7,719 matches
-
Acest sistem a favorizat pilonul catolic, cel mai omogen, 80% dintre catolici votînd pentru RKS. Acesta a obținut după război 30 de locuri în Parlament din 100, a coalizat cu partidele confesionale protestante și apoi cu liberalii, după 1933. Această coaliție, condusă, rînd pe rînd, de un prim-ministru catolic sau protestant, s-a dovedit solidă în ciuda rivalităților dintre confesiuni și a suprimării de către Parlament, în 1925, a reprezentării diplomatice a Olandei pe lîngă Sfîntul Scaun. Ruijs de Beerenbrouck și-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de inspirație creștin-socială. Fondat în 1914, acest partid a cîștigat alegerile din 1919 organizate pentru prima dată prin vot universal. Liderul său, Joseph Bech, a fost timp de mai mulți ani ministru al Afacerilor Externe și șef al guvernelor de coaliție. În schimb, Franța oferă cazul unui curent inclus în sistemul parlamentar democratic, dar în situație de eșec. În 1935, Francisque Gay se întreba cu durere: " Dacă există o țară unde democrația creștină ar fi trebuit să fie sădită, să prindă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acțiunii destabilizatoare a predecesorului său, care nici nu-l iubea, nici nu-l stima. Deși cîștigase alegerile din 1965 (47,6% din voturi), cancelarul, abandonat de liberali, a trebuit să demisioneze în decembrie 1966 și să lase locul unei "Mari coaliții" pregătită în secret de Adenauer. Acest guvern nou, care îi regrupa pe creștin- democrați, social-demorați și liberali, se afla sub conducerea CDU-ului prin Kurt Georg Kiesinger, în timp ce Brandt era atît vicecancelar, cît și ministru al Afacerilor Externe. Dar în urma
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liga economiei, ce cuprindea meșteșugari și întreprinzători. Alte structuri cuprindeau femeile, tinerii, pensionarii. Acesta a reușit să se afirme ca un partid puternic într-un sistem bipartit dominat de catolici și de socialiști. De fapt se formase un sistem de coaliție ce cuprindea cele două mari partide: ÖVP și Partidul Social Democrat, avînd un număr de reprezentanți în Parlament aproximativ egal. Acest sistem, care a avut meritul de a fi asigurat Austriei o remarcabilă stabilitate politică și de a fi creat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a destrămat decît în 1966. La această dată, Popularii conduși de Josef Klaus, cîștigînd majoritatea absolută, i-au trimis pe social-democrați în opoziție; ei au cunoscut la rîndul lor experiența opoziției din 1971 pînă în 1983, dată la care "Marea Coaliție" a fost reactivată, menținîndu-se pînă astăzi. Ca și CDU față de Zentrum, ÖVP a reușit să se impună față de fostul Partid Creștin Social și chiar dacă a cunoscut o acerbă concurență din partea social-democraților conduși de cancelarul Kreisky, care au reușit să cîștige
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
iunie 1994, prin care, cu 66,4% de voturi, Austria a aderat la Uniunea Europeană. Dar nu a știut să împiedice progresarea rapidă a unei drepte naționaliste și puternice în alegerile din 9 octombrie 1994, în detrimentul celor două mari partide ale coaliției. Democrazia Cristiana Italiana, de la hegemonie la cădere. Partidul Creștin-Democrat a debutat în Italia anului 1945 printr-o lungă perioadă de deținere a puterii, fără întrerupere, spre deosebire de Germania și Austria, pînă în 1992. Istoria DCI se identifică cu aceea a Italiei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apoi, după o scurtă perioadă liberală, între 1979-198428 îl găsim în fruntea guvernului pe Pierre Werner, iar între 1984-1994, pe Jacques Santer, acesta din urmă fiind numit președinte al Comisiei Europene începînd din ianuarie 1995. Aceste guverne sînt guverne de coaliție fie cu liberalii fie, cel mai adesea, cu socialiștii. Și în Olanda, după eliberare s-a format un nou partid, Katholieke Volkspartij (KVP). El a găsit în stabilitatea sistemului verzuiling forța succesului. Susținut de dinamismul Bisericii olandeze și de decizia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
confesionale, fără să renunțe la o inspirație clar biblică, rezumată de sloganul electoral scos în față în 1977 "niet bij brood alleen" ("nu numai pîine"). Cu cele 31,9% din voturi și 49 de aleși, el a putut redeveni axa coalițiilor guvernamentale, în principal cu dreapta liberală, dar și cu socialiștii, mai ales în 1989. Viața politică olandeză a fost, începînd din 1977, amplu dominată de liderii CDA: Van Agt, care a condus guvernul pînă în 1982, apoi Ruud Lubbers, fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
