4,747 matches
-
primite de-a gata! Ușor de zis, greu de scris. Ucigîndu-și eroina, tînărul scriitor vrea să apară mai grav decît În M-am hotărît..., iar prin felul În care descrie actul sinucigaș, tot atît de delicat. Arătînd cu degetul societatea criminală, Martin Page deresponsabilizează individul, Îl victimizează și Îl Îndeamnă să fugă În fantezie, să se cațere În suprarealism, Îl invită să moară frumos pentru că nu poate să-l Învețe cum să păcălească Sistemul. Am lăsat deoparte, cu intenție, descrierea amănunțită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criminalitate (rata, cauzele, periculozitatea), despre sancțiunile prevăzute de lege (relația dintre periculozitatea actelor de criminalitate și asprimea pedepselor) și despre activitatea poliției (suportul popular al acesteia). Sunt analizate influența mass-media în construirea opiniei publice (suprareprezentarea criminalității, inducerea fricii de victimizarea criminală etc.) și particularitățile proceslor cognitive ce intervin în emergența opiniilor (suprageneralizarea, accesibilitatea cognitivă, încrederea în propriile judecăți evaluative). Pentru susținerea enunțurilor teoretice referitoare la criminalitate, justiție și poliție, am evocat rezultatele sondajelor de opinie publică naționale și internaționale (Eurobarometrul de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Wolfgang et al., 1985). Unul dintre cei mai reputați cercetători ai domeniului, Mark Warr, profesor la Departamentul de Sociologie al Universității din Texas, consideră că „unul dintre cele mai importante elemente ale opiniei publice despre crime este frica de victimizarea criminală (sau frica de a deveni victimă a criminalității)” (Warr, 1995, 296). Comparând pe o perioadă de aproape treizeci de ani (1965-1993) rata criminalității în SUA (numărul crimelor violente la o mie de persoane) și frica de a umbla singur noaptea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
independentă de riscul obiectiv, așa cum a fost măsurat de National Crime Survey” (Warr, 1995, 297). Chiar dacă măsurătoarea este restrictivă (s-a avut în vedere doar un anume comportament - „a umbla singur noaptea”), se poate trage concluzia că frica de victimizare criminală este o „frică obiectivă”. Conform datelor din New Europe Barometer (2005, 21) în fostele țări comuniste proporția persoanelor care au declarat că în ultimul an (ancheta s-a desfășurat în toamna anului 2004) nu au fost victime ale unui act
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este o „frică obiectivă”. Conform datelor din New Europe Barometer (2005, 21) în fostele țări comuniste proporția persoanelor care au declarat că în ultimul an (ancheta s-a desfășurat în toamna anului 2004) nu au fost victime ale unui act criminal pe stradă sau nu li s-a spart casa a fost cuprinsă între 47% și 81% (Fig. 1). Fig. 1. Proporția persoanelor care au declarat că pe parcursul unui an nu au fost victime ale criminalității stradale sau nu li s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
200 de acte de delincvență, s-a pus în evidență că americanii consideră crimele cu violență ca fiind cele mai grave delicte (Wolfgang et al., 1985). S-a mai constatat, de asemenea, că există un larg consens în legătură cu periculozitatea actelor criminale, mai ales în ceea ce privește delictele considerate de cea mai mare și de cea mai mică periculozitate. Referitor la delictele considerate a avea o periculozitate medie, părerile au fost oarecum divergente când s-a pus problema ierarhizării lor. În alte cercetări s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de la jumătatea secolului trecut. În 1952, pe baza cercetărilor concrete efectuate, F. James Davis a formulat concluzia că în mass-media criminalitatea este suprareprezentată și că anumite tipuri de infracțiuni captează atenția jurnaliștilor, fapt ce conduce la raportarea disproporționată a actelor criminale. În 1973, Bob Roshier a constatat că presa scrisă britanică distorsionează percepția publicului despre infracțiuni și infractori și că această distorsiune are o consistență în timp și între diferitele tipuri de publicații. Pe baza unor astfel de cercetări, Stanley Cohen
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
consider că teoria lui Richard V. Ericson despre „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști ne ajută la înțelegerea modului în care se construiește opinia publică despre criminalitate. Ar merita să examinăm această teorie prin cercetări de teren sistematice. Inducerea fricii de victimizare criminală Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală depinde de „caracteristicile mesajelor, de caracteristicile audienței și de modul de măsurare” - sunt de părere Linda Heath și Gilbert Kevin (1996, 384). Așa cum precizează Ted Chiricos et al. (1997, 344), caracteristicile mesajelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vizualizarea” faptelor de către jurnaliști ne ajută la înțelegerea modului în care se construiește opinia publică despre criminalitate. Ar merita să examinăm această teorie prin cercetări de teren sistematice. Inducerea fricii de victimizare criminală Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală depinde de „caracteristicile mesajelor, de caracteristicile audienței și de modul de măsurare” - sunt de părere Linda Heath și Gilbert Kevin (1996, 384). Așa cum precizează Ted Chiricos et al. (1997, 344), caracteristicile mesajelor se referă la proporția spațiului dintr-un ziar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
