KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

asta de la început. Pentru domnul Whittier eram animale de laborator. Un experiment. Dar nu știam. Nu, era doar o tabără de scriitori până când a fost prea târziu să mai fim altceva decât victimele lui. 1 Autobuzul trage pe dreapta la colțul străzii unde ne-am înțeles să aștepte Tovarășa Lătrău, și ea stă acolo îmbrăcată într-o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
piele, cu o curea de trecut peste umăr și o clapetă care se închide cu un pocnet, protejând Biblia dinăuntru. O poșetă artizanală făcută pentru a căra de ici-colo Cuvântul lui Dumnezeu. Am așteptat autobuzul peste tot prin oraș. La colțuri de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
diamant de trei carate... La care Tovarășa Lătrău se apleacă spre agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
talpă, și orgasmul e puternic ca o criză de epilepsie. Atât de intens încât își pierd controlul asupra sfincterelor și pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te sună de la clinică, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea monitor, spune blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de păr care i-au mai rămas. S-a sculat la cinci dimineața în patul lui de la Motelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ale unui complex rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după toții anii ăia în centrul atenției, e un singuratic. Dar e fericit. Ce e important e că Doctor Ken a fost de acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră de plastic în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură, pic, pic, apoi curge un firicel subțire, un terci cremos. Parte din materia apoasă i se scurge pe obrazul roz de cauciuc. Parte îi rămâne prinsă între buze, între dinții de plastic. Cea mai mare parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic de monezi sau plumb de undiță, ca să faci prăpăd. Femeile-s cele mai rele. Unele nu-s mulțumite până nu-ți văd dinții zburând prin celălalt colț al gurii. Cu cât se îmbată mai tare, cu atât mai mult le place și le place și le place să caftească un travestit. Știind că-i un bărbat. Mai ales dacă-i gătit și arată mai bine decât ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
dar Flint spune că din cauza rochiei. Și Webber zice: — Nu, nu-i din cauza rochiei. În ultimele patru state ți-au tot crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
e nunta și pentru că o face acasă veți avea ocazia să vedeți mireasa. Copiii bătură din palme și scoaseră urale de bucurie deși, în fapt, nu prea știau la ce să se aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda devenise un om condamnat la singurătate. Dacă n-ar fi avut-o pe Luana, cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe care toți ceilalți îl numeau guler, una din șosete îi aluneca la vale și la fiecare metru parcurs era nevoită să se oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și era conștient că nu întotdeauna părinții trebuiau făcuți răspunzători de greșelile acestora. Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l văzuse vreodată mâncând, Luana scotea pe ascuns pachetul cu gustare și se ascundea într-un colț al curții să-l mănânce. Cu timpul, obișnuiți cu hachițele fiecăruia, cei doi începură să comunice. Fata îl ajuta la teme, îi povestea plimbările ei cu bicicleta, jocul cu copiii de pe stradă. Băiatul se uita la ea ca la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nas, în gură, unde nimerea. Era un soi de distracție pe care Luana n-o înțelegea. Pentru orele de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi de sticlă, părul alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o cutiuță. Primul contact cu ceea ce conținea fusese dincolo de orice închipuire. Bărbatul le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea în prima bancă de la perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]