celui jucat de Partidul Radical înainte de 1940, MRP-ul a participat la toate guvernările (cu excepția a trei) între 1945 și 1958. El a acționat mai întîi în cadrul tripartismului împiedicînd un tête-à-tête marxist, apoi în cadrul celei de-a Treia forțe în coaliția cu socialiștii, pînă cînd axa majorității s-a deplasat spre centru-dreapta. Oamenii din MRP au ocupat un loc de prim rang în politica familiei prin Robert Prigent, în reconcilierea franco-germană și în făurirea Europei prin Robert Schuman care rămîne omul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al lui Robert Schuman și senator al MRP, în timp ce Jacques Duhamel, René Pleven și Joseph Fontonet s-au alăturat lui Georges Pompidou, creînd un nou partid de centru. CD, văzîndu-se slăbit, a trebuit să se alăture uneia din cele două coaliții importante. Opunîndu-se alianței privilegiate a Partidului Socialist cu PCF-ul, el a ales în 1974 alianța cu dreapta, profitînd de alegerile prezidențiale și favorizînd prin aceasta alegerea lui Valéry Giscard d'Estaing. A mai participat la crearea Uniunii pentru Democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
11% din Adunarea Națională, și cu o puternică reprezentare în guvern, ponderea sa este departe de a fi neglijabilă. Dar este stînjenit de numărul restrîns de militanți (maximum 30000 de membri), de aria geografică restrînsă, de apartenența sa la o coaliție puțin eterogenă și pe care nu o poate controla. CDS este o mărturie a dificultăților de a fi creștin-democrat în Franța, cu o moștenire bogată și actuală, dar care depășește cu mult granițele sale strîmte. Zonele slabe Înființări recente în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din voturi la alegerile din 1972. Participînd la guvernare din 1963, liderul său, Lars Korvald, a devenit prim-ministru în fruntea unui guvern de centru-stînga. Alegerile din 1977 au fost pierdute, dar în 1983 s-a deschis o perioadă de coaliție de centru-dreapta. Partidul norvegian este singurul dintre mișcările democrate de inspirație creștină din țările scandinave care a atins o anumită consistență. În Suedia, forțele religioase s-au regăsit mult timp în Partidul Liberal, dar, fiind confruntate cu puternica secularizare a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au adus rezultate de loc neglijabile: 4,1% din voturi în 1973, 5,3% în 1975, dar a intrat rapid în declin, stabilizîndu-se între 2 și 3%. Avînd totuși cinci reprezentanți în Parlament, acesta a intrat în 1982 într-o coaliție de centru-dreapta. În Finlanda, după o tentativă efemeră de partid creștin între 1906 și 1919, a trebuit să se aștepte anul 1958 pentru apariția Suomen Kristillinen Liitto. Debutul său a fost foarte lent, obținînd 1,1% din voturi în 1970
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În momentul restabilirii democrației, existau cel puțin trei formațiuni naționale, la care se adăugau partidele regionale. Acest aspect nu asigura curentului creștin-democrat o influență importantă, cu atît mai mult cu cît șeful guvernului, Adolfo Suarez, a știut să facă o coaliție de centru, atrăgînd aici și partidul lui Àlvarez de Miranda. Uniunea Centrului Democratic, la care participau și liberalii și social-democrații, a cîștigat primele alegeri legislative libere din 15 iunie 1977 și s-a menținut la putere pînă la victoria socialiștilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
victoria socialiștilor în 1982. Suarez se prezenta drept catolic practicant și sublinia cu plăcere inspirația creștină a opiniilor sale. El a reușit să ocupe locul unei democrații creștine fărîmițate și să capteze electoratul său potențial. Dar Uniunea, ea însăși o coaliție fragilă, s-a prezentat la alegerile din 1982 divizată, pierzîndu-le în favoarea Partidului Socialist și a Alianței Populare. Aceasta fusese fondată în 1976 de Manuel Fraga Iribarne, fost ministru al Informației pe timpul lui Franco. Uniunea Centrului Democratic a fost abandonată de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în mod legitim, în apărător exclusiv sau privilegiat al gîndirii și intereselor Bisericii". CDS, fondat de Diego Freitas do Amaral, a făcut o alianță cu liberalii, Alleanza democratica, urmărind puțin modelul aplicat cu succes în Spania de Adolfo Suarez. Această coaliție a cîștigat alegerile din 1979 și 1980 dar le-a pierdut în 1983. După multe evenimente interne, care au făcut ca CDS să scadă de la 15,97% în 1976 la 4,43% din voturi în 1992, acest partid a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
MDF), care reclama de asemenea valorile creștine și care, deși neomogen, conținînd o aripă naționalistă dură, a aderat, ca și KDNP, la UEDC. Marele învingător al alegerilor (40% din sufragii), șeful său, Josef Antall, a format primul guvern liber în coaliție cu Popularii și Micii Proprietari și l-a condus pînă la moartea lui, la 12 decembrie 1993. Profund religios, educat la liceul Fraților piariști din Budapesta, el se considera ca un "misionar" în politică, iar discursurile lui erau întotdeauna pline
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
