3,317 matches
-
este lipsită de finalitate; 55 p. 65, r. 11: „Ipate, cu un gând să se ducă și cu zece nu” oscilația, nehotărârea, incertitudinea în luarea unei decizii care ar putea avea repercusiuni asupra propriei persoane; p. 67, r. 16 17: „crăpa de necaz, dar n avea încotro” acceptarea și resemnarea în fața unor eșecuri; r. 24 : „am muncit de-am dat inima din noi” munca asiduă, până la epuizare pe care o face omul implicat în acțiunile sale; r. 39 40: „și boierul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
macedoneni. Iahwe cel întunecat era chiar înaintea macedonenilor, sirienilor și grecilor dar aceștia nu au știut să-l descopere pentru că îl doreau numai pe Adonis. La Bethleem acest cult era practicat de către mozaici în pe-rioada elenistică și nimănui nu-i crăpa rînza de venin. Vecinilor arabi, care făceau parte și ei din regatul lui Antioh lV, ivriții le-au dăruit pe Elohim, o iudaizare a lui Ilah, divinitatea lor supremă cu sensul de Domnul sau Stăpînul, la care au adăugat pluralul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrie cîte în lună și în stele despre prigonirile suferite din partea egiptenilor, sirienilor, grecilor și romanilor sau a prigonitorilor moderni, ei fiind mereu victime numai pentru că sînt mozaici și pe ei i-a ales Iahwe să conducă lumea. Ca să vezi, crapă lumea de necaz că Iahwe s-a oprit asupra lor și îi iubește cu patimă! Cam în aceeași perioadă spun plăsmuirile iudeo-creștinilor, că a colindat apostolul Saul/Pavel pămîntul în lung și-n lat să fie evanghelizat de înțelepciunile ivrite
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
azi ,,speciale”, și aici trebuie să-i punem pe asasinii ce s-au remarcat în timpul revoltei numiți ,,sicari”. Cercetarea anuală a membrilor se făcea datorită faptului că Belial, adică Gog, Dumnezeu geților, continua să stăpînească lumea, iar lui Iahwe îi crăpa rînza de necaz, cum scriu ei plini de venin în Manuscrisul de disciplină(ii, 19-25). La capitolele iii 13 - iv 26 își lasă veninul să curgă șuvoi: ,, Cu toate acestea Elohim al lui Israel și îngerul adevărului său sînt totdeauna
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Adică întunecatul Iahwe era un nimica pe lîngă ,,Dumnezeul veacului acestuia” la care se închina mare parte din populația imperiului roman iar ei, ivriții, crăpau de ciudă că nimeni nu dorea să-l cunoască pe Talpa Iadului cu care ei se drăgăleau de ceva vreme. În Epistola lui Pavel către romani la 9,1-2, Saul scrie despre religia esenilor că este calea credinței, dar tot
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ebraic presupunînd că ultimul a fost falsificat intenționat de către ivriți. Iuliu Africanul, un contemporan al lui Origene respinge lucrarea acestuia dar și a celorlalți autori pentru că era o scriere ,,credulă” și ,,lipsită de simț critic” dar ni-mănui nu i-a crăpat obrazul de rușine și în timp acest text, fără urmă de valoare morală sau filozofică, a ajuns Canonul iudeo-creștinilor. Existau de asemenea mari deosebiri de cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Aristobul. Dar cum numai pentru ei, istoria este revelată prin ciripeală la urechea surdă sau viu grai, fără parai de către Iahwiță cel plin de fițe, între adevărul nostru și al lor nu poate fi niciodată vreo concordanță pentru că ar crăpa ei de necaz și povestea n-ar mai avea haz. Am să iau ca reper istoric, domnia regelui Ptolomeu Filadelful(285-246 î.e.n.) cînd încearcă a sugera scrisorica ivritului că s-ar fi petrecut pățania. Atunci regatul Egiptului avea în hotarele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Neamurilor și fiind reprezentantul tradițiilor mozaice, a scris în greacă o interpretare alegorică și filozofică a Torei pe care creștinii Neamurilor au preluat-o și moștenit-o ca pe o scriere sacră fără a recunoaște adevărul pen-tru că le-ar crăpa capul de atîta tîmpenie. Coreligionarii lui din Ierusalim și Iudeea îl considerau depărtat rău de tradiție sau eretic. El a comentat selectiv și tendențios pasaje din Tora pentru a demonstra că filozofia greacă se regăsește în tot în teologia mozaică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
