32,433 matches
-
III, 1997, text definitiv; ed. IV, 2003, revăzută integral de autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest fel o ingratitudine, total nemeritată, căci romanul mi-a plăcut și la a doua lectură, convingându-mă de sub-stanțialitatea universului epic și de subtilitatea scriiturii. Mărturisesc doar, având la îndemână și documentele receptării, că romanul mi se pare scris parcă în mod special pe gustul criticii și al naratologilor, pretinzând un cititor cultivat și experimentat, dintr-
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
voi traduce, pentru cei de-o vârstă cu mine: Uniunea Tineretului Muncitor), urmată de exmatricularea din facultate și de exilul vremelnic pe șantier. Dacă genul de retrogradare nu vi se pare îndeajuns de absurd, motivul acestor pedepse succesive vă va convinge, poate, ceva mai direct. Studentul Valeriu Cristea îndrăznise să-și apere, cu argumente principiale, un coleg luat în vizorul dințat al autorităților comuniste. "A doua parte a ședinței, prelungită până seara târziu, a fost, contrar anticipărilor mele, de-a dreptul
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei ? Da, desigur, și ei, deși...Noi, însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă revolt: nu, ea nu ! Ea nu e vinovată ! Până aici, domnilor ! Soția mea, alte mii, alte zeci de mii, sute de mii de femei oneste, cu serviciu, casă, copii, lovite
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
diverși nepricopsiți politici voiau să înființeze în școli organizații politice, începînd de la clasele mici, sub pretextul că fostele organizații de pionieri și de UTC trebuiau înlocuite cu ceva. Un țărănist care între timp a dispărut din politică încerca să mă convingă de onestitatea acestei operațiuni de substituire. După 50 de ani de îndoctrinare comunistă, nu e normal să ne întoarcem la adevăratele valori democratice? În aceeași perioadă, prin multe școli nu se mai făcea carte, ci vînătoare de profesori comuniști. Iar
Politicienii și școlile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9262_a_10587]
-
însă, vă spun că legislația românească privitoare la drepturile de autor - inclusiv la regimul juridic al proprietății intelectuale - pare să aibă două picioare stângi și dacă vă propun să vă imaginați cam cum a putut arăta primul ei pas, sunt convins că veți deveni deodată cu mult mai receptivi. Și din ce în ce mai amuzați. Iată ce spune Alexandru Dobrescu: "Pe acest fond de controversă transplantată de pe malurile Senei pe malurile Dâmboviței, a văzut lumina tiparului, către sfârșitul anului 1893, la Imprimeria Statului, prima
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
un apropiat. Mostre: "Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea și Armand, într-o chestiune capitală. Are anume intenția să plece de la Teatrul Național pentru a lua conducerea operațiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că el singur poate să ne salveze de la un dezastru.(...) Mi-a spus de asemeni că are legături strînse cu Statul-Major al Corpului II și că, dacă vom face război în Dobrogea, operațiile vor fi conduse după indicațiile lui. îl
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Ion Caramitru n-a reușit s-o "plaseze" la Bulandra, deși declarase chiar în presă că dorea s-o monteze. Alexandru Repan i-a citit-o directorului de pe atunci al Teatrului Nottara, dramaturgul Horia Lovinescu, cu intenția de a-l convinge s-o accepte. Regizorul Nicolae Scarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-a mirat niciodată: cum să fie acceptată, cînd
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
va străluci în veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri" (p. 147). Cultura a ajuns să fie făcută de veleitari, discuțiile sterile de la cafenea țin loc de operă. "Geniile" locale privesc în jur cu superioritate de inițiați. Convinși de propria lor excepționalitate nu-și pierd vremea cu nimicuri, cum ar fi citirea adevăratelor capodopere ale literaturii. Admirabil surprinsă, atmosfera de la cafeneaua artiștilor este una cât se poate de grăitoare pentru viața culturală a orașelor mici, nu neapărat doar
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