proletară. De la contradicțiile croate la realitățile baltice. Sindromul divizării părea să se regăsească și în micile state care-și cuceriseră de curînd independența. Partidul Creștin-Democraților Sloveni (Slovenski Krscanski Demokrati) s-a impus în momentul independenței cu 15% din sufragii în cadrul coaliției guvernamentale. Fiind condusă de propriul său președinte, Lojze Peterle, pînă în aprilie 1992, ea a inclus cu precădere Federația Țăranilor Sloveni. Croația vecină participă la teribilul război care pustiește fosta Iugoslavie, regimul său, care nu poate fi comparat cu cel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Mai există un Partid Creștin-Democrat observator în UEDC, fondat în 1989, dar fără o reală influență, cu excepția eșalonului municipal. În Țările Baltice, poziția cea mai favorabilă este cea a lui Isamaa proPatria, din Estonia, membră în UEDC. Ea este o coaliție a mai multor formațiuni cu orientare creștin-democrată sau conservatoare, ce adună 35% dintre alegători. Președintele ei, Mart Laar este prim ministru, ceea ce reprezintă o frumoasă reușită pentru curentul creștin-democrat în această țară cu tradiție luterană, cu atît mai mult cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politicului o dimensiune spirituală și etică. Această organizație a făcut parte din Uniunea Forțelor Democratice (UFD) care a pus capăt regimului comunist și a condus țara, după victoria sa în alegerile din octombrie 1991 cu 46% din voturi. În această coaliție se mai găseau Centrul Democratic Unit (15 deputați), Partidul Democratic (40 deputați), Uniunea Creștin-Democrată (2 deputați); mai găsim Uniunea Național-Agrară Bulgară "Nicolas Petkov", rodul unei rupturi, în 1988, în cadrul Partidului Țărănesc care colabora cu comuniștii. Nefiind membru în UFD în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
eșichierul politic național, altele, din contra, fiind puțin reprezentative; partide separate de religie, altele cu o bază teologică foarte puternică; partide integrate în sistemul politic bipolar sau multipolar ce implică alianțe, iar pe acest plan, opțiunile sînt foarte deschise: fiindcă coalițiile cu social-democrații sînt frecvente, PPE manifestă o mare deschidere față de conservatori, așa cum o demonstrează și adeziunile Partidului Popular Spaniol și ale Nea Demokratia, care inițial au aderat la Uniunea Democratică Europeană care grupa partidele conservatoare. Deschiderea grupului PPE din parlamentul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la nivel european preocuparea și strategia lor. Cel de-al doilea caz este oferit de partidele de asemeni puternice dar care acționează într-un sistem multipolar. În Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, în Italia înainte de prăbușire, găsim partide creștin-democrate integrate în coaliții care le-au obligat orientarea spre compromis sau spre deschidere; alianțele se pot orienta în mod diferit, spre liberali sau cel mai adesea spre social-democrați, în funcție de împrejurări. În sfîrșit, deosebim partidele slab dezvoltate pe plan electoral, care se salvează doar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
compromis sau spre deschidere; alianțele se pot orienta în mod diferit, spre liberali sau cel mai adesea spre social-democrați, în funcție de împrejurări. În sfîrșit, deosebim partidele slab dezvoltate pe plan electoral, care se salvează doar prin integrarea, în prealabil, într-o coaliție de factură conservatoare: este cazul Franței, Spaniei, poate al Italiei, în viitor. Aici, creștin-democrații nu constituie decît un sprijin. După o lungă perioadă de deținere a puterii în diferite țări, trebuie să ne întrebăm care a fost aportul acestor partide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care a fost aportul acestor partide în societățile europene. Observatorul ar fi impresionat de amploarea bilanțului, chiar dacă o evaluare este dificil de făcut datorită faptului că în democrațiile parlamentare de după război partidele creștin-democrate se găsesc, alături de altele, în guverne de coaliție. Nu putem să nu prezentăm cîteva puncte deosebit de importante. Întărirea democrației este una din priorități. Mai întîi prin aderarea, fără discuție, a catolicilor la democrație: creștin-democrații au demonstrat că pot fi atît creștini, cît și democrați; ei au dorit ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
proclame creștin-democrat, întrucît creștinismul și democrația se află atît la baza partidului meu laburist, cît și la baza celui conservator". 13 Nu se poate estima cu precizie ponderea electorală a CDS-ului (Centre des Démocrates Sociaux), membru în mai multe coaliții, în cadrul cărora nu poate fi nicidecum individualizat. De la alegerile legislative din martie 1993 are 57 de deputați, iar guvernul condus de Edouard Balladur numără 5 miniștri CDS din 29. La alegerile europene din 1989, lista elaborată în mare parte de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]