5,945 matches
-
aș fi făcut fără cearșaful meu de buzunar, pentru care sunt adeseori ironizat? Dar puteți să-mi spuneți de ce mi s-a actualizat exact în acea secundă figura acră a vânzătoarei de la buticul din Florența, un fel de La Mamma mafiosa, convinsă că-mi cumpăr batiste (am luat o duzină) pentru înmormântare? Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Așa un deficit de isterie în România de azi e ca o ninsoare în plin deșert. Și-a pipăit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică gardistul, Alecu Petrișor odagiul școlii și Ion Broscoi proprietar, cârciumar și negustor fără concurență. Toamna a trecut frumos, cu multe mese înlocuite cu praznice și hramuri și iată iarna, deloc convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de clasă unde, seara, își priponea caprele patului pentru odihnă. Pe prispele caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
licențiat în litere, filozofie și drept. Domnișoară, am aflat că dorești să revii la școala de fete. Cine v-a spus, domnule revizor? O păsărică de vreo 50 de ani. Domnule revizor, știindu-vă un om drept și cinstit, sunt convinsă că m-ați sunat ca să vă spun că în condițiile știute, mai bine plec din învățământ decât sămi calc demnitatea de om. Sub nici o formă nu voi fi de acord să fac pe placul răutății unui coleg de la care aștept
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de băieți, fetele având alt centru. Am avut cea mai bună teză la română, fapt apreciat de profesorul de specialitate, un bucovinean din Cernăuți. In final au fost declarați reușiți 26 iar dintre învățătorii ajutori doar unul. Eu. Sunt însă convins că numărul admișilor ar fi fost mult mai mare dacă n-ar fi fost indicații de reducere a valului de învățători. De unde atâtea sandale de lemn? In fine, am plecat vesel spre Ismail cu vaporul de zi. În port mă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe stil vechi. Dăm certificatul de naștere preotului care, după ce-l citește, spune: Nu putem oficia Sfânta taină a Botezului fiindcă numele Mircea nu este înscris între sfinții din calendar”. Cu toate parlamentările nașului Vernescu preotul nu s-a lăsat convins, așa că ne-am întors la primărie unde notarul a adăugat lângă Mircea și numele de Petre iar botezul a fost oficiat cu numele de Petre. În timpul vacanței am plecat la Nicorești, la părinții mei din satul Dobrinești, unde am stat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
totul era bine. Plouase și câmpul, grădina arătau minunat. Singura undă de tristețe era ine vitabila plecare la Sofian. Ne gândeam la cele realizate de noi la școală, la copii, la bunătatea oamenilor din sat dar, în acelați timp, eram convinși că apropierea de oraș ne va da mai mare siguranță în protecția copiilor, plus că era vorba de cuvântul dat unui om care nu merita să fie refuzat. Presiunea creștea iar sosirea tânărului învățător Terzi Constantin, înlocuitorul nostru, ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc. La fiecare zgomot, tresăream, convins că, în sfârșit, misterul se va dezlega. La un moment dat, a venit să se așeze pe treapta din fața mea un bătrân a cărui față n-o vedeam. Avea, îndesată pe cap, o pălărie decolorată pe care se plimba o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de ce grecii le puneau piedică filosofilor când neglijau să se uite pe unde mergeau. Dar, dacă e să aleg, prefer decepțiile provocate de dorințe prea mari. Încât, fatalmente, vom rămâne în tabere diferite. Dumneavoastră legați, ca Ulise, de catarg. Eu, convins că un diletant îndrăgostit cunoaște lucruri pe care specialiștii în istoria dragostei nu le-au aflat. Mâine, voi fi primul pe plajă. Întotdeauna am procedat așa în ultima zi. M-am dus să înot înainte de micul dejun, în apa încă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de siguranța cu care avioanele avansau spre "obiectiv", fără să le pese de tunurile anti-aeriene ce împroșcau cerul cu exploziile obuzelor. Peste un an, aveam să începem să-i așteptăm pe americani, să ne scape de ocupația sovietică. Toată lumea era convinsă că "vor veni". America reprezenta acum simbolul libertății. N-au venit, însă, decât pachetele de mălai stricat din care m-am înfruptat și eu pe vremea foametei și filmele cu Fred Astaire, una din pasiunile tinereții mele (aș fi dat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fabulos, în care nu te poți plictisi niciodată. N-am argumente cu care să-i contrazic. În mine, însă, acest delir de piatră, beton și sticlă deșteaptă, culmea, regrete bucolice. La Los Angeles, nu ezitam să mă consider un citadin convins. Aici, încep să am unele dubii. Nu mai sunt sigur nici că mi-am păstrat o privire lucidă asupra mizeriilor de la noi. Dovadă că mă surprind, uneori, fiindu-mi dor de bârfele de-acasă! Orașele noastre, cu mahalaua extinsă, deseori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cadouri pentru copiii cuminți. Când se vor trezi din somn, se vor bucura nespus și toată familia îmi va cânta: „O, brad frumos/ O, brad frumos/ Cu cetina tot verde!” Cât voi fi de important și de fericit, încheie arogant, convins că nimeni nu se poate compara cu el. - Și eu la fel! Și eu la fel! Și eu, și eu, săriră cu gura o mulțime de frați de-ai lui. Și pe noi ne vor lua să ne vândă la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
astfel încât urmăritorii să creadă că este nelocuită.” Păianjenul, punându-se imediat pe treabă, țesu în grabă o pânză groasă, încât părea că de multă vreme nimeni nu mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni de mult timp, au făcut cale întoarsă. Când tropotul cailor nu se mai auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
