4,391 matches
-
zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță artistic țesută, pe care o purta mândră, ca pe cea mai scumpă geantă. Mamă și fiu se plimbau degajați discutând cu glas domol aspecte familiale ale lor și ale rudelor trăitoare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile pe care au văzut lumina zilei, milioanele de români, răspândiți pe toate continentele, parcurg mii de kilometri. Sintagma foamea de amintiri - a ținut să precizeze Dumitru Dascălu - nu am folosit-o pentru a colora stilistic povestea mea. Ea (foamea) mi s-a înfățișat în forma ei nudă, așa cum se va vedea mai departe. Într-o zi de mijloc de săptămână dintr-o primăvară năbădăioasă, mai exact în luna lui Florar a anului 2008, am
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
găsit întrupători destoinici dându-ne icoana, câteodată strălucită, mai des întunecată a faptelor și viselor unor vremi, ce sunt pe geana apusului. Se lămurește ceasul Epigonilor, fie că luați acest cuvânt în înțelesul lui primitiv de urmași, fie că-l colorați cu ironia lui Eminescu. Ce va fi? Urma-vom calea deschisă de mult? Lupta-vom lupta deja luptată? Îndruma-ne-vom către alte ținte, către alte cărări? Nu voim a cerceta acum, ci ne mărginim numai la o constatare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mare revoluționar, dar plecat din țară după 1989, în prezent nemaiștiind nimic despre el. D-l Bobeică trebuia să ne verniseze expoziția și era foarte curios să vadă ce lucrări mai am pe acasă. Domnia sa îmi spunea să încerc să colorez separat unele țigle de pe casă, căci așa se mai sparge monotonia, și alte lucruri din astea care dau unui tablou imaginea că este mai muncit, deci implicit îi crește și valoarea. Am ascultat toate sfaturile pe care le- am auzit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aceste zile au fost inaugurate și galeriile de artă ale băncii, care au debutat cu vernisajul expoziției de pictură naivă semnată de Mihai Dascălu. Lucrările sale imagini din lumea satului cu sărbătorile și personajele ei de basm sau de snoavă, colorate cu ironii fine sau caricaturizări, dar și cu poezia inefabilă a ambientului privit cu ochi de copil sunt găzduite cu generozitate de elegantele saloane ale instituției...” Expoziția a fost un succes pentru mine, fiind și mulți amatori care au dorit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
arătau ca cele pe care le-am văzut la pictorii din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale pe care le adusese cumnatul meu. Aceste culori le foloseam pentru a „colora ” piesele tăiate cu traforajul la lucrările practice. Îndrumat de cumnatul meu am învățat să combin culorile și chiar să obțin degradeuri de culoare, lucru apreciat în pictură. Debutul în pictură a fost în mediu restrâns, printre cunoscuți. Primele mele tablouri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îți râden nas și ți zice că ești fraier că ai luat de bună o metaforă. Și mai interesante sunt lucrurile când „metafora“ aceasta se materializează. De exemplu, piața detergenților a fost revoluționată atunci când un publicitar a avut ideea să coloreze o parte din granulele detergentului pe care voia săl promoveze și să le amestece cu restul prafului alb. Cumpărătorului i se spune că sunt particule cu proprietăți speciale în lupta împotriva petelor, active, ba chiar „inteligente“. Deși miraculoasele granule nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
film: „Erau prieteni. Se trăgeau din aceleași gene “. — Danny... — OK. Mă iartă și rupe ața. Și, tu și Luke ce mai așteptați? — Ce să așteptăm? Crezi că o să te măriți cu el? — Ha... bar n-am! zic, simțind cum mă colorez usor în obraji. Nu m-am gândit niciodată la așa ceva! Ceea ce e perfect adevărat. Bine, OK. Nu e întru totul adevărat. Poate mi-a trecut prin cap o dată sau de două ori. Poate m-am jucat de câteva ori mâzgălind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Deși cred că Suze s-ar descurca foarte bine mersi și fără banii lui... Dar cine a zis ceva de bani? Îmi surâde cu subînțeles și, brusc, îmi dau seama ce vrea să zică. — A! Simt că obrajii mi se colorează cu viteza fulgerului. A! Am înțeles! — Toți bărbații din familia Cleath-Stuart sunt așa. Sunt faimoși pentru asta. N-a existat nici un divorț în familia noastră, adaugă, trântindu-și o pălărie verde de fetru în vârful capului. O, Doamne. De-acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și, chiar și atunci, mami se uita peste umărul meu și zicea chestii de genul: „Nu cred că Moș Crăciun poate să-ți dea pantofii cu rubine adevărate, scumpa mea. De ce nu-i ceri tu, mai bine, o carte de colorat? Dar acum nu mai e nimeni lângă mine care să-mi spună ce am voie să cer și ce nu. Pot să trec pe listă absolut orice! De exemplu, pot să cer farfuriile alea de acolo... și ibricul ăla... sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o potecă la dreapta străjuită de un semn mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul unei pajiști largi, străjuită de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui complex identitar metabolizat în substanța operei. Receptat adesea prin contrast cu celălalt „mare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