infracțiunilor, dacă infracțiunile relatate sunt locale sau din zone îndepărtate, dacă știrile sunt selectate aleatoriu sau sunt focalizate pe infracțiunile senzaționale. Vârsta, apartenența la gen (bărbat/femeie), rezidența (urban/rural), experiența ca victimă, percepția crimei, inclusiv percepția riscului de victimizare criminală alcătuiesc caracteristicile audienței. Unele concluzii ale studiilor privind relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a lor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt focalizate pe infracțiunile senzaționale. Vârsta, apartenența la gen (bărbat/femeie), rezidența (urban/rural), experiența ca victimă, percepția crimei, inclusiv percepția riscului de victimizare criminală alcătuiesc caracteristicile audienței. Unele concluzii ale studiilor privind relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a lor în spațiul sociocultural românesc. S-a constatat că membrii audienței care au trăit o experiență de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
influența media și probabilitatea de victimizare. Studiul lor, frecvent citat în literatura de specialitate, susține că atunci când vârsta, apartenența la gen și tipul de vecinătate sunt controlate (statistic), nu există nici o relație între vizionarea programelor TV și frica de victimizare criminală. Totuși, în zonele urbane cu o rată ridicată a criminalității, frica era semnificativ mai mare la persoanele care urmăreau mai frecvent emisiunile TV și mai mică la persoanele care se informau din presa scrisă. Anthony N. Doob și Glenn E.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au mai arătat că între consumatorii TV există o diferență semnificativă între femei și albi (care au un risc victimal scăzut), pe de o parte, și bărbați și nonalbi, pe de altă parte. Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală poate fi explicată și prin ipoteza „afinității”, potrivit căreia receptarea mesajelor TV se face în baza similarității dintre caracteristicile personajelor de pe ecran și cele ale persoanelor din audiență. Analizând rezultatele unui sondaj de opinie reprezantativ național (N = 1502) realizat în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
frica în rândul persoanelor mari consumatoare de emisiuni TV. În reportajele televizate, femeile, bătrânii, persoanele de culoare (femei și bărbați) erau prezentate cel mai frecvent ca victime. Totuși, nu s-a constatat un efect de inducere a fricii de victimizare criminală mai puternic la aceste grupuri de persoane. Wesleey G. Skogan și Michael G. Maxfield (1981), citați de Ted Chiricos, Sarah Eschholz și Marc Gertz (1997, 145), au cercetat relația dintre „vulnerabilitatea” în eventualitatea unui atac - opusă riscului de a deveni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
capacitatea de readucere în memorie a celei mai recente relatări media despre o crimă (la TV sau în presa scrisă) este o relație constantă atât la persoanele mai „vulnerabile”, cât și la cele mai puțin „vulnerabile” în cazul unui atac criminal. În fine, Ted Chiricos, Sarah Eschholz și Marc Gertz (1997, 342) au studiat „efectul media” asupra fricii de criminalitate pe un eșantion de 2.092 de adulți din Florida. Controlând statistic vârsta, apartenența la gen (masculin/feminin), experiența victimizării și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au fost descrise diferite entități nosologice psihiatrice însoțite de tulburări de comportament, mai mult sau mai puțin manifeste. Atunci când suferințele provocate anturajului primeau atributele agresivității și criminalității, cazurile erau abordate medico-legal (Walker, 1968Ă. Printre primele instanțe care au diferențiat comportamentul criminal secundar psihozelor de cel corespunzător unor structurări patologice ale personalității se situează cele din Marea Britanie (Porter, 1987Ă. Generozitatea juriilor care acceptau invocarea nebuniei în cazul unor acte criminale în vederea evitării sau comutării pedepsei a fost întreruptă în 1760. Invocând antecedentele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
erau abordate medico-legal (Walker, 1968Ă. Printre primele instanțe care au diferențiat comportamentul criminal secundar psihozelor de cel corespunzător unor structurări patologice ale personalității se situează cele din Marea Britanie (Porter, 1987Ă. Generozitatea juriilor care acceptau invocarea nebuniei în cazul unor acte criminale în vederea evitării sau comutării pedepsei a fost întreruptă în 1760. Invocând antecedentele familiale psihotice, dar și opinia medicului curant, lordul Ferrer - autor al unei crime în care victima a fost un administrator - a pledat nevinovat în fața Camerii Lorzilor. Motivul principal
