneavoastră și pe toți cei de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre omenirea din sală, ca într-o înțelegere tacită ce ar fi urmat să culmineze cu o surpriză, fie ea plăcută sau nu. - Bine... mai spuse Maro trist, noi vom pleca acum. Nu mai avem pentru ce sta... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în urma lui imaginea durerii care te va chinui mult timp, ba chiar îți va răpi și somnul la bătrânețe. Afară încă ningea, văzduhul era uscat și rece. Vântul clătina felinarele și copacii de pe bulevard care-și împleteau umbrele ca niște cozi. Zinocika trecuse demult colțul, n-o mai vedeam, dar gândul meu o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la colțul străzii, îi priveam spinarea care se depărtează și, apoi, nu știu cum, o aduceam din nou în locul de unde pornise. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-l fac să înțeleagă, după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul lor, fiecare se detașa din șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate - adăugă ea grăbit și vorbind aproape în șoaptă -, poate că vom putea continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik zări pachetul meu de care nu mă atinsesem. - Dar ce faci, de ce nu tragi? mă întrebă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse ea, punând o porție de cocaină pe coada periuței. Ascultător, mi-am ținut respirația și apoi am inspirat imediat ce am simțit periuța lângă nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele înguste spre ieșire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scării în dreapta. Aici, era așezată masa în jurul căreia toată familia se adunase deja. Un bărbat cu părul grizonat, îmbrăcat în uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond cânepiu strâns într-o coadă împletită, încolăcită într-un coc mic în creștetul capului. Doamna Maria tocmai se întorcea de la bucătărie cu o supieră aburindă în mână. Bărbatul se ridică de pe scaun și veni spre el cu mâna întinsă: Bine ai venit la noi! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]