3,284 matches
-
cu o religie În fașă referitoare la cele mai evidente mișcări ale cosmosului, la fazele lunii, la anotimpuri? Ritmuri și cicluri care, de altfel, se materializau În faptele lumii umane și materiale: menstruația, graviditatea, Însoțirea erbivorelor mari, schimbarea culorii sau coarnelor vânatului, fenomene care, pentru societatea vânătorilor, erau și sunt cruciale. Oricare ar fi fost sensul lor estetic sau sacral, celebrele gravuri și statuete „venerice” leptolitice sunt, Înainte de toate, celebrări ale femeii grase, sănătoase și gravide ciclic. Ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi corespunde un anumit ansamblu de simboluri grafice (meandrele, spirala, zigzagul, rombul...) și, desigur, de mituri. La rândul său, zeul masculin este, În același timp, taur, stăpân al renașterii anuale, copilul divin și deține, ca simboluri predilecte, falusul și omniprezentele coarne de taur. Alte semne și idoli deschid căi spre viziuni cosmologice și cosmogonice. Celxe "Cel" mai des Întâlnite simboluri În Europa arhaică, care ar putea fi adevărate ideograme, se regăsesc, fundamental, În două categorii: cele legate de apă (șarpele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmologice și cosmogonice. Celxe "Cel" mai des Întâlnite simboluri În Europa arhaică, care ar putea fi adevărate ideograme, se regăsesc, fundamental, În două categorii: cele legate de apă (șarpele și pasărea) și cele legate de devenire și regenerare ciclică (cruci, coarne, omida, oul cosmic, peștele). Cele din a doua categorie sunt asociate cu luna, ciclul vegetal, schimbarea anotimpurilor; crucea leagă cele patru puncte ale universului și amintește de faptul că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copil, bărbat, femeie gravidă, țestoasă). Un mileniu mai târziu, la Çatal Hüyük a existat o zonă rezervată cultului cu zeci de edificii folosite ca sanctuare (Mellart, 1967). Pe piedestale și bănci sunt Înșiruite cranii umane și capete de taur cu coarne imense. În ziduri sunt Înfipte ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al vechilor egipteni, descoperim următoarele personaje divine principale: la Assuan se află zeul Khnum, reprezentat ca un berbec: un zeu creator, Înfățișat adesea ca un olar care creează ființele cu ajutorul roții sale. Îl Însoțesc două zeițe: Satetxe "Satet", Împodobită cu coarne de gazelă, și Anuket, cu o cunună Înaltă de pene. La Kôm Ombo sunt adorați doi zei cu drepturi egale: crocodilul Sobekxe "Sobek" și șoimul Horusxe "Horus". Acesta din urmă are chiar un vestit centru de cult nu departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezente și În cultul unor epoci mai vechi. Dar acum persoane individuale Își asumă responsabilitatea de a Împlini acest act ritual, de a-l celebra chiar În numele zeului: Salve, Osirisxe "Osiris", fiu al lui Nutxe "Nut", domn al celor două coarne șdin coroana sa specificăț, Înalt prin coroana atef, căruia i-a fost dată coroana ureret și bucuria vederii eneadei divine, căruia i-a fost dată domnia În Heliopolis, preaînălțat În manifestările de la Busiris, domn al spaimei de pe Cele Două Coline
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și neolitic); aceștia erau depuși, sprijiniți pe o parte, În poziție ghemuită, În fose săpate special pentru aceasta. Uneori, mormintele erau acoperite sau delimitate cu pietre grele. Mormântul În care a fost găsit un copil din Teshik-Tash era Încercuit cu coarne de capră. Destul de rar, mormântul era prevăzut cu hrană pentru defuncți, pentru viața viitoare.1 2. Aspecte al vieții religioase În Mesopotamia În timpul neoliticului (9 000-5 500 Î. Hr)tc "2. Aspecte al vieții religioase În Mesopotamia În timpul neoliticului (9
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figuri simbolice (ne gândim În primul rând la sigilii), dar uneori pot fi reprezentați exclusiv de simboluri, cum se Întâmplă frecvent În kudurru - pietrele de la granița perioadei casite 1 și a celor ulterioare. Simbolurile sunt generice, cum ar fi: coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
abstractul ellil¿tu. Soția lui Enlilxe "Enlil" este Ninlilxe "Ninlil". Centrul cultului său era În Nippur, capitala religioasă a sumerienilor, unde se afla celebrul templu Ekur („Casa/Templul muntelui”). Simbolul lui Enlil era o coroană sau o tiară Împodobită cu coarne, poziționată pe templu. Acest simbol era folosit și pentru Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m). c) Zeul apelor subterane Enkixe "Enki"/Ea Numele en-ki Înseamnă „Stăpân al pământului” sau „Stăpân al subteranului”, unde se crede că sunt adunate ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe "Marduk" era ßarpanștu(m), „Cea care strălucește ca argintul”. Emblema sa este miticul mușhușșu, un șarpe sau dragon cu solzi, coarne, limbă bifurcată, ac de scorpion cu labele anterioare de leu, iar cele posterioare de vultur. Astrul lui Marduk este Jupiter. b) Assurxe "Assur" Assurxe "Assur", al cărui nume a ajuns la noi prin intermediul izvoarelor biblice și clasice, este zeul național
