3,948 matches
-
pe ei, decât pe inamicii de aer cu care se luptă. Reflexele mele de atunci m-au urmărit până azi și mi-au pregătit un confortabil pat de suferință În care a bolit lunga mea pubertate și adolescență. Am spus „confortabil” deoarece reacțiile mele mi se păreau firești, spre uimirea celor din jurul meu - mereu alții, dar toți la fel de bine pregătiți pentru ceea ce se numește viață, care de fapt nu există!, și care, amabili, voiau să mă scoată din starea de confuzie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă” de a lupta cu grofii calviniști unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă”, iar „sudicii”, muntenii „au ales” - sau, mai știi, structurile cu care trebuiau să lupte, fanarioții și turcii impuneau alte reflexe! - forme mai puțin „frontale”, pentru mulți „rușinoase”, dar... iată că „până la urmă”, noi existăm, limba și cultura noastră, deci modul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
descoperit și venerat târziu? Sau un Marcel Proust de care, am impresia, nici azi scriitorii de marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și În lumina succesului, a adaptării În social, de fapt „nici nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
azi, Într-un climat de În sfârșit regăsită libertate a cuvântului. Și, la o asemenea, globală și cu adevărat „reacționară” opinie asupra a vreo trei decenii de creație epică românească, cine e cu adevărat „prostul”?! Dl Dumitriu, din „sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea și originalitatea unor producții epice? Sau atâtea și atâtea mii de cititori inteligenți care nu numai că au admirat unele texte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămas, față În față, În al doilea tur al prezidențialelor, programat pentru 12 decembrie 2004, Adrian Năstase și Traian Băsescu. P.S.D. avusese ceva emoții pe 28 noiembrie. Acum, nu prea le mai avea. Diferența față de al doilea clasat era relativ confortabilă și se putea presupune că rezultatele parlamentare favorabile aveau să influențeze și al doilea tur prezidențial. Năstase evita totuși să se Întâlnească cu Băsescu; singura lor dispută televizată a arătat și motivul: Băsescu a fost mai convingător. Românii aveau de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de cai, pe drumuri nepavate, pline de praf sau de noroi. Dar și Între orașe ierarhia este sensibilă. Cine călătorește din București În provincie are șansa de a-și schimba — În bine! — părerea despre București; viața este totuși ceva mai confortabilă În Capitală decât În orașele mai mici ale țării. Periferiile sunt, iarăși, o problemă; ele oferă o imagine demoralizantă, fie că sunt cartiere vechi de tip semiurban, fie faimoasele cartiere noi de blocuri, uzate după numai două-trei decenii de existență
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iar ea răsfoia The New York Review of Books în așteptarea mea. Și-a ridicat privirea - fața ei mică, măslinie, se încreți într-un zâmbet întrebător. - Îmi pare rău că am întârziat, am zis, închizând ușa după mine și așezându-mă confortabil în fotoliul din fața ei. Faptul că încăperea era senin anonimă mă ajuta să mă relaxez înainte de începerea ședinței, însă astăzi psihiatra a trecut direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rapid. - Adică ce vrei să spui? - Nu mama ta are grijă de alocație? Un oftat imens emană din el. - Mami nu mă lasă să stau în față, repetă Sarah. - Dar tati crede că e în ordine. Plus că pare foarte confortabil. Și vrei să încetezi să înfuleci Skittles în halul ăsta? Treceam pe lângă o monstruozitate de clădire imitație stil colonial cu două etaje de pe Voltemand Drive, când Sarah se ridică arătând spre construcție și strigă: - Acolo și-a ținut Ashleigh ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
negărilor ascunse, a distincțiilor valorice, a conexiunilor majore, despre acea sumă mare donată, despre circumstanțele favorabile - subiecte grase și personale care necesitau exemple și detalii specifice, dar totodată învăluite într-o suficientă aură de anonimitate pentru ca fiecare să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împiedicat să te uiți la mașinile din parcare? Ce căutai? Mașina unui student care nu există? O fantomă? Cineva care are aceeași mașină pe care o aveai și tu când erai adolescent și...) Alt sentiment oribil: mă simțeam tot mai confortabil cu irealitatea situației. Mă încărca cu tensiune dar mă și detașa de trupul meu. Ziua și noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum tivită cu o surescitare elementară, palpabilă. Nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
E adevărat: imaginea feței lui Robby se multiplicase percepută prin lacrimile mele, fiecare dintre fețe având altă expresie. Dar când am demarat spre casă fără să mai scoatem vreun cuvânt și se părea că era prima oară când ne simțeam confortabil unul în prezența celuilalt, nimic altceva nu mai conta. 2 2 i n t e r l u d i u Nici unul dintre noi nu-i cunoștea pe ceilalți cu adevărat. Constituiam un simplu grup de supraviețuitori într-o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de plăcintă muzicalitatea românească a numelui acestui oraș fermecător.) De ce nu este nimeni la această oră la casa lui Pessoa? Păi, e o zonă periferică, localnicii nu prea se interesează de așa ceva, preferă să-și petreacă timpul în localuri mai confortabile, la McDonald's sau KFC, pe o stradă alăturată, mai mare, iar turiștii străini vin destul de rar pe aici. Le mulțumesc pentru informații și le spun de unde sunt. Îmi zâmbesc amabili, dar n-au auzit de Moldova. Merg și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care are o franceză foarte bună. Georgi Pashov, „recuperat” între timp, nu urcă pe scenă, ci are de pus câteva întrebări din sală. De exemplu, vrea să știe cum e să fii „scriitor tânăr postmodern” în Republica Moldova. „O postură deloc confortabilă. Te simți liber sufletește, dar privit cu suspiciune de un anturaj primitiv și conservator” - răspunde VITALIE CIOBANU. Dacă l-ar auzi acum „patrioții” de la Chișinău... VITALIE CIOBANU: La Bordeaux, primar e Alain Juppé, fostul șef de cabinet al lui Jacques
