4,293 matches
-
strig: „Vom aștepta să vedem ce?“ Ușa sărise din balamale și o spumă grețoasă lucea oribil pe clanță. Și mai groaznic: ușa fusese smulsă pentru că arătarea o mușcase și trăsese de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau să găsească nici o urmă. Nimic nu ducea spre „ferestrele nesparte“ și „ușile încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fără a atinge niciodată pe nimeni, cu o îndemânare, o siguranță în zigzagurile lor cu atât mai siderantă cu cât, mergând cu capul plecat, cu privirile întoarse spre interiorul ființei lor, ei par totalmente etanși, orbi, indiferenți atât față de bietele creaturi ce se preumblă pe acolo cât și la coșurile cu portocale, la salatele, la roșiile etalate pe pavaj. Lucrul cel mai uimitor: pălăriile borsalino cu borul larg sau plăcințica de blană, puse pe occiput sau pe creștetul capului, nu cad
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ruguri, ghetouri, torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi. E, fără îndoială, vexant pentru amorul propriu, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prindă sau să ucidă ipostazele zoomorfe ale haosului poate fi privită ca un avatar al îngurgitării și regurgitării de către un monstru. Vânătoarea și neutralizarea bestiei printr-o acțiune exteri¬oară animalului primesc aceleași semnificații ale înghițirii, locul pântecului uriaș al creaturii luându-l tărâmul celălalt, printr-o „contaminare” magică. „Călătoria” „unde iarba crește/ Fir găitănește” este călătoria în stomacul fiarei, iar transferul de forțe și cunoașterea absolută vine din această incursiune ce păstrează la origine identificarea cu animalul totem prin înghițire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
N-are margine, nici fund;/ Cine intră în adânc,/ Îndată-l prinde/ Și-l mănâncă./ Drept la Vidrosu se ducea/ Dar pescarii nu se-ncumeta” (Peceneaga - Tulcea). În plus față de existențele virtuale, apele infernale conțin esența monstruoasă de la marginea creației, creatura ce trebuie sacrificată prin așezarea ei la temelia lumii. Cel care pătrunde pe tărâmul ei își îneacă ființa istorică pentru a-și elibera spiritul întru mit: „Imersiunea în apă simbolizează regresiunea în preformal, regenerare totală, noua naștere, căci o imersiune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în derizoriu. Astfel privind lucrurile, voi fi săvârșit și eu, creatură imperfectă, "nedreptăți" fără voie. Suportați o întrebare "de terasă de la Uniunea Scriitorilor"? Și asta ar suna cam așa: De ce nu avem un premiu Nobel în literatura română? înseamnă, cu adevărat, premiul Nobel o probă de maturitate a unei literaturi? Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot deplasa deloc. Sistemul meu nu poate asimila calciul, Înțelegi, și oasele se dizolvă Încetul cu Încetul. În cele din urmă vor trebui să-mi amputez picioarele, pe urmă brațele. Era ceva la ea, un aer nevertebrat, ca la o creatură din adîncuri. Ochii ei erau ochi reci, de pește, și te privesc printr-un mediu vîscos pe care-l purta cu ea. Vedeam ochii aceia Într-o masă informă, protoplasmatică, care se unduia pe fundul mării Întunecate. - Benzedrina e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Cel de-al doilea susține că universul a fost creat într-un moment bine definit, iar datorită mâinii călăuzitoare a necesității rașele de oameni care au fost create separat în locuri diferite au evoluat de la o existență originară animalica până la creaturile extraordinare de acum.30 Este o virtute a metodei lui Diodor, de asemenea evidență în tratarea afacerilor politice și a luptelor, aceea de a preferă să-i lase pe cititori să discearnă între descrierile diferite. El nu critică direct curentul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
D.V. La provincial e de remarcat fericirea absolut meschină de a fi un mic satrap local. Un ayatollah de gang. El e cel mai bun scriitor de pe strada lui. Ca să nu mai vorbim că, în familie, e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de nisip care îmi încețoșase vederea. Ar fi trebuit să plâng. Asta și aștepta ființa care fugise la câțiva pași mai încolo, cu buzele strânse. Ar fi trebuit să plâng, dar eram prea surprins neînțelegând cu nici un chip ce avea creatura aia cu mine. Ar fi trebuit apoi să alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În casă la el să guste din bucatele nevestii cu un apetit de Împrumut și cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului său bărbat, mă cam mânca din ochi; altfel, soție și gospodină bună, dar mamă nefe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și, cum spune Tacit, cu strășnicia sexului lor și prin luxul lor stân jenesc pacea și liniștea pe pământ, iar prin panicile lor provoacă războiul; afară de asta, când li se Îngă duie, repede ajung crude, ambițioase și lacome după putere. Creaturi adorabile, desigur, dar care-ți batjocoresc adorațiile tale; ființe delicios de inconsecvente, dar care-ți pretind a fi neapărat consecvent cu