3,476 matches
-
schimbă total perspectiva fată de ritualul ortodox evreiesc. Și nu în ultimul rând, caraballo-farman, al căror video prezintă un grup de călugări budiști Falun Gong - mișcare interzisă în China -, care meditează timp de câteva ceasuri, pe un ger teribil, în fața consulatului Chinei din New York, în semn de protest față de încălcările drepturilor omului din China. De fapt, acest protest politic se transformă într-un fel de rezistență împotriva stihiilor naturii, iar videoul asta încearcă să sublinieze: să te opui unui sistem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
negativ. Nu, nu am avut motive să mă interesez de viză, neștiind unde va trebui să ajung. Dar oare este chiar imposibil să o obțin pe loc ? Oare trebuie să mă reîntorc la București ? Cererile de viză se depun la Consulatul ucrainean din Suceava însă termenul de obținere este cel pe care l-a spus de frati-miu, precizează Ciprian. Și altfel, adică fără viză nu pot încerca ? Nu ! Este riscant ! se grăbește Dragoș să răspundă cu un aer alarmat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adoptase oficial în Rusia. Au trecut câteva luni de la întâlnirea cu fiul domnului Walter, cetățean al Germaniei federale și prieten cu Gerhard Bosch. Într-o dimineață, chiar șeful postului de miliție din comună mi-a adus un plic cu însemnele consulatului RFG la Kiev. Peste alte două zile o conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre Frankfurt. Pe atunci legăturile cu străinătatea erau practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lume, ci chiar o Țară, iar acțiunea în cauză a permis angajarea a destui de mulți inși care nu neapărat erau diplomați, dar doreau să fie. Pare-se că și domnul Izot Soceanu făcea parte din această categorie. De ce un consulat la Alexandretta? Pentru că era ultimul loc ce se putea oferi și pe ultimul loc se afla Izot Soceanu. Tocmai se terminase războiul grecilor cu turcii, fuseseră evacuați armenii, unii ceruseră să vină în România, mai rămăseseră ceva neamuri risipite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la convocarea anuală, iar în al treilea an cineva, pare-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-au pierdut de mult virginitatea, păstrează cu obstinație masca unor mignone nevinovate: "copile prefăcute" (burikko). O bună prietenă din Tokyo, care lucrează la una dintre ambasadele occidentale, ne povestea, intrigată, despre o astfel de burikko din personalul auxiliar al consulatului. Deși trecută de treizeci de ani (vârsta dincolo de care femeia niponă are șanse aproape nule de a contracta o căsătorie onorabilă), Yukako nu ezită să simuleze leșinuri la birou; în clipa în care un bărbat intră în cameră, vocea începe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
căpitanul vasului, căpitanul Polkinhorn, la Shanghai, la Country Club, și cunoștea toate navele de pe fluviu. Chiar și În lumina difuză, observă că monitorul italian Emilio Carlotta, care fusese oprit lîngă Grădina Publică de pe Bund, și, În mod provocator, chiar În fața consulatului britanic, ridicase ancora În cursul nopții. Locul lui fusese luat de către o canonieră japoneză, un vas turtit, cu tunuri murdare și cu modele seci de camuflaj pe coș și pe suprastructură. Rugina se scurgea prin orificiile ancorei, de ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă consulatul japonez de la Hongkew, la cîteva sute de metri În aval, arăta mult mai impresionant decît Wake și Petrel. De fapt Idzumo, vasul amiral al Flotei japoneze din China, fusese construit În Anglia și servise În Marina Regală, Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care le Învățase atît de greu la În tabăra de cercetași. Ofițerul japonez de pe șalupă semnaliza cu o lampă către vasul de război de lîngă Grădina Publică. În timp ce lumina tremura peste apă, Jim observă că sute de chinezi alergau lîngă consulatul britanic. Valuri de fum și aburi ieșeau pe coșul vasului de război, de parcă vaporul era gata să explodeze. Butoiul de pulbere al tunului din față explodă fulgerător, Înnegrind pasarela și puntea. La vreo șase sute de metri mai departe, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În nas pe Jim. CÎnd vasul de război trase a doua salvă cu turela din spate, Jim sări În pat și Începu să plîngă, apoi se opri și se cuibări la căpătîiul patului de mahon. Din locul lui de lîngă consulatul japonez, crucișătorul Idzumo deschisese și el focul. Tunurile lui scoteau flăcări prin fumul care se ridica din cele trei coșuri și se Învolbura deasupra apei, ca un boa negru de pene. Vasul Petrel era deja ascuns Într-o mantie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sute de chinezi care stăteau ghemuiți. Un batalion de marinari japonezi Înainta de-a lungul Bundului, părînd o armată care făcea figurație printre copacii ornamentali ai Grădinii Publice. Un pluton cu baionete la armă se Îndreptă În fugă spre treptele consulatului britanic, conduși de un ofițer cu un pistol Mauser. Uite mașina... trebuie să alergăm! Luîndu-i de mînă pe Jim și pe mama sa, tatăl lui Îi Împinse În stradă. Pe dată Jim fu trîntit la pămînt de un hamal grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră la Woosung. Locurile lor fuseseră luate de un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care se abătuse asupra lor. Între ei era un geamantan de nuiele plin cu haine, pe care șoferul și paznicul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o semireverență fără cusur. În mod cert, valetul stăpânea arta de a-și sluji stăpânii subjugându-i. Și precipitarea cu care fusese înscris pe lista personalului absolument indispensable pentru „prestigiul