11,061 matches
-
întrebare cu privire la cercetarea experimentală vizează variabilele dependente și validitatea lor predictivă: cum relaționează creativitatea din mediul natural cu variabilele dependente - indicatorii creativității? Dintr-o perspectivă optimistă, creativitatea poate fi alcătuită din acești indicatori: ei pot constitui părți componente ale complexului creativ sau pot fi, cel puțin, indicatori ai potențialului creativ, presupunându-se că în condiții adecvate, potențialul va fi fructificat și ulterior finalizat prin performanță creativă. Dintr-o perspectivă pesimistă, variabilele dependente indică o formă de creativitate manifestată doar în mediul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lor predictivă: cum relaționează creativitatea din mediul natural cu variabilele dependente - indicatorii creativității? Dintr-o perspectivă optimistă, creativitatea poate fi alcătuită din acești indicatori: ei pot constitui părți componente ale complexului creativ sau pot fi, cel puțin, indicatori ai potențialului creativ, presupunându-se că în condiții adecvate, potențialul va fi fructificat și ulterior finalizat prin performanță creativă. Dintr-o perspectivă pesimistă, variabilele dependente indică o formă de creativitate manifestată doar în mediul de laborator, iar apariția și valoarea unor comportamente similare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
optimistă, creativitatea poate fi alcătuită din acești indicatori: ei pot constitui părți componente ale complexului creativ sau pot fi, cel puțin, indicatori ai potențialului creativ, presupunându-se că în condiții adecvate, potențialul va fi fructificat și ulterior finalizat prin performanță creativă. Dintr-o perspectivă pesimistă, variabilele dependente indică o formă de creativitate manifestată doar în mediul de laborator, iar apariția și valoarea unor comportamente similare nu este fezabilă în condiții naturale. Perspectiva pesimistă stipulează că o cercetare experimentală a creativității utilizează
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
experimentală par să implice rezolvarea unor probleme, probabil pentru că operaționalizarea soluțiilor reușite la problemele administrate este relativ facilă. Deseori problemele sunt elaborate astfel încât soluțiile și răspunsurile pot beneficia de o evaluare calitativă și cantitativă fidelă. Necesitatea eșantionării comportamentelor asociate complexului creativ și chiar posibilitatea utilizării excesive a rezolvării problemelor în cercetarea creativității reprezintă totuși motive de îngrijorare. Am menționat acest aspect la începutul capitolului prin comparație cu problematica validității de conținut. Similar testelor scrise, care conțin probleme ușor descrise în cuvinte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
experimentale lipsite de relevanță analizează doar formele de creativitate ce se pretează evaluării (de exemplu, rezolvarea problemelor) și face prin urmare abstracție de alte forme de expresie a creativității. Rezolvarea de probleme este deseori asociată unor tipuri specifice de contribuții creative, însă creativitatea nu presupune întotdeauna rezolvare a unor probleme și apare necesitatea diferențierii rezolvării creative a problemelor de alte metode de rezolvare a problemelor. Jausovec și Bakracevic (1995), Metcalfe (1986), Runco și Albert (1985) au evidențiat diferențe semnificative între tipuri
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rezolvarea problemelor) și face prin urmare abstracție de alte forme de expresie a creativității. Rezolvarea de probleme este deseori asociată unor tipuri specifice de contribuții creative, însă creativitatea nu presupune întotdeauna rezolvare a unor probleme și apare necesitatea diferențierii rezolvării creative a problemelor de alte metode de rezolvare a problemelor. Jausovec și Bakracevic (1995), Metcalfe (1986), Runco și Albert (1985) au evidențiat diferențe semnificative între tipuri diferite de probleme. Dacă diferențele semnificative relevate variază în funcție de gradul de implicare a proceselor cognitive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ale individului și în funcție de gradul de structurare, atunci ele pot varia și în privința raportului față de creativitate. Din acest motiv, nu toate studiile ce presupun rezolvare de probleme se pot aplica în aceeași măsură în cercetările de creativitate. În general, rezolvarea creativă a problemelor se aplică cu cea mai mare probabilitate în cazul probelor cu final deschis care permit soluții originale. Testele de gândire divergentă au fost elaborate în acest scop și sunt deseori utilizate în cercetarea creativității (de exemplu, Guilford, 1968
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fost elaborate în acest scop și sunt deseori utilizate în cercetarea creativității (de exemplu, Guilford, 1968; Runco, 1991, 1992a). Desigur că testele de gândire divergentă nu constituie instrumente perfecte de evaluare a creativității, ci mai curând estimează eficient potențialul gândirii creative; accentul trebuie pus pe estimare și pe potențial (întâmplător, modul adecvat de a descrie variabilele implicate în cercetarea experimentală, deoarece definesc potențialul și estimează posibilele lui manifestări în mediul natural, fără a prezice manifestarea lor concretă). Fiindcă numai unele tipuri
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
