3,710 matches
-
cu seamă îi plăcea să se știe iubită, și el o copleșea cu stăruințele lui. Făcând-o atât de mult să simtă că există pentru el, o silea să existe cu adevărat. Nu, nu era singură... Claxonând puternic, autobuzul își croia drum printre obstacole invizibile. În mașină nu se mișca nimeni. Janine simți deodată că e privită și se întoarse către banca aflată în prelungirea băncii ei, de cealaltă parte a intervalului. Nu era un arab și se miră cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi văzut, strângându-și în față poalele burnusului. Janine găsea că până și cei îmbrăcați în zdrențe au o înfățișare mândră pe care nu o mai întâlnise la arabii din orașul ei. Se ținea după arabul cu geamantanul, care-i croia drum prin mulțime. Trecură printr-o poartă ce se deschidea într-un fel de împrejmuire făcută din argilă și ajunseră într-o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum, da, mai curând așa, ca și cum și-ar fi croit iadul alb și fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la poștă teancul de scrisori pe care le scrisese în timpul nopții, îl ridica de jos pe băiatul mijlociu care i se încurcase printre picioare, poza pentru o fotografie, și apoi: "Jonas, la telefon", flutura prin aer ceașca cu ceai, își croia drum, cerându-și scuze, prin mulțimea îngrămădită în coridor, se întorcea iar în atelier, picta un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare în susul puhoiului de oameni, își croi drum cu o mișcare atât de năvalnică încât, când se trezi singur, în urma mulțimii, tocmai în capătul străzii, se clătină pe picioare gata să se prăbușească. Se lipi de zidul fierbinte, așteptând să i se potolească răsuflarea. Apoi porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu umerii aduși înainte și gâfâind puțin, privea în pământ, ascultând hohotele de plâns ale bucătarului. Apoi porni la drum cu pași mari și, fără să-și încetinească mersul, străbătu distanța care-l despărțea de mulțimea îngrămădită la capătul străzii, croindu-și drum cu hotărâre printre primele rânduri, care-i făcură loc să treacă. Intră în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același pas năvalnic, și mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dantele albe de zăpadă, Copacii se nchideau deasupră-ne-n arcadă, Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc. Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încredere și niciodată nu-l surprinsesem nici măcar aruncând o privire scurtă spre vreo altă femeie. Din punctul ăsta de vedere, nu semăna deloc cu foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn, dar măcar îl mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
format, se gîndește. Credeți că mie nu mi-au ieșit ochii din cap de oboseală? se plînge și Tușica, dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bănuții, să-i pui la teșcherea, nimic mai mult. Bătrînul n-a avut niciodată spirit pragmatic, se gîndește Roja, unde te-ai ascuns pînă acuma, l-a luat unul din ei la întrebări, în timp ce ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să-i croiască pe spinare pe nemernici. Așa își consolidaseră ei Coroana, după ce Carol intrase pe șest în țară și nu adusese cu el decît o pereche de schiuri, prima pe care o văzuse vreodată România, se gîndiseră că niște războaie în stînga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
viitorul artei cinematografice românești. Terasa era acum pustie, iar Grațian creștea doi copii și lucra la Cinemar. Citea la fel de mult ca altădată. Recunoștea acest lucru cu un fel de jenă, ca și cum lectura ar fi o sursă ilicită de bucurie. Își croise de timpuriu reputația de ins de care era bine să te ferești. Lucru relativ ușor, dat fiind faptul că era un ins singuratic. Se scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist-șef, care lucra acolo de pe vremea filmului mut; și când vindea vată de zahăr pe patru străzi; și când se lăsa Îmbrăcat și dezbrăcat de costumele pe care le croia doamna Koblicska În atelierul ei din Piața Carolina. A fost fericit când s-a Întors de pe front; fericit când l-a scos pe caporalul Lazarovici din mâinile rusului care nu putea suporta uniforma vânătorilor de munte; fericit când tovarășul Lazarovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă nu Într-atât Încât să-l Împiedice să mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scos șapca, ar fi continuat drumul cu capul gol pentru că prefera să răcească decât să mai Îndure batjocura din privirile cunoscuților. Doar Marta Îl Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu recunoscut. Figura n-a ținut. Am auzit „Buck-kee!“ și „Blei-cher!“, apoi au încercat să mă înhațe. Mi-au rupt buzunarul de la geacă și mi-am croit cu greu drum până înăuntru. Holul de la intrare era înțesat de polițiști din tura de zi, care plecau pe teren. Am văzut o ușă deschizându-se spre o sală în plină forfotă. De-a lungul peretelui erau aliniate paturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fată? — Mda. Am pus mâna pe el cu ajutorul celor de la Circulație și a venit cu noi fără mare tam-tam. Vrei să facem un mic pariu? Vinovat sau nevinovat? Alege tu. Simt că azi îs norocos. Am ignorat oferta, mi-am croit drum încetul cu încetul până la geamul-oglindă și m-am uitat în camera de interogatoriu. Millard era așezat la o masă uzată din lemn, iar vizavi de el stătea un bărbat arătos, cu o chică și deasă, de culoarea morcovului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-m-aș! Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de o hărmălaie asurzitoare. M-am ridicat pe vârfuri, uitându-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am croit cu greu drum printre dansatoarele din schimbul următor, care unduiau spre bar, ca să ajung la el. Și iată-mă într-o companie aleasă de semigrei, înghesuit între Gus Lesnevich și Billy Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
reveni în hohote dureroase: — O să-l prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul luminos ce înconjura stația. — Seamănă cu Saturn! zise Getta 2, ce-și pusese o superbă rochie de seară croită la spate în așa fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]