3,836 matches
-
Sol Invictus cu care se va contopi, amândouă imaginile fiind asimilate de viziunea christică. Acționând ca împuter¬nicit al Soarelui, Mithra pedepsește taurul fugar și din trupul acestuia apar plantele sacre: grâul, vița-de-vie și alte ierburi folositoare. Asemeni ritualului din colinde, uciderea animalului primordial este urmată de consumarea trupului acestuia, agapă cu rol de preluare a energiilor, forțelor magice, precum și a „cunoașterii și puterii divine”, care fac eroul să se identifice cu modelul arhetipal. Masa rituală se transformă simbolic în nuntă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-vă, -nlăturațivă!/ Câmpii bine-l de-ascultară;/ Se-nlungea și se-nlățea./ Murgul din gură-mi grăiară;/ - Câmpii bine-l de-ascultară:/ Se scurta și se-ngusta,/ Pe Bou Negru-l ajungea”. Motivul capului tăiat și așezat în suliță, mai frecvent în colindele de tip III, 53, Șarpele, va încheia vânătoarea, cu semnificația unei victorii asupra forțelor obscure. Imperativul adresării face din cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii cei sălbateci, așa spun cei care l-au văzut mai de aproape” (Grădiște - Hunedoara). Portretul încarnării terifiante respectă coordonatele imaginarului tradițional reperat în colinde, atât prin specia zoologică aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice impresionează percepția mediată de povestire alături de detaliul dentiției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul dispare, confruntarea între vânat și erou este directă, iar legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de a privi înapoi în timpul unor ceremonii asociate ritualurilor de limită conturând proporțiile magice ale acestui fapt. „Întoarcerea privirii în urmă, fie în timp, fie în spațiu, dorința de a vedea, de a experimenta direct ceva ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumi provoacă hierofania zoomorfă și abia acum flăcăul primește șansa de a actualiza gestul arhetipal al săgetării din genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace sub un element vegetal, învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
schimbe, să îl vândă sau chiar să îl dea ființelor divine. Paharul înglobează un cumul de semnificații ce dau împreună imaginea „destinului uman, fie în ipostază pozitivă, fie negativă, pe întreaga durată a vieții sau în momentele ei principale”. Prin colinde, motivul în discuție asociază animalul totemic, din copitele căruia se vor face paharele, cu simbolurile creștine: grâul, vinul, mirul, pictate în interiorul cupei ceremoniale cu existență atestată. Nu întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social, în timp ce apa băută din copita adâncită în pământ circumscrie flăcăul lumii sălbatice, făcându-l să ia forma totemului său. Colindele de tip III, 55, Leul, au un statut mai deosebit, dat mai întâi de prezența animalului în imaginarul carpato-danubiano-pontic, și apoi de confrun¬tarea propriu-zisă. Anatomia animalului este un argument pentru faptul că leul nu primește o funcție denotativă în cadrul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tufișurilor ori a ierburilor înalte și doarme, după ce dimineața devreme și-a procurat hrana pentru o zi întreagă (...); cine a văzut fotografii ale leului surprins în timpul somnului diurn a observat că acesta doarme cu capul ridicat, ceea ce confirmă imaginea din colind (. ); cercetările de psihologie animală arată ce leului nu-i place să întâlnească intruși pe teritoriul lui”. Considerăm că prezența leului în ritualurile inițiatice din colinde trebuie privită în legătură cu funcția de animal al haosului ce a asimilat toate trăsăturile fizice specifice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timpul somnului diurn a observat că acesta doarme cu capul ridicat, ceea ce confirmă imaginea din colind (. ); cercetările de psihologie animală arată ce leului nu-i place să întâlnească intruși pe teritoriul lui”. Considerăm că prezența leului în ritualurile inițiatice din colinde trebuie privită în legătură cu funcția de animal al haosului ce a asimilat toate trăsăturile fizice specifice celorlalte întrupări animaliere ale neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poalele bradului lumii, căci acesta este principiul pe care îl reprezintă: neantul, neființarea. Odată aflat leul, eroul mai trebuie să treacă o probă: trezirea acestuia. A fost remarcat pericolul pe care l-ar reprezenta trezirea bruscă a fiarei, surprinsă în colindele bourului negru. Ieșirea din „starea letargică”, dacă nu respectă datele ritualului, poate