adecvat de a descrie variabilele implicate în cercetarea experimentală, deoarece definesc potențialul și estimează posibilele lui manifestări în mediul natural, fără a prezice manifestarea lor concretă). Fiindcă numai unele tipuri de probleme solicită creativitate, putem afirma că doar unele metode creative presupun rezolvare a unor probleme. Rezolvarea problemelor poate reprezenta o formă specială de creativitate, dar și creativitatea ar putea constitui o metodă specială de rezolvare a problemelor. În literatura de specialitate întâlnim ambele teorii (Runco, 1994b). Prima viziune, în accepțiunea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
problemelor poate reprezenta o formă specială de creativitate, dar și creativitatea ar putea constitui o metodă specială de rezolvare a problemelor. În literatura de specialitate întâlnim ambele teorii (Runco, 1994b). Prima viziune, în accepțiunea căreia rezolvarea problemelor reprezintă o modalitate creativă, aparține cercetătorilor ce abordează creativitate ca formă de autodesăvârșire sau autoexprimare (Maslow, 1971; Rogers, 1961; Runco, Ebersole și Mraz, 1991). Teoria contrară afirmă că expresia creativității implică probleme, deși numai la nivel personal. Cele două teorii se disting prin modul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
formă de rezolvare a problemelor. (teoria definirii personale a unor probleme este un alt mod de a percepe relevanța diferențelor individuale, a motivației intrinsece și a interpretărilor idiosincratice). Din cercetarea descoperirii problemelor reiese un alt argument care demonstrează că fenomenul creativ nu se reduce la rezolvarea problemelor (Jay și Perkins, în publicații periodice; Runco, 1994a). Revelațiile (insight-ul) creative au deseori loc odată cu descoperirea sau definirea problemei și mai puțin când se formulează soluțiile. Există multe relatări subiective care sprijină această idee
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
percepe relevanța diferențelor individuale, a motivației intrinsece și a interpretărilor idiosincratice). Din cercetarea descoperirii problemelor reiese un alt argument care demonstrează că fenomenul creativ nu se reduce la rezolvarea problemelor (Jay și Perkins, în publicații periodice; Runco, 1994a). Revelațiile (insight-ul) creative au deseori loc odată cu descoperirea sau definirea problemei și mai puțin când se formulează soluțiile. Există multe relatări subiective care sprijină această idee și numeorase studii ce au definit cu succes generarea problemelor (Chand și Runco, 1992), elaborarea problemelor (Mumford
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să prezică că gradul de creativitate a soluției depinde de creativitatea problemei. Cercetări experimentale și nonexperimentale complementare Putem totuși să încropim o imagine cuprinzătoare a fenomenului chiar dacă metodele experimentale nu sunt eficiente în cazul unor elemente sau caracteristici ale fenomenului creativ. Menționăm acest aspect deoarece există multiple modalități în care cercetarea experimentală a creativității compensează cercetarea neexperimentală și viceversa. Iată aici câteva exemple clare ale modului în care rezultatele cercetărilor experimentale completează cercetarea nonexperimentală a creativității: cercetarea experimentală a instructajelor și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
compensează, de asemenea, cercetările psihometrice și experimentale asupra problemelor concrete; ideea câmpului larg de atenție care poate genera idei divergente și prin urmare originale a fost avansată de studii experimentale (Kasof, în publicații periodice), precum și de autoevaluările oamenilor de știință creativi (Ghiselin, Rompel și Taylor, 1964). Autoevaluările sugerează rolul indispensabil al amplorii perceptive și al unui așa-zis proces de scanare în etapele inițiale ale rezolvării problemelor, care se apropie, astfel, din punct de vedere conceptual de procesul de brainstorming, unde
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în considerare anumite diferențe individuale și de grup (vezi Houtz, Jambor, Cifone și Lewis, 1989), li se recomandă educatorilor să ofere cunoștințe și strategii procedurale și să se concentreze asupra fondului de cunoștințe al elevilor pentru a mări probabilitatea rezolvării creative a problemelor de către aceștia. Cercetările viitoare trebuie alcătuite astfel încât să fie capabile să izoleze efectele instructajelor asupra atitudinilor (vezi Hyman, 1964; Runco și Basadur, 1993). Probabil că manipulările informaționale le oferă subiecților cunoștințe și strategii procedurale utile rezolvării problemelor, dar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1990; Runco și Basadur, 1993) și reprezintă, în fapt, o problemă de tip multivariat ce poate fi abordată cu succes de studiile experimentale. Fără îndoială că educatorii ar trebui să fie conștienți de consecințele restricțiilor și ale stresului asupra gândirii creative (Hennessey, 1989; Smith et al., 1990). În scopuri practice, educatorii sunt obligați să își desfășoare activitatea școlară în termene prestabilite, însă trebuie să conștientizeze potențialul lor impact asupra gândirii creative. Apare, în acest context, conceptul de optimizare (Runco și Sakomoto