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în istorie ca eliberator sl condamnaților cu tulburări psihice care erau ținuți în condiții de temniță. El a observat cu deosebită atenție cazuistica și particularitățile faptelor incriminatorii și a descris „mania fără delir” ca entitate integratoare a comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute precum halucinațiile sau ideile delirante. Începând cu Pinel, s-a instaurat convingerea că omul poate fi anormal (maniacă, fără a fi nebun, cu delir (Pinel, 1962Ă. În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
KOCH. Acesta devine generic pentru toate structurile dizarmonice ale personalității, inclusiv pentru variantele paranoică, antisocială și hipocondriacă, comentate de același autor. Între 1904 și 1915, psihiatrul și nosologul german descrie patru structuri personopatice dominate de minciuna patologică și escrocherie, comportament criminal impulsiv sau elaborat și vagabondaj. Ele se regăsesc și astăzi în portretele psihologice ale personalităților antisociale. Același autor subliniază deficitul afectiv și volitiv al personalităților patologice, precocitatea tulburărilor de comportament și relativa lor stabilitate pe parcursul vieții. În Danemarca, Pontoppidan (1895Ă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și cu evident deficit volitiv, fiind dominată de bizar ca atribut generic. Celei de-a doua îi aparțin personalitățile egocentrice cu trăsături paranoice, explozive, iritabile. În cea de-a treia grupă sunt incluse - după criterii morale - personalitățile caracterizate prin comportament criminal - mincinoși, escroci, vagabonzi și perverși sexual. Și datorită acestei viziuni, autorii implicați în studiul tulburărilor de personalitate s-au împărțit în două tabere: cei care încercau o cât mai netă delimitare a domeniului și cei cu o viziune mai extinsă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate se adresează manifestărilor clinice și comportamentale relevante prin intensitatea, dramatismul și periculozitatea lor pentru individ și anturaj. Sunt vizate deci stările depresive și anxioase, producțiile perceptuale și cognitive patologice, impulsivitatea și agresivitatea ce pot culmina în acte suicidare sau criminale. Rezultatele studiilor experimentale și clinice adresate terapiei medicamentoase a tulburărilor de personalitate sunt dificil de extrapolat în strategii terapeutice elaborate sau specifice unei caracteriopatii datorită mai multor condiții dezavantajante. Printre ele enumerăm frecventele situații de comorbiditate cu alte tulburări de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată ca variantă extremă a anormalității persoanei care, din această cauză, suferă și îi face și pe alții să sufere. Deși comportamentul delictual și criminal e frecvent în multe cazuri, el nu reprezintă o regulă. Prin ele însele, personalitățile psihopate nu ar fi boli psihice dar sunt răspândite în populația generală, unde pot ocupa poziții sociale importante, putând fi și creative. În fața legii, răspund de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că tulburarea apare din copilărie. Se reactivează astfel ideea transmiterii genetice a psihopatiei, lansată în sec. XIX. TP antisocială din DSM-IV și cea dissocială ICD-10 nu se suprapun însă integral pe psihopatul lui CLECKLEY. În plus, manifestările antisociale, violente și criminale sunt prezente la majoritatea tipurilor de tulburări de personalitate descrise în sistemele internaționale. De aceea, în ultimii ani a reapărut interesul pentru această cazuistică, etichetată în general ca „psihopatie”. Psihopatia ar fi o clasă supraordonată și un cluster special în raport cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în primul rând semantice, de înțelegere a unor noțiuni ca responsivitatea, generozitatea. Psihopatul lui CLECKLEY nu are trăsăturile și caracteristicile tipurilor lui KRAEPELIN: excitabil, instabil, impulsiv, excentric, cverulent și nici chiar a celui antisocial: inamic al societății, distructiv, amenințător, turbulent, criminal. De asemenea, nu are nici caracteristicile unor tipuri descrise de SCHNEIDER: astenicul, depresivul, nesigurul de sine, apaticul sau fanaticul. Chiar în raport cu ceea ce s-a conturat ca personalitate antisocială - dissocială - așa cum sunt acestea descrise în DSM-IV și ICD-10 - există diferențe, lipsind
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Probleme comportamentale timpurii (de la vârste tinereă; 13. Lipsa unor scopuri relevante pe termen lung; 14. Impulsivitate; 15. Iresponsabilitate; 16. Refuzul de a accepta responsabilitatea pentru propriile acțiuni; 17. Relații maritale scurte, repetate; 18. Delicvență juvenilă; 19. Recidivism infracțional; 20. Versatilitate criminală. HARPUR și HAKSTIAN (citați de HARE și colab., 1990Ă au condus o analiză factorială detaliată a itemilor din PCL, care au convers spre identificarea a 2 factori majori. Factorul 1 se referă mai ales la trăsături de personalitate pe care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]