Franței și pentru înalta misiune încredințată de împăratul Napoleon consulatului francez într-o țară atât de îndepărtată de luminile civilizației” - cum suna cererea scrisă, cu acea ocazie, chiar de mâna contelui - vorbea de la sine despre efectul acestei arte asupra stăpânului său. ― Est-ce que vous désirez... quelque chose...du special, madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit sinistru. ― Toinette!... Vreau să știu de când a ajuns omul meu servitorul tău. Julien lucrează numai pentru consulatul francez. De câte ori este nevoie să-ți repet asta? De o mie de ori? De un milion de ori? ― Vai, dar tu nici măcar nu te-ai pieptănat! Chiar vrei să mergi la spectacol așa cum arăți acum, cu lațele alea pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă. Luna martie aproape trecuse, iar consulatul încă nu primise nici măcar sumele pentru luna februarie. Indispus, contele îl expedie pe Julien. Banii! Întârzierea banilor era o problemă cu mult mare decât întâlnirea ratată. Era o problemă foarte gravă. O problemă de prestigiu. Consulul privi încruntat armoariile Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ooo, vă cer scuze, Excelență! Dar cred că nu voi fi disponibil la o oră atât de târzie. În seara asta intenționez să mă culc ceva mai devreme. Știți, în ultimele luni, prestigiul Franței și înalta misiune încredințată de împărat consulatului au devenit mult prea obositoare pentru un singur valet. ― Ce? ― Ce mai tura-vura, domnule conte! Toată treaba pute a brânză de pupăză! ― Dar!... Dar!... De fapt, replica întreagă ar fi trebuit să fie: Dar cum îți permiți să-mi vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu pronunța nici un nume, dar undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită de el prin aburii băii undeva, în cuprinsul acelei case, avea vreo legătură cu femeia voalată care ieșea uneori, aproape de miezul nopții, din casa pictorului, ca să intre apoi în pavilionul din spatele consulatului francez, sau cu Marioritza. Omul lui Babic susținea că Marioritza locuia pe o altă stradă. O urmărise atunci când părăsise Bucureștiul. Se despărțise de medic la un moment dat, apoi luase drumul spre Sibiu și trăsese la un han. La lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adică bibliotecar. --Câtă înțelepciune a avut acest voievod! Să mergem mai departe cu scormonirea trecutului... --Și nu va fi fără folos... --De această dată, aflăm că Alexandru Ioan Calimah dă în ianuarie 1797 un hrisov pentru cumpărarea “spre trebuință a consulatului... să nu să mai supere nime cu luare casălor... găsându-să de vânzare casăle dumisale Theodorașco Balș vel vornic ce sânt în Mahalaoa Măjilor la Ulița Mare s-au și cumpărat... dându-i-să bani gata triizăci mii lei”. Mai departe aflăm de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Măjilor la Ulița Mare s-au și cumpărat... dându-i-să bani gata triizăci mii lei”. Mai departe aflăm de vecinătățile casei. Iată care erau acestea: spătarul Enacache Milo și biserica Sfântului Dimitrie (Balș zidită la 1690 n.n). Chiria plătită de consulat să fie dată mănăstirii Sfântul Spiridon începând cu 1 martie 1801. --Eu zic să nu ne despărțim de Alexandru Ioan Calimah voievod, părinte, fiindcă vom afla că de fiecare dată este foarte atent la orice lucru de interes pentru târgoveți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cum ți s-a părut destăinuirea lui Iordachi Aslan, vere? --Întâi dă-mi voie să-ți amintesc că pe “Toader Balș căminariul” l-am mai întâlnit când Alexandru Ioan Calimah voievod a cumpărat casa lui Toader Balș vel vornic pentru Consulat. Și acum să-ți răspund la întrebare. Destăinuirile lui Iordachi Aslan sunt emoționante. --Iordachi avea cel puțin două motive ca să fie plecat lui Toader Balș: întâi Balș era mai mare în grad ca el și apoi îl ajutase la nevoie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alb, zvelt, de patruzeci și cinci, cincizeci de ani. Peste un metru optzeci, cu o coamă impresionantă de păr cărunt. Nici un fel de teamă. Doar o încrețire gânditoare a frunții. Gordean spuse: — Îmi amintesc de un tip înalt, brunet, de la consulatul mexican, care se întâlnea cu George, dar ăla avea în jur de cincizeci de ani în timpul războiului. Îmi amintesc de o serie de bărbați durdulii care îl găseau atrăgător pe George și mai știu că ieșea în mod regulat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înființează unitatea să de proiectare, studii și consultanță energetică „Energo-Proiect” Botoșani, unde realizează mai multe documentații în domeniul electroenergetic. În anul 2000 este numit expert tehnic al României pentru lichidarea avariei LEA înaltă tensiune din Republică Moldova, unde lucrează prin consulatul român cu Ministerul Energiei de la Chișinău. A coordonat mari colective complexe de specialiști pentru analiză energetică a marilor platformele industriale din Suceava și Botoșani. A urmat și absolvit, cursuri post-universitare de lungă și scurtă durată și specializări în domeniul proiectării
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93326]
-
în fața sorții potrivnice. Ce altceva își putea dori un băiat de 14 ani? După aventura năvalnică a persecuției naziste, situația a început să se deterioreze în timpul ocupației sovietice. La început, peripețiile au continuat și am putut învinge cu succes pericolele. Consulatul elvețian l-a angajat pe tatăl meu ca persoană de legătură cu trupele rusești de ocupație. Consulatul elvețian era de partea Aliaților la vremea respectivă; prin urmare, i-au oferit o poziție-cheie. Când Puterile Aliate și-au înființat propriile reprezentanțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]