3,503 matches
-
nu decurge normal, ceea ce face ca și ele adesea să fie afectate de un înalt grad de sterilitate. Autopoliploidia se întâlnește mai frecvent la unele plante cultivate. Puține cazuri se cunosc la plante spontane. Alopoliploizi sunt indivizi poliploizi la care cromozomii provin de la specii diferite. Fenomenul se întâlnește frecvent la unele grupe de plante, la care speciile se pot încrucișa uneori între ele (sălcii, stejari, graminee, plante din genurile Roșa, Prunus, Oenothera etc). Organisme hibride, astfel obținute, sunt în general sterile
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
diferite. Fenomenul se întâlnește frecvent la unele grupe de plante, la care speciile se pot încrucișa uneori între ele (sălcii, stejari, graminee, plante din genurile Roșa, Prunus, Oenothera etc). Organisme hibride, astfel obținute, sunt în general sterile din cauza anomaliilor meiozei: cromozomii de la o specie nu-și găsesc omologii de la altă specie, se fac împerecheri anormale sau repartiții aberante de cromozomi. Anularea sterilității și, deci, restabilirea fertilității se poate produce prin dublarea garniturii cromozomice astfel încît celulele să cuprindă cîte o garnitură
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
sălcii, stejari, graminee, plante din genurile Roșa, Prunus, Oenothera etc). Organisme hibride, astfel obținute, sunt în general sterile din cauza anomaliilor meiozei: cromozomii de la o specie nu-și găsesc omologii de la altă specie, se fac împerecheri anormale sau repartiții aberante de cromozomi. Anularea sterilității și, deci, restabilirea fertilității se poate produce prin dublarea garniturii cromozomice astfel încît celulele să cuprindă cîte o garnitură diploidă de la fiecare specie parentală (amfidiploizi). La asemenea indivizi împerecherile cromozomilor se pot produce normal și ei devin fertili
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
se fac împerecheri anormale sau repartiții aberante de cromozomi. Anularea sterilității și, deci, restabilirea fertilității se poate produce prin dublarea garniturii cromozomice astfel încît celulele să cuprindă cîte o garnitură diploidă de la fiecare specie parentală (amfidiploizi). La asemenea indivizi împerecherile cromozomilor se pot produce normal și ei devin fertili. Dublarea garniturii se poate obține pe cale artificială sau se poate produce și pe cale naturală. Experimental ea a fost obținută la plante și chiar la animale. Exemplu clasic de plante amfidiploide este cel
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
obținută la plante și chiar la animale. Exemplu clasic de plante amfidiploide este cel obținut de Karpecenko (1928) prin hibridizarea verzei cu ridichea. Brassica oleracea are 2n=18 iar Raphanus sativus, de asemenea, 2n=18. Hibridul obținut conține tot 18 cromozomi, dar cîte 9 de la fiecare specie parentală. Este steril. Dublând numărul cromozomilor se obțin plante cu 2n=36 cromozomi, cîte 18 de la fiecare specie parentală (amfidiploizi) care sunt fertili. Datorită Stabilității și deosebirii multilaterale față de speciile parentale acești amfidiploizi au
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
este cel obținut de Karpecenko (1928) prin hibridizarea verzei cu ridichea. Brassica oleracea are 2n=18 iar Raphanus sativus, de asemenea, 2n=18. Hibridul obținut conține tot 18 cromozomi, dar cîte 9 de la fiecare specie parentală. Este steril. Dublând numărul cromozomilor se obțin plante cu 2n=36 cromozomi, cîte 18 de la fiecare specie parentală (amfidiploizi) care sunt fertili. Datorită Stabilității și deosebirii multilaterale față de speciile parentale acești amfidiploizi au fost considerați ca fiind un gen nou — Raphanobrassica. Numeroși amfidiploizi se cunosc
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
hibridizarea verzei cu ridichea. Brassica oleracea are 2n=18 iar Raphanus sativus, de asemenea, 2n=18. Hibridul obținut conține tot 18 cromozomi, dar cîte 9 de la fiecare specie parentală. Este steril. Dublând numărul cromozomilor se obțin plante cu 2n=36 cromozomi, cîte 18 de la fiecare specie parentală (amfidiploizi) care sunt fertili. Datorită Stabilității și deosebirii multilaterale față de speciile parentale acești amfidiploizi au fost considerați ca fiind un gen nou — Raphanobrassica. Numeroși amfidiploizi se cunosc la plante spontane. La animale, în mod