te-ar îmbrățișa dacă ai fi de față. Al tău, fără incidente, M. Eminescu N. B. Îmi scrii că regretă. Nu regretă nimic, te asigur, nu e gelos deloc și, după spusa lui, nu se teme de a te pierde. Fii convinsă de asta. Pentru întîia dată te-ai înșelat cu totul în 189 {EminescuOpXVI 190} privirea unui om. Încă o dată, nu plânge, micul meu porumb, fii rezonabilă. Crede-mă că ceea ce mă supără momentan nu este vina ta, care-n ochii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ai societății, recomandînd-o înaltei binevoințe a Măriei Tale. Comitetul e totodată fericit că poate fi interpretul simțemintelor generale ale societății dând o modestă espresiune vielor simpatii cari le are față cu Măria Ta și cu augusta dinastie a românilor. Adânc convinși cumcă, oricât de neînsemnate ar fi în forma lor manifestațiunile de viață a generațiunii ce are pentru ea viitorul, ele totuși vor fi privite cu oarecare interes pe înaltul purtător al acelui nume ilustru de care în viitor vor fi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gura până la urechi. Cu toate eforturile, nu i se putură impune. Încercarea nu le reuși nici acum. De neclintit inculpatul. Și atunci, neizbutind a-i dovedi că minte, se treziră acceptând că spunea adevărul. Deși nici de asta nu păreau convinși. Însă nu avură ce face. Trebuiră să admită situația. Se aflau într-o încurcătură a naibii de urâtă. Tot ce își doreau era numai să se smulgă din ea. Iar pentru așa ceva se arătau dispuși la orice. De aceea, schimbară
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
două achiziții: casa și infirmiera. ,, S-a întors și Mini! O să petrecem frumos la iarnă!" se gândi bunii Lină, care încă mai avea altruism. Se mai uită o dată la treptele de marmoră din cap. Era îngîmfată de marmora aceea și convinsă că acolo stau toate încurcăturile ei bănești. Plecă spre bucătărie să supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care își făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se osteni singură cu acele descoperiri, Sia își lua astfel toate noțiunile de-a gata și le refuza de aiurea. Noțiunile rrv> rale tot de la Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe o parte convins că nu înțelege, pe alta mulțumit că are cine să-1 audă. Era destul de delicat de felul lui, dar avea totuși un vocabular picant și istorioare la fel. își aducea uneori aminte să se abțină, dar alteori ecoul ce pornea din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu ezită să persevereze cu propaganda de sprijinire a candidatului tuturor împotriva unui singur om ca țintă directă. O analiză cât de cât atentă mă face să cred că, în pofida tuturor invectivelor și a manipulărilor exercitate asupra electoratului, am rămas convins că Geoană pierde lamentabil confruntarea. Am sperat că electoratul din turul secund este altfel acum. Din coalizarea tuturor contra Băsescu s-a format un curent de sprijinire morală a celui aflat în dificultate, deși Băsescu nu era chiar în această
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la propriu - poate își va spune și de astă dată cuvântul. Sunt încrezător, optimist - știind că optimismul ajută și cel optimist are totdeauna de câștigat în fața vieții! Mă rog pentru pace în lume și pentru înțelegere între oameni și popoare, convins fiind că este destul loc sub soare pentru orice om care populează Terra în acest moment. Sper să pășesc cu dreptul și în acest an. După ce urmăresc un serial la TV sunt sunat la telefon de S. Coloșenco și Ștefan
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
joi, 7 ianuarie 2010 consemnez următoarele: Culcat la orele 23, mă trezesc după un somn profund pe la 1 și jumătate. Vreau să readorm dar nu pot deoarece gândul că încă n-am început ce-mi propusesem, nu-mi dă pace! Convins că m-am odihnit suficient și că-mi va fi imposibil să-mi reiau somnul, mă determină să mă scol. Mă uit la ceas - 1 și jumătate. Mă răcoresc în baie revigorându-mă și exact la ora 2, astăzi 7
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-aducă, pentru ibovnică, carne de căprior ori de mistreț, ceavea ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-și extinde curiozitatea și spre miazănoapte e mai simplă. ― Există lucruri pe care le poți avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greșeala să le cauți, le pierzi, i-a zis lui Julius și, pentru că tânărul custode nu părea convins, i-a reprodus o inscripție pe care o observase pe un templu din Tibet: Cine știe totul nu știe nimic. Cine nu știe nimic știe totul". Din nefericire, e greu să găsești pe cineva în orașul ăsta care să consimtă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scrisorile au încetat. Au trecut mai multe luni fără nici un semn. Degeaba se duceau surorile tatei în fiecare seară la omul care împărțea poșta în sat. Acesta ridica din umeri: "N-am nimic. Îmi pare rău". Bunica l-a jelit, convinsă că murise. Bunicul, mai puțin sentimental, prefera să aștepte o înștiințare oficială. N-aveau de unde să știe că fiul lor dezertase, împreună cu alți soldați români, după ce trupele lui Mackensen intraseră în București, și rătăcise prin munții Buzăului, apoi ai Vrancei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
păcate, misterele eredității au vrut să iau de la ea doar firea de introvertit. 14. Probabil, multe din problemele mele actuale n-ar fi existat dacă eram, ca mama, un om religios. Pe ea, moartea n-a speriat-o niciodată. Era convinsă că, dincolo de moarte, curg apele limpezi ale Raiului, cu pietre strălucitoare în ele și cu ierburi parfumate de-a lungul malurilor, ca la noi pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]