produce un cataclism, fapt care face ca „orice cufundare în somnul ritualic (i.e. orice comunicare cu energiile primare) să fie învăluită de interdicția absolută care apasă asupra trezirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri-s mari/ și codri-s rari”(Almaș-Săliste-Ilia - Hunedoara); dincolo de transgresarea frontierei trebuie subliniat și locul „clasic” al inițierii, pădurea - poartă spre lumea cealaltă. Aici vegetația crește fără seamăn, imagine frecventă în colindele de fată și în orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii mari nu sunt incluși pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și ordinea lor nu este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oișteanu observă că doar vegetația inutilă din punct de vedere social sau inutilizabilă, sufocă ființele ajunse pe acest tărâm. „Somnul lui Dumnezeu are din contră, drept urmare, creșterea vegetației utile”. Dar atât mărăcinii, cât și florile care cotropesc trupul tinerei în colindele de fată mare au, ca și somnul, o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
leului are aceeași semnificație ca și fala cerbului, cea a „încercării de însușire absolută a sacrului”. Caracterul de ales și inițiat este confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul: „Cu leul s-alăturară,/ Din baltage-l băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă: „de la Dumnezeu înțeleaptă”: „- Hai le lele voinicele/ Pecatile-s de-ale tăle,/ Te-au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile asupra colindelor de tip III, 65, Ciuta proroacă, sau III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pragmatică: momentul adăpării dă ocazia „prădătorilor” să înșele vigilența animalelor. Uniunea cerb-vânător nu poate sfârși decât prin identificarea celor doi printr-o moarte simbolică a dublului animal și o „cuminecare” din forțele primare ale Naturii. Stihiile acvatice aduc pe scena colindelor peștele de mare sau „dulful” și vidra. Raportate la Arborele Cosmic, aceste animale se situează mai ales la mijloc, în cântecele funerare, iar dulful la rădăcină, „stratificare” reluată și în colindele din Țara Loviștei. Dulful sau peștele de mare este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forțele primare ale Naturii. Stihiile acvatice aduc pe scena colindelor peștele de mare sau „dulful” și vidra. Raportate la Arborele Cosmic, aceste animale se situează mai ales la mijloc, în cântecele funerare, iar dulful la rădăcină, „stratificare” reluată și în colindele din Țara Loviștei. Dulful sau peștele de mare este animalul care întrupează forțele Haosului ce amenință Arborele Vieții prin periodica lui devastare: „Prundurele marle’n dalbe/ Mărului merișor de aur/ Pe prundișul Mării Negr’/ Crescut-ai d-un merișor-u/ Făcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce poartă veștminte pictate cu însemnele stelare și telurice: „Iar (cutare) flăcău voinic,/ Nu se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
degeaba te silești,/ Pe noi să ne prăpădești;/ Căci noi sîntem vro nouă frați,/ Ce am fost toți săgetați,/ Dar nici unul n-au murit,/ Căci în mare ne-am dosit.”(T. Vladimirescu - Tulcea). Numărul fraților, recurent în acest tip de colinde, sugerează aici ideea de naștere nouă și de germinare a unui nou cosmos, act declanșat de vânătoarea simbolică a eroului. Regenerarea survine nu în urma uciderii stihiei cu aparență zoomorfă, ci a alungării ei, o formă nouă a paradigmei non-manifestării care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
margine, nici fund” (Peceneaga - Tulcea). Similitudinea cu pădurea susține ideea unei fuziuni a vânătorii inițiatice cu cea a inițierii pescărești, diferența constând în faptul că eroul ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pare o inițiere colectivă, confruntarea cu monstrul marin își alege și ea protagonistul, la fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o zi de sărbătoare,/ Cân o fo’ zua mai mare./ Mă-sa-așe l-o blăstămat:/ - Sugă șerpțî carnea ta,/ Cum mi-ai supt tu inima./ Sugă șerpțî trupu tău,/ Cum mi-ai supt tu piaptu’ meu” (Gârdani - Maramureș). Se remarcă în colinde localizarea „greșelii” eroului ca prunc de Rusalii. Sărbătoare romană în timpul căreia anticii obișnuiau să așeze trandafiri (lat. Rosae > Rosalia) pe morminte și marcau cultul morților prin această jertfă, Rusaliile se serbează la cincizeci de zile după Paști, printr-o suprapunere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta este motivul pentru care inițierea apare într-un mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]