temniță bărbați și femei’’. Calea sau Legea la care se referă Șaul sigur nu este Tora, dar nici un iudeo-cretin nu a fost curios pînă în prezent să afle ce a vrut să spună pezevenchiul. Le-o spun eu să le crape capul de cîtă ticăloșie au în el; Calea lui Șa-ul este scrierea geților primită de Eno de la Tatăl Ceresc și intitulată Calea/Legea Adevărului și Dreptății. Iar în Scrisoarea lui Pavel către iudei vedem la 6,1 cît de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cum a pierdut această luptă și dovada existenței lui Dumnezeu. Biserica mai avea o singură opțiune: să accepte conceptele de zero și infinitate. Bineînțeles, pentru evlavioși, Dumnezeu putea fi găsit ascuns în neant și în infinit. Coaja de nucă a crăpat O, Doamne! Aș putea fi închis într-o coajă de nucă și să mă socotesc un rege al văzduhului nemărginit, numai de n-aș avea visuri rele!... WILLIAM SHAKESPEARE, HAMLET, PRINȚ AL DANEMARCEI La începutul Renașterii nu se întrezărea faptul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că s-ar putea să fie amară cafeaua băută în piscină. Cartierul străinilor e populat „numai cu șomeri și vaga bonzi”. Româncele pe care Doina le întâlnește, o chelneriță și o cântăreață, și ele căsătorite „afară”, sunt niște ratate care „crapă de singurătate”. Profesoara de limba română Doina, o studentă eminentă, care putea „să rămână la catedră”, se angajează la o muncă manuală, firește, într- o sală plină cu femei robotizate, care o privesc aproape cu ură. Mai e ceva de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Un vatman acuzat pe nedrept de uciderea unui pieton fuge de procuror și moare călcat de o mașină (Sfârșitul nopții). Muncitorul Nelu „Baronul” moare ca urmare a vieții la limita moralei pe care o duce (Zbor planat). Muncitorul Ghiță îi crapă capul prietenului său, muncitorul Mihai, din pricina unei femei (Pas în doi). Inginerului Mândrican îi moare fiica (Destine romantice). Inginerului auto Vasile Lazăr îi moare soția (Punct... și de la capăt). Geologul Strejan moare într-un accident montan în vreme ce căuta un zăcământ
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
față abordează critic memoria națională românească, urmărind, cu instrumente deconstrucționiste, să înțeleagă geneza culturală și prefacerile succesive ale memoriei istorice românești în decursul timpului prin demontarea logicii în baza căreia aceasta a fost construită. Acest tip de abordare speră să crape o deschidere înăuntrul principiilor constitutive din spatele construirii socio-culturale a memoriei naționale, aruncând astfel lumină asupra mecanismelor și proceselor aflate la lucru în facerea și prefacerea conștiinței istorice românești. Ca atare, având în vedere gradul destul de ridicat de ezoterism conceptual precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau apă în gură, merg acasă, iar din făină și din apa adusă fac o turtiță pe care o coc în "gura cuptorului; după ce s-a copt, o iau cu lopata și o pun în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grădină, / Cine bea de dor s-alină. / Hai, mândră, să bem și noi, / Să ne iubim amândoi."154 Spațiul poetic construiește un univers semantic al contrastelor, prin intermediul paralelismului negativ care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vremii, transformându-se în adevărate metafore ale timpului: ianuarie genarie, ghenarie, ghenare, călindariu, cărindariu, cărindar, carindar; februarie faur, făurariu, făurar, luna faurilor de fier care pregătesc fiarele aratului (în Bucovina se spune că în februarie e așa de frig încât crapă ouăle corbului, iar țiganii se tem de frigul din februarie, zicând "Șie iarna cât de reașie / Numai făurariu de-ar treașie, / Șie iarna ori nu șie, / Numai făurariu nu vie", iar, în Bucovina se spune "Fie orișicât de rece, / Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara și el dă vietățile în mâna lui Sfântul Neculai de la poartă și le hrănește până la Iordan, ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să te rogi."197 Într-o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-au bătut, / trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat, / în sus și în jos am cătat, / pe nimeni n-am văzut, / numai nouă frați betejiți; / s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ai lăsat? Ptiu, c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de orice plăceri, ci de cele senzuale, primare, care devin necontrolabile: „Fie omul cît de bun, vinul Îl face nebun”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește cu paie”; „Decît să rîmÎie brînza, mai bine să crape rînza” (proverbe). * „Un viciu mic Întrece În eficiență o mare virtute.” (Emil Cioran) Pentru că „viciul”este mai contagios, decît „virtutea”. Este mai contagios, deoarece succesul adus de „păcat” este imediat, pe cînd cel adus de virtute este Îndepărtat. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
uscate și fierte În lapte dulce; cu fructe de lesnicior, frunze de limba oii, rădăcini de mac, mutătoare, slănină crudă nesărată; cu rădăcini de strigoaie, scoarță de ulm fiartă În lapte dulce. Comprese cu apă rece. Oblojeli cu castraveți bătrâni crăpați În două și muiați În lapte dulce, cu tărâțe de grâu, cu mămăligă pripită, cu rădăcini de mutătoare sau frunze de varză. Frecții cu gaz, oțet, rachiu, spirt, săpun, saramură. Legători cu aluat din făină albă,cu puf de gâscă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]