era o țară oprimată, ci un lagăr al mizeriei liber consimțite" (p. 334). Fundamental realist, romanul glisează cu ușurință spre metafizic și fantastic. La fel ca în toate cărțile lui Dan Stanca, personajul Pavel Samsonov (și, odată cu el, cititorul) se convinge că raționalul singur nu este suficient pentru a înțelege întreaga complexitate a lumii contemporane. El ajunge să înțeleagă mecanis-mele ascunse ale unor întâmplări aparent inexplicabile doar în urma unor experiențe spirituale. Greșeala frecventă care se face în cazul unor cărți de
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
amintesc de zidurile cu măscări ale copilăriei. În ce mă privește, cred că tandemul Sociu - Gorzo e mai mereu funcțional între copertele antologiei. Privite de sus, așa stau lucrurile cu poezia lui Charles Bukowski. De aproape vă las să vă convingeți de reușitele transpunerii ei în limba română: "nu știu cât aveam:/ cred că vreo cinci, șase ani,/ și fetița aia de prin vecini,/ de-aceeași vârstă cu mine, îmi/ aduc aminte că o chema Lila Jane,/ în fiecare zi/ îmi făcea același
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
căruia stăm cu urechile făcute pâlnie urmărin-du-i amintirile - ca să preiau formularea lui Dan Sociu - are, totuși, o agonie prea lungă. Iertați-mi cinismul ușor funebru, dar 30 de volume trei decenii nu se pot digera chiar așa de natural. Sunt convins că autorul Cântecelor eXcesive, convertit pe neașteptate într-un foarte inpirat tălmăcitor, o știe la fel de bine. Toate traducerile sunt imperfecte și toate antologiile incomplete. Cel puțin așa ne învață, generație după generație, folclorul specialiștilor. Practic însă, avem dintotdeauna un import
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
război nu e Zmeura de câmpie, cu toate că prima ediție a cărții a apărut la Editura Militară. Lipsit de suflu epic, ca și de viziune lirică, Mircea Nedelciu ratează și romanul de dragoste pe care l-ar fi putut contura. Sunt convins că Ana și Zare i-ar fi dat o mână de ajutor... Nici un roman al prieteniei; nici unul social; nici unul politic. Nici, nici... Meritul principal al autorului ține de sfera prestidigitației intelectuale și ficționale. Prin teoriile ingenioase pe care le preia
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
social; nici unul politic. Nici, nici... Meritul principal al autorului ține de sfera prestidigitației intelectuale și ficționale. Prin teoriile ingenioase pe care le preia, le adaptează și le pune din nou în circulație, acest papă al textualismului românesc aproape că te convinge de valabilitatea sofismelor sale, asumate de o întreagă ramură a generației '80. Cea mai bună proză este cea fără miez, fără structură și fără formă. Iar lectorul ideal e cel care, parcurgând un astfel de roman slab și indigest, pretinde
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai Bisericii noastre, mă conving de talentul de prozator al autorului. Cezar Paul-Bădescu știe să profite de ceea ce i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului, pentru micșorarea dozei de literaritate administrate lectorului
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Sorin Lavric Puși în fața unui fenomen atît de îngrijorător cum este terorismul islamic, intelectualii europeni se poartă precum pacienții găzduiți în același salon de spital: își trec unul altuia neliniștea încercînd să se convingă că boala care plutește în aer, chiar dacă este una foarte periculoasă, s-ar putea să-și piardă virulența dacă încep să discute despre ea. Altfel spus, orice pericol social trece dacă e prins într-un verdict ideologic. În realitate, aplecarea
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
e calea regală de îmblînzire a fiarelor. Mai toți intelectualii care s-au aplecat asupra Islamului au oferit același simptom al neputinței discursive, și anume acela că, convertindu-și stupoarea în lanțuri logice de argumente teoretice, au căutat să se convingă unii pe alții că lucrurile se află sub control. Presupoziția falsă din care ia naștere acest simptom este una pe care o împărtășim azi cu toții: că a înțelege un lucru înseamnă a-l stăpîni. Din păcate, ea e valabilă oriunde
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
fac, chipurile, un comerț inofensiv de idei, se ascunde o încrîncenare fără leac. Tranșeele războiului s-au mutat în paginile cărților și în microfoanele simpozioanelor internaționale. Mai mult chiar, s-a ajuns acolo că nimeni nu mai caută să-l convingă pe celălalt, ci doar să-l aducă la un prag de extenuare dincolo de care lupta devine supliciu psihic. Miza nu mai e adevărul, ci dresajul psihologic în virtutea căruia omul își ia lumea în cap și renunță. Iar drama cea mare