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să întâlnești pe cineva care să te abată de la gândurile tale. Marguerite Yourcenar și-a gândit multe dintre subiectele romanelor sale aici... Acum, clădirea cu două caturi și mai multe camere, cu săli de bucătărie și celelalte necesare unui trai confortabil, găzduiește anual câte 12 scriitori din Europa, câștigători ai unor burse de creație de până la trei luni, oferite de Conseil Général, Département du Nord. Colega noastră din Trenul Literaturii, prozatoarea franceză Annie Saumont, a stat aici în octombrie și decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eu-uri” care compun o personalitate, creatoare sau nu, și când „eu” azi vorbesc de tinerelul care am fost și de stângăciile sau de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a reflexelor ideatice, în singurătate, cum se spune!, vreau „să aflu” nu numai cum „am fost de fapt”, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
musulmanul pios aproape ca o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și să oprească, înainte chiar de a fi schițată, canavaua viitorului, islamul sunnit (mai ferm decât cel șiit) s-a instalat confortabil într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed e ignoranță și păcat, jahiliya. Iar viitorul nu aparține decât lui Dumnezeu. Cu curiozitățile noastre pentru ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe când încă nu eram, și cu această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Am invatat cât de plăcută este umbra unui copac și 89 ar trebui să ne doară mâna când rupem o creangă din el și nicidecum să-l tăiem. Am învățat mai bine valoarea atâtor lucruri pe lângă care într-o viață confortabilă, trecem chiar cu nepăsare, dorind mereu altceva, de cele mai multe ori lucruri superflui. S-a lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și mi-a spus să vorbesc cu tine și să te conving să pleci cât mai repede; mi-a zis că te știe încă din perioada studenției. Am greșit, cumva? Ești de acord să pleci? Da, mă voi simți foarte confortabil să revăd Helsinki, Dipoli, Finlanda, în general. Am intrat de a doua zi într-o urgentă, scurtă pregătire cu toate problemele curente ale relațiilor româno-finlandeze, după ce se semnase și se aprobase nota de serviciu internă care îmi regla detașarea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
este cu mult mai importantă! Am spus aceste lucruri și părinților elevilor și majoritatea lor mi-au dat, în final, dreptate, deși unii dintre ei și-ar fi dorit, cum este, de altfel, de înțeles, alte profesii, alt viitor, mai confortabil și mai sigur pentru copiii lor. Fiecare copil trebuie observat atent. Iar noi, ca profesori și ca diriginți, avem o mare responsabilitate în legătură cu drumul pe care ei îl vor urma, în legătură cu ceea ce ei devin. Un elev nu este...un șurub
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
care le-a fost totdeauna deschisă, banchetul final terminându-se adesea la noi. Îl văd pe dr. Peter Fix, coordonatorul german al contractului care cu aceste ocazii Își Îndemna studenții să ne viziteze toate camerele, locuința noastră fiind incomparabil mai confortabilă decât a colegilor din Leipzig. De altfel, de ce să nu recunosc că și colegii ieșeni și bucureșteni care ne vizitau, ne admirau pentru ce am realizat. Truda, o știam numai noi. Zile bune și zile rele Impulsionat de aprecierile favorabile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
victimă a sovietizării, noua democrație populară se baza pe Constituția adoptată în 1948, care aducea în prim planul vieții politice decizia „clasei muncitoare”, devenită forța conducătoare a Republicii. Muncitorii au devenit majoritari în rândurile Partidului Comunist, reprezentând - doar ei - o confortabilă jumătate. Importanța lor a sporit și mai mult odată cu reafirmarea independenței economice a României și concentrarea planului cincinal pe industrializarea forțată a țării. Cel puțin așa erau prezentați muncitorii în discursul propagandistic. În realitate, și muncitorii, la fel ca întreaga
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și astăzi nostalgii. Calitatea de membru de partid devenise o condiție sine-qua-non pentru a obține mici beneficii, care în epocă se puteau numi ușor „delicii ale supraviețuirii”. Pentru cei tineri putea însemna un acoperiș deasupra capului sau un apartament mai confortabil; pentru alții, mai în vârstă, calitatea de membru mai grăbea achiziționarea unui autoturism „peste rând” sau asigura posibilitatea unor excursii în străinătate. Esențială rămânea, însă, obținerea unei case, astfel încât un întreg cartier s-a dezvoltat în jurul fabricii, unde locatarii de la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a orașului Iași, ale cărui periferii s-au transformat în cartiere muncitorești. Construite într-un ritm alert, din cauza cererii permenente de locuințe, noile blocuri țineau prea puțin seama de necesitățile unui trai decent, care presupune, între altele, măcar o divizare confortabilă a suprafeței locuibile (camerele erau nedecomandate), izolare fonică, spații verzi și locuri de joacă pentru copii. Atunci erau însă de neconceput asemenea dorințe. Apartamentele erau „girate” de către uzină, care, în colaborare cu Banca de Investiții, asigura plata ratelor pentru locuințe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în când năvăleau grupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]