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fie conștienți de consecințele restricțiilor și ale stresului asupra gândirii creative (Hennessey, 1989; Smith et al., 1990). În scopuri practice, educatorii sunt obligați să își desfășoare activitatea școlară în termene prestabilite, însă trebuie să conștientizeze potențialul lor impact asupra gândirii creative. Apare, în acest context, conceptul de optimizare (Runco și Sakomoto, 1996). Restricțiile și organizarea excesivă au tendința să inhibe gândirea creativă, însă nici cealaltă extremă nu le este recomandată educatorilor. Există, de asemenea, contribuții efective ale cercetării operaționale și unele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sunt obligați să își desfășoare activitatea școlară în termene prestabilite, însă trebuie să conștientizeze potențialul lor impact asupra gândirii creative. Apare, în acest context, conceptul de optimizare (Runco și Sakomoto, 1996). Restricțiile și organizarea excesivă au tendința să inhibe gândirea creativă, însă nici cealaltă extremă nu le este recomandată educatorilor. Există, de asemenea, contribuții efective ale cercetării operaționale și unele studii experimentale au folosit, într-adevăr, subiecți copii și obiective de cercetare relevante. Este recunoscut că încurajările și contingențele au capacitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este mai util să stimulăm noul comportament sau simplele lui tentative prin administrarea unor recompense. Ambele abordări pot explica rezultatele diferite ale studiilor experimentale, deși bineînțeles că, în condiții naturale probabil că motivația intrinsecă, dar și cea extrinsecă influențează comportamentele creative (Rubenson și Runco, 1992; Runco, 1993, 1994c)7. Există și alte consecințe ale cercetărilor care implică materiale audio, video și texte scrise. Experimentele întreprinse asupra celor trei tipuri de canale informaționale au avut ca scop real informarea studiilor de televiziune
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
texte scrise. Experimentele întreprinse asupra celor trei tipuri de canale informaționale au avut ca scop real informarea studiilor de televiziune și cercetările cele mai relevante au demonstrat că informațiile transmise prin intermediul suporturilor video ar putea reduce numărul alternativelor de gândire creativă și independentă. În același timp, se sugerează că părinții ar trebui să urmărească și să discute programele televizate împreună cu copiii lor și, de asemenea, să contorizeze timpul pe care ei îl petrec în fața televizorului. În afara restrângerii potențiale a numărului de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
alarmă din moment ce înlocuiește alte activități instructive pe care le-ar putea desfășura (Sneed și Runco, 1992). Concluzii Unele cercetări experimentale asupra creativității pot adopta o aură neconvențională numai datorită caracterului lor cvasiexperimental. Însă, deoarece tema cercetării constă în însuși fenomenul creativ, experimentarea unor tehnici de cercetare și eliminarea ezitărilor de desprindere de curentul tradițional sau adaptarea metodelor la tipicul cercetării sunt îndreptățite. Să ne reamintim, de asemenea, că rezultatele experimentale corespund unei singure perspective asupra subiectului. În descrierile noastre, am realizat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
instructaj? 2 Ne vom referi la evaluările din cadrul cercetării cu sintagma teste de creativitate sau variabile de creativitate numai în scopul abrevierii, fiind conștienți de faptul că o asemenea denumire denotă că testele sau variabilele reprezintă indicatori valizi ai fenomenului creativ sau că însuși comportamentul solicitat de teste este un comportament creativ. În orice caz, o astfel de supoziție poate fi contracarată odată ce comportamentul nu este spontan, ci impus. Se delimitează, astfel, încă o fațetă a problematicii validității externe, discutată în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
teste de creativitate sau variabile de creativitate numai în scopul abrevierii, fiind conștienți de faptul că o asemenea denumire denotă că testele sau variabilele reprezintă indicatori valizi ai fenomenului creativ sau că însuși comportamentul solicitat de teste este un comportament creativ. În orice caz, o astfel de supoziție poate fi contracarată odată ce comportamentul nu este spontan, ci impus. Se delimitează, astfel, încă o fațetă a problematicii validității externe, discutată în altă secțiune a capitolului de față. 3 Există controverse cu privire la informațiile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1991; Runco, 1994c). 5 Problema criteriului ca factor destabilizator al cercetării creativității a fost dezbătută o lungă perioadă de timp (Shapiro, 1970). Trebuie să evidențiem prezența singularului, și nu a problemei criteriilor, care se pune în definițiile actuale ale sindromului creativ. 6 Unul dintre aspectele interesante ale cercetării creativității îl reprezintă creațiile ca modalitate de intervenție. În majoritatea cercetărilor descrise în capitolul de față, creativitatea era factorul evaluat - abordată ca variabilă dependentă. Alte studii, precum cele ale lui Wikstrom și ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetărilor descrise în capitolul de față, creativitatea era factorul evaluat - abordată ca variabilă dependentă. Alte studii, precum cele ale lui Wikstrom și ale colaboratorilor săi (1994), precum și ale lui Pennebaker, Kiecolt-Glaser și Glaser (1997) s-au concentrat asupra efectelor contribuțiilor creative și s-au dovedit remarcabile. Pennebaker, de exemplu, a semnalat progrese semnificative ale funcționării sistemului imunitar prin intermediul însemnărilor zilnice. 7 Probabil că și alte controverse legate de fenomenul creativ pot fi astfel abordate. De exemplu, competiția a fost întrebuințată în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]