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Ťagenți ai Europei libereť. Poate și datorită lui s-au format în cultură în acei ani două tabere. Una a celor care încercau să se apere de presiunile regimului, delimitând Ťesteticulť de Ťideologieť, alta a celor care se străduiau să convingă autoritățile că erau prea îngăduitoare cu noi. A fost un soi de război civil în cultură, ani în șir, în care noi eram Ťalbiiť, cam dezorganizați și pasivi, în luptă cu Ťroșiiť, mult mai bine organizați în jurul ŤSăptămîniiť și ŤLuceafăruluiť
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
să dau in extenso aceste pasaje? Pentru a observa că Octavian Paler îi acordă circumstanțe atenuante lui Eugen Barbu pentru rolul lui nociv de dinainte de 1989. Dacă e foarte ferm că plagiatul nu poate fi iertat, Octavian Paler nu e convins că Eugen Barbu a cultivat intrigile pentru a plăti polițe personale, depășindu-și rolul de instrument al partidului comunist și al Securității. Nu-l acuz, Doamne ferește!, pe Octavian Paler de favorizarea infractorului: pur și simplu, așa vedea el lucrurile, necrezându
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
independent și inalienabil: "Nu știu ce impresie vă face o asemenea mărturisire, dar eu am o strângere de inimă când îl văd pe Eugen Barbu minimalizat cu înverșunare azi. A jucat un rol mizerabil în spargerea solidarității intelectuale, dar nu mă va convinge nimeni că omul care a scris Groapa e un autor minor. Nu vreau să las istoria să-mi manevreze amintirile" (p. 270). Eu înclin să cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
singuri. Exact așa cum mă lasă pe mine Paul Cernat, în așteptarea masivului volum anunțat deja în planurile editoriale. Vă asigur că interesul cu care am citit Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă e unul - așa zicând - cu bătaie lungă. Sunt convins că el se va întinde generos și peste copertele broșate ale următoarei sale cărți. Și că nu mă va scuti să scriu despre ea. Plăcută obligație!
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
poeții au trecut cu folos pe la cenaclul condus de Marin Mincu. De la Editura Aula știu de Mihai Ignat. O descoperire plăcută este poetul Constantin Crețan, pe care îl cunosc din două volume apărute în 2005 la Editura Vinea. M-am convins că Alex. Ștefănescu are dreptate să parieze în finalul Istoriei sale pe Constantin Crețan. Dar ei nu mai sunt de câțiva ani cei mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
vocale care confirmă astfel superficialitatea și neglijența din abordarea muzicii contemporane de către cântăreții noștri (unii dintre ei aflați, vai, și în postura de pedagogi). Intonația precară, relativismul din tratarea raporturilor ritmice, aproximarea nuanțelor și a modurilor de atac m-au convins că una este partitura compozitorului și alta versiunea interpretului. Oricât l-ar omagia pe părintele dadaismului, aceste muzici nu sunt nici improvizații colective, nici însăilări suprarealiste. O interpretare ce derogă semiografia partiturii poa-te instaura deturnarea sensurilor autentice ale unei creații
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
mai iubit" despre acest om care ura superlativele și clasamentele. Tot pe blog mi s-a atras atenția că Pittiș era mason și că, doar în ultima clipă s-a întors la ortodoxie, cerînd să fie împărtășit. E greu să convingi pe cineva care uită sau nu știe cum e cu masoneria autohtonă după 1990 că Pittiș a devenit mason din rațiuni culturale, dar nu cu gîndul de a-și abandona religia. Era, cum se zicea pe vremuri, de familie bună
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
angoase. În astfel de pasaje puterea de sugestie a lui Liviu Cangeopol este incontestabila. Foarte bune sunt și pasajele în care autorul renunța la preocuparea unui român "greu", lasă în plan secund ghemul încâlcit al unor istorii individuale care nu conving, si isi abate în schimb atenția asupra unor mici detalii, mici instantanee de viață, pe care le surprinde cu mare acuratețe: "Sora cea mare s-a așezat și sora cea mică s-a așezat și ea. Absența mea nu era
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]