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
La animale, în mod experimental, au fost obținuți amfidiploizi la fluturele de mătase de către Astaurov (1965), prin îmbinarea partenogenezei artificiale cu hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
au fost obținuți amfidiploizi la fluturele de mătase de către Astaurov (1965), prin îmbinarea partenogenezei artificiale cu hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând partenogeneză
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
viridescens se întâlnesc populații în S.U.A. cu 1,8% indivizi triploizi, 0,28% pentaploizi). Dificultatea apariției poliploizilor la animale provine de la mecanismul cromozomial al determinării sexului. Într-adevăr, o femelă normală are o garnitură dublă de autosomi (2A) și doi cromozomi x, deci are formula cromozomică 2A+2x, iar masculul 2A+lx. Dacă se obține un tetraploid, el va fi respectiv 4A+4x pentru femelă și 4A+2x pentru mascul. Gameții (cu garnitura redusă la jumătate) vor fi 2A+2x (ovule
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
fi respectiv 4A+4x pentru femelă și 4A+2x pentru mascul. Gameții (cu garnitura redusă la jumătate) vor fi 2A+2x (ovule) și 2A+lx (spermatozoizi), iar prin fecundație, zigotul va fi 4A+3x, deci cu echilibrul dintre autosomi și cromozomii sexuali deranjat, anormal, ceea ce duce la apariția unor descendenți intersexuați și sterili. De aceea, poliploidia la animale devine posibilă doar la formele hermafrodite cu auto-fecundație (ceea ce este destul de rar), sau la formele partenogenetice. Fenomene foarte complexe de poliploidie se cunosc
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
întîlnit la infuzori de talie mică, este de 16 n. Important este faptul că gradul de poliploidie nu este corelat cu poziția sistematică a acestor animale. În prezent este demonstrată prezența ADN și ARN și în alți constituenți celulari în afara cromozomilor. Astfel, plastidele din celula vegetală (cloroplaste — când conțin clorofilă, leucoplaste — când sunt lipsite de acest pigment), mitocondriile, kinetosomii conțin atât ARN cât și ADN. Se cunoaște, de asemenea, că cel puțin organitele amintite au capacitatea de autoreproducere prin diviziune. Este
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
se poate transmite și pe linia paternă. Studiul formelor cu frunze pătate de la porumb a scos la iveală și unele relații ale acestor mutații plastidice cu aparatul genetic nuclear. La porumb s-a putut demonstra existența unor gene nucleare (pe cromozomi), care controlează sinteza clorofilei. Mutații ale acestor gene pot duce la pierderea capacității de sinteză a clorofilei ceea ce duce la apariția unor plante lipsite de clorofilă (indivizi albinoși), care mor odată cu epuizarea rezervelor nutritive din sămânță, fiind incapabile de fotosinteză
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
nu a scos la iveală vreo deosebire morfologică față de drojdia normală. Deoarece se știe că o parte din fermenții mitocondriali sunt controlați de sistemul genetic nuclear, se poate conchide că aparatul fermentativ al mitocondriilor este supus atât controlului genelor din cromozomi cât și al unor gene extracromozomiale. Nu s-a demonstrat până în prezent că aceste gene sunt localizate în mitocondrii. Kinetosomii sau corpusculii bazali, situați câte unul la baza fiecărui flagel și care sunt răspunzători de mișcările flagelilor, conțin, după cum s-
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
transportul a diferite substanțe în interiorul celulei, precum și comunicarea cu alte celulule . Acest schelet este alcătuit din microfilamente (fibrile) orientate în diverse direcții, si care, după necesitate sunt permanent polimerizate sau depolimerizate. La celulele eucariote (celule cu nucleu și mai mulți cromozomi, care îi deosebesc de celulele procariote) se disting trei tipuri de microfilamente: La celulele procariote structuri citoscheletale au fost de asemenea descrise. Formă de schelet cel mai simplu care este întâlnit cel mai frecvent la nevertebrate, ca de exemplu "Viermi
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