treia dimensiune a sintezei o constituie invocarea unui model occidental, pentru care emblematic devine Revoluția franceză într-un amestec sulfuros cu devălmășia unei lumi balcanic- orientale de un neaoșism fioros și agra- mat pe care o evocă totul de la imprecația colorată la costumele de carnaval. Toate aceste sinteze sunt animate de un demon al deformării. Împărtășind gustul pentru grotesc al lui Fellini, de la primele cadre, Pintilie plonjează într-o infrarealitate unde totul face obiectul deformărilor. Pampon joacă conțină într-un fel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cât ne apropiam de Montserat, cu atât totul devenea mai frumos, mai plin de farmec dar și de pericole. Căci șoseaua urcând șerpuia când la dreapta când la stânga, iar atenția era din ce în ce mai mult atrasă de munții impozanți, rotunjiți la vârf, colorați în lumina dimineții de reflexele calde ale unei lumini ușor încețoșate. Deși aici în timpul zilei pelerinajul este foarte mare, cred că am fost primii sosiți, lucru care ne-a permis să găsim fără probleme un loc de parcare, de care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-mi încânta privirile. Peisajul Cataluniei este imprevizibil, luminos, vesel, variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a lungul șoselei, tivite de cealaltă parte de șiruri de pini sau platani, întrerupți din când în când de câte un zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care șerpuiește șoseaua, umbroase, cu cărări care duc nu se știe unde și cu câte două femei care apar stând de vorbă cu mâna în șold sau gesticulând. Case roșii și piscine albastre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
texte ale unor acorduri și programe de colaborare culturală și ale unor acțiuni în derulare. Era interesant să călătorești dintr-o țară în alta, de la un continent la altul, să urmărești cum ideile și frumosul se înlănțuie într-o horă colorată în jurul lumii. În acea perioadă, România se mai afla în faza "benignă" a relațiilor culturale cu "țările capitaliste", baza juridică existentă, respectiv acordurile și programele de colaborare în vigoare oferind o gamă largă și variată de posibilități pentru schimburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Technische Hochschule.( apropo de expoziții, am deschis o expoziție la Dresda, de "Artă plastica românească" în preajma Zilei Naționale de atunci-23 August-și spre surprinderea mea în vitrina unei cofetării din centru orașului am văzut un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gustat aici excelente preparate din alge, "fără colesterol"). Când vremea nu-i favorabilă ieșirilor pe ocean, meșteresc din oasele și cartilajele de rechin tot felul de minuni cruci, coliere, cuțite, casete, fiind neîntrecuți și în modelarea lutului, pe care îl colorează în albastru. Fără a putea fi acuzat de "furt intelectual", îmi permit să "împrumut" din volumul soției "Fluturi de mătase"(Editura Junimea, Iași, 2007) o frumoasă poezie: Punta del Diablo Un drum lăturalnic rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Kavrigin, RÎbakov, Lang), uluitoarea lucrare a lui Scudder despre Fluturii din Noua Anglie. Privind În urmă, vara anului 1905 - deși În multe privințe e foarte vie În amintirea mea - nu este Însuflețită de nici o zbatere rapidă și de nici o fluturare colorată În jurul sau de-a curmezișul drumurilor străbătute cu Învățătorul satului: fluturele Swallowtail din iunie 1906 era Încă În stadiu larvar pe o plantă umbeliferă de la marginea drumului; dar În cursul acelei luni am Învățat vreo douăzeci de lucruri elementare și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a lui; și „sintetic“ arcul și mai amplu care-l continuă pe cel de-al doilea, urmându-l În același timp pe primul de-a lungul părții din afară. Și așa mai departe. Îmi văd viața ca pe o spirală colorată Într-un mic glob de sticlă. Cei douăzeci de ani pe care i-am petrecut În Rusia natală (1899-1919) sunt incluși În arcul tetic. Cei douăzeci și unu de ani de exil voluntar În Anglia, Germania și Franța (1919-1940) aparțin evident antitezei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, călătorea des, în Singapore mai ales), faimosul Polaroid cu care ne-a făcut tuturor zeci de fotografii color. Imediat după declic, clișeul ieșea ca o limbă din gură și, în câteva minute, imaginea se preciza și colora. Cu aparatul la ochi, îndreptat spre fotografia din perete, Marius căuta un unghi cât mai bun, proba vizibilitatea. Stingherit de intrarea mea precipitată, a renunțat însă, prefăcându-se că nici nu avusese, de fapt, de gând să execute o fotografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]