ele; neam, bietul de el, al femeilor, veș nic nemulțumit de el Însuși, de toți și de tot ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ordonanțe. Toți romașcanii din acea vreme, cei care au trecut și cei care n-au apucat să treacă peste pântecele ei, mai pomenesc Încă și azi, ca la amintirea unui prăpăd sau cataclism, incendiu, inun dație sau cutremur, de această creatură, forță elementară a naturii primitive și fericite, izbucnită brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă, la picioarele celui mai neînsemnat din ceata tuturor ușernicilor ei, Într-o amăgeală a ei supremă de dragoste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, Întrebând-o ce caută acolo, mi-a răspuns, privindu-mă cu liniște și mirată de Întrebare: „Am un copil acasă și trebuie să l cresc!“ Iar la un „Kuplerei“ din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ezitare, ai întârziat și porțile cerului ți s-au închis, nu ești singurul care a pățit una ca asta. Dar e posibil să se mai deschidă o dată și să ajungi totuși acolo, în cer. Cine populează Văzduhul? Tot felul de creaturi, venite de te miri unde. Nu le putem așeza pe toate sub același numitor. Unele sunt din cer, altele de pe pământ, ca tine, altele sunt mesageri ai lui Satan, ce mai, o faună pestriță și complicată, nu e un trai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care, în mod sigur, deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul spectacol pe care-l dă condorul ca să ne atragă atenția: și el, ca și mine, adeseori are gesturi, reacții de pământean. De altfel, cele mai multe dintre creaturile de aici, din văzduh, fac un fel de balans între cer și pământ... Și nu e normal, nu este văzduhul un spațiu intermediar, o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și cei ce-ncontra-ți au greșit cu răutate. ............................................................ Binecuvântată-n lume fii, tu cruce, și slăvită, Tu, ce arăți la lumea-ntreagă biruința-ți strălucită Cu recunoștință-adâncă, eu sărut a ta figură ; Fii slăvită-o cruce sfântă de întreaga creatură. Tu ești semnul sfânt de care Iadu-ntreg se înspăimântă, Cinste ție-ngenunchere și-nchinare, cruce sfântă. Pr. Iosif Celante (Viața, nr. 9, septembrie 1931) 9. PR. IOSIF CHELARU date biografice S-a născut în satul Pildești, județul Neamț, la 25 noiembrie 1908
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o bună introducere la cunoașterea mișcării franciscane, din păcate lucrarea este prea puțin cunoscută. Tot în domeniul literaturii aș aminti faptul că în limba română există peste 20 de traduceri ale „Imnului fratelui Soare”, cunoscut și sub numele de „Cântecul creaturilor”, izvorât din inima iubitoare de natură a „trubadurului lui Dumnezeu”, operă ce formează și începutul poeziei scrise în limba italiană. O mărturie a prezenței Sf. Francisc din Assisi este și grupul statuar „Francisc din Assisi și lupul de la Gubbio” al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din acea vreme, îndurând dureri - omenește vorbind - de nesuportat. Deseori era auzit cum spunea: „Fericirea pe care o întrevăd este atât de mare încât orice chin îmi est plăcut”. În această perioadă compune fermecătorul „Imn al fratelui soare” sau „Cântecul creaturilor” căruia fratele Pacific, trubadur vestit devenit frate franciscan, îi dă aripile unei melodii cuceritoare. Cântarea invită întregul univers să i se alăture în a-l lăuda pe „mi’ Signore”, „Domnul meu”: fratele soare, fratele vânt, fratele foc, frumos și vesel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin grădini, fiindcă au gustul prea amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius, cărora le mulțumesc pe această cale, asigurân du-i de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. "Omul e făcut pentru cercetarea cauzelor prime și finale." (Claude Bernard) "Lumea trebuie să se trezească din lungul coșmar al credinței religioase." (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel) "E tragic și înduioșător să vezi ceea ce oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
brațele și picioarele ca într-un imens bazin imaginar... A! După câte îmi dau eu seama copiii ăștia se pregătesc pentru sezonul cu temperaturi sub zero grade zise înțeleapta divinitate faraonică. Marele zeu, impresionat de seriozitatea și perseverența acestor liliputane creaturi, a dat ordin unui nor din zona tropicală să se interpună între el și minusculele insecte pentru a nu le transforma în mumii... A zâmbit apoi într-un inimitabil stil egiptean, caracteristic somităților imperisabile cu o nealterată înțelegere a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndeplinea și onorabila funcție de "grup sanitar". Descrierea vulgară și indecentă a acestui cabinet cu destinație sută la sută intim ar putea induce în rândul mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al unui lexic buruienos. În ceea ce ne privește, amintim acestor cucoane simandicoase de ambele genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]