denumit uneori și „sex neutru” - care nu este nici masculin, nici feminin. Intersexualitatea poate fi clasată în patru categorii: În cadrul primei categorii (intersexualitate 46 XX) se întâlnesc următoarele anomalii: O persoană care prezintă intersexualitatea de tip 46 XX va avea cromozomii unei femei, va dezvolta ovare ca organe genitale interne, dar organele genitale externe vor fi ca ale unui bărbat. Acesta este, de obicei, rezultatul în cazul expunerii unui făt de sex feminin la hormoni masculini înainte de naștere. De obicei, această
Intersexualitate () [Corola-website/Science/305935_a_307264]
-
sălbatic "Equus ferus", alții îl încadrează ca o subspecie de "Equus caballus". Controversa va fi rezolvată numai când strămoșul comun din care au evoluat calul lui Przewalski și cel domestic va fi determinat. Deși calul lui Przewalski are 66 de cromozomi, spre deosebire de calul domestic care are 64, acestea sunt singurele ecvide care se pot încrucișa și produce descendenți fertili, având 65 de cromozomi. La un recensământ din 2005, populația mondială de cai Przewalski număra aproximativ 1500 de exemplare. Toți erau descendenți
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
au evoluat calul lui Przewalski și cel domestic va fi determinat. Deși calul lui Przewalski are 66 de cromozomi, spre deosebire de calul domestic care are 64, acestea sunt singurele ecvide care se pot încrucișa și produce descendenți fertili, având 65 de cromozomi. La un recensământ din 2005, populația mondială de cai Przewalski număra aproximativ 1500 de exemplare. Toți erau descendenți ai celor 31 de cai care existau în captivitate în 1945, aceștia la rândul lor descendenți din aproximativ 15 capturați în 1900
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri ("Vombatus") au 15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid de cromozomi este de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
studiu al ecologiei. În 1900, Hugo de Vries, Carl Correns și Erich von Tschermak au redescoperit în mod independent legile lui Mendel. La scurt timp, cercetătorii din domeniul citologiei au emis ipoteza conform căreia materialul genetic ar fi constituit din cromozomi. Între 1910 și 1915, Thomas H. Morgan, studiind "Drosophila melanogaster" (devenită ulterior organism-model în genetică), elaborează "teoria cromozomială a eredității". Hugo de Vries a încercat să aplice aceste rezultate ale geneticii (ereditate și hibridare) în cadrul evoluționismului și a elaborat teoria
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
său a fost secvențiat în întregime, informațiile fiind depuse într-o bază de date numită „SilkDB” la care accesul este liber. Genomul fluturelui de mătase este de aproximativ 530 Mb (530 x 10 perechi de baze) organizat în 28 de cromozomi și conține 14.623 de gene.
Fluture de mătase () [Corola-website/Science/314589_a_315918]
-
Cromozomul 3 este unul dintre cele 23 de perechi de cromozomi umani. Oamenii au în mod normal două copii al acestuia. Cromozomul 3 are o anvergură de aproape de 200 milioane nucleotide în perechi (materialul de bază pentru ADN), și reprezintă aproape
Cromozomul uman 3 () [Corola-website/Science/314696_a_316025]
-
Cromozomul 3 este unul dintre cele 23 de perechi de cromozomi umani. Oamenii au în mod normal două copii al acestuia. Cromozomul 3 are o anvergură de aproape de 200 milioane nucleotide în perechi (materialul de bază pentru ADN), și reprezintă aproape 6,5% din totalul de ADN din celule. Identificarea genelor
Cromozomul uman 3 () [Corola-website/Science/314696_a_316025]
-
Cromozomul 3 este unul dintre cele 23 de perechi de cromozomi umani. Oamenii au în mod normal două copii al acestuia. Cromozomul 3 are o anvergură de aproape de 200 milioane nucleotide în perechi (materialul de bază pentru ADN), și reprezintă aproape 6,5% din totalul de ADN din celule. Identificarea genelor la fiecare cromozom este un domeniu activ al cercetării genetice. Datorită
Cromozomul uman 3 () [Corola-website/Science/314696_a_316025]
-
au în mod normal două copii al acestuia. Cromozomul 3 are o anvergură de aproape de 200 milioane nucleotide în perechi (materialul de bază pentru ADN), și reprezintă aproape 6,5% din totalul de ADN din celule. Identificarea genelor la fiecare cromozom este un domeniu activ al cercetării genetice. Datorită diferitelor tactice folosite de cercetători pentru a prezice numărul de gene pentru fiecare cromozom, acesta variază. Cromozomul 3, cel mai probabil, conține între 1.100 și 1.500 de gene.
Cromozomul uman 3 () [Corola-website/Science/314696_a_316025]