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cazul său Însă, este vorba despre un destin funest, fiind principalul mesager și ministru al reginei infernului Ereșkigalxe "Ereșkigal". 9) Paz¿zuxe "Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât este de cumplit, pe atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bărbați” și „femei”; În acest fe sunt reprezentați și În iconografie. Din acest motiv, nu putem face Întotdeauna distincție Între imaginea zeului și cea a regelui sau a preotului, deși există trăsături distinctive, cum ar fi coiful conic, prevăzut cu coarne, fusta scurtă și pantofii cu vârful Întors pentru zeu, polos-ul și veșmântul lung cu falduri pentru zeiță. Tendința de a tipiza divinitatea face adesea dificilă identificarea zeilor care apar doar În imagini. Doar prezența unei inscripții cu numele sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare la „sfera fecundității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la „sfera fecundității”. După descoperirea orașului neolitic de la Çatal Hüyük, În Anatolia, unde taurul trebuie să fi fost obiectul de cult și unde, În interiorul unui edificiu interpretat drept sanctuar, s-au descoperit reproduceri de ornamente În formă de cranii cu coarne ce aminteau de tipul cretan 1, s-a postulat și pentru Creta un cult analog, importat din apropiata Anatolie. Nimic Însă nu atestă o identitate de funcție, chiar dacă tipul iconologic poate fi urmărit până În Mesopotamia de Sus, traversând prin Cipru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pentru Creta un cult analog, importat din apropiata Anatolie. Nimic Însă nu atestă o identitate de funcție, chiar dacă tipul iconologic poate fi urmărit până În Mesopotamia de Sus, traversând prin Cipru și Anatolia. Oricum, rămâne valabil faptul că perechea de coarne, supusă În timp unor evoluții stilistice, dincolo de o funcție ornamentală, trebuie, cu siguranță, să fi avut un rol eficace din punct de vedere simbolic. Asociată adesea cu acestea apare și reprezentarea securii cu două tăișuri, un topor cu două lame
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siguranță, să fi avut un rol eficace din punct de vedere simbolic. Asociată adesea cu acestea apare și reprezentarea securii cu două tăișuri, un topor cu două lame care este prezent În Creta Începând din protominoic și deci anterior intrării coarnelor duble În insulă. Considerată și ea ca avându-și originea În Orientul Apropiat, forjată În plumb, bronz, argint și câteodată În aur, securea cu două tăișuri este larg răspândită ca ofrandă sau dar votiv În depozitele din peșterile cretane, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau ovală ori de potcoavă, În timp ce era variabilă structura construită În interior. Un rhyton 1 de la Zakros ne furnizează o ilustrare eficace a exteriorului, arătând edificiul care iese În relief pe stâncă, Înconjurat de capre sălbatice și Împodobit cu acele „coarne de consacrare”. În aceste sanctuare s-au găsit numeroase figurine de animale, de ființe umane și reproduceri de lut ale unor membre, cum ar fi mâinile și picioarele. Prezența unui strat de cenușă a făcut să se considere că riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată „coarnele de consacrare” și clasica vestimentație a femeilor cretane reproduse pe un grup În fildeș de la Micene, cu două femei Îmbrățișate și un copil Între ele. Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a unei unități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au instalat alte populații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al lui L. Hostilius Saserna, monedă bătută când Cezar a cucerit orașul (49 Î.Hr.)3. Imaginea monedei o arată pe „stăpâna animalelor” În poziție frontală sau o figură de femeie, În picioare și nemișcată, care ține un cerb de coarne și se sprijină pe un sceptru Înalt. Povestirea lui Strabon poate fi considerată retonabilă, dar nu este sigur până unde se pot trage din ea consecințe valide pe plan istorico-religios. Este sigur oricum că imaginea nu a fost acceptată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câinelui (vedicul șv³), iar În cel de al doilea, cuvântul rus rog, „corn”; Împreună ar Însemna deci „câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
frecvent asociați boabelor alimentare. În timpul banchetelor din Galia celtică, o parte dintre sclavi sau dintre copii făceau să circule din mână în mână cupe de vin de import italic (în acea perioadă nu existau pahare de uz individual) și chiar coarne de bour, pe care le descrie Julius Caesar în cartea a VI-a din Războiul galic (De bello Galico). Chiar dacă în Galia romană se bea foarte multă bere, în special bere din grâu (produsă din grâul cultivat în regiunile muntoase
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
va identifica lui Dionisos pentru a-și însuși, în cele din urmă, trăsăturile zeului Bachus. Isis, al cărei nume înseamnă, cel mai probabil, "tron" sau "scaun", a fost adorată în întregul Imperiu Roman unde era reprezentată purtând coafura lui Hathor coarne de vacă în formă de liră care cuprind discul solar cu care zeița supremă s-a asimilat. Cultul lui Isis în Galia a stat la originea legendei conform căreia orașul Paris și-ar trage numele dintr-un joc de cuvinte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]