4,174 matches
-
de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea înapoi? Aceste naivități nu mai sunt pentru epoca noastră. Intrăm într-o eră de înaltă precizie tehnologică și științifică, care va trezi umbrele pline de cruzime ale misteriosului și ale magicului, lucrurile care se află într-o perfectă corelație. Printre "previziunile romantice" care nu rezistă unei călătorii în "Palestina" făcând excursia la fel de redutabilă ca un foraj în adâncurile scoarței sau ca o ascesiune spre slăvile năzuințelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fugari din închisori, și trăiesc departe de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în cale și i-am întâmpinat în apropiere de plaiuri și am luptat cu dânșii în câmp, la râuri și unde a fost cu putință pentru că, iubite rege, era o oaste puternică. Și aceia prădând țara, nimicind și arzând cu cruzime, prefăcând în cenușă orașele și satele, ucizând copii și necinstind bisericile și săvârșind multe nelegiuiri pe care nu se cuvine a le mai spune și nici a gândi și pe care nu le-au făptuit în veci nici păgânii, nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli în Transilvania numai cu 1 800 de călăreți, pe când regele Matei se afla în Wratislavia și, jefuind-o cu foc și amar în repezeală, întocmai ca o furtună, săvârși mai multe cruzimi și se întoarse încărcat de pradă”. Este vorba, așadar, de două expediții în Transilvania, una în 1468 și alta în 1469. Expediția din 1469 a fost condusă, după Dlugosz, de către Filip Pop și a avut ca țintă Maramureșul, unde Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebuiau să-1 dea Porții. Dar turcii nu și-au ținut cuvântul dat. O parte dintre străinii aflați la Caffa au fost vânduți ca sclavi. Cât de mare era ura împotriva moldovenilor, în urma înfrângerii din iarna anului 1475, o dovedește și cruzimea cu care turcii s-au purtat față de negustorii moldoveni, care se aflau la Caffa. O parte din ei au fost măcelăriți, iar cei care au reușit să scape de masacru au fost vânduți ca sclavi. Succesiv au fost cerute locuitorilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hoardei a reușit să scape doar cu un singur cal. În timp ce Baltazar de Piscia și-l imagina pe domn plin de mâhnire, Dlugosz, dimpotrivă, scria că Ștefan „având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, mai cu cruzime se aruncă... asupra turcilor”. Este adevărat că după victoria de la Vaslui, Dlugosz îl admira fără rezerve pe Ștefan, dar trebuie să-i acordăm lui credit mai mult decât lui Baltazar, care scria tocmai din Breslau (Wroclaw). Chiar dacă Dlugosz nu era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
săi în Ștefan voievod, începu să se clatine și se părea că toți moldovenii l-au părăsit”. Într-o scrisoare din 21 august, scrisă de un polon, se arată că: „Toată Moldova, mustrând pe domnul ei de tiranie și de cruzime, n-a voit deloc să se grămădească în jurul lui, ba i s-au scos chiar de supt ascultare, zicând că nu s-a purtat niciodată ca domn, ci ca un chinuitor și călău. Ceia ce simțind dușmanul, a răspândit pretutindeni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Muha era un răsculat moldovean care a năvălit în Pocuția cu 10.000 de oameni. Martin Cromer scria și el că cei 10.000 de oameni erau români și ruteni recrutați din Pocuția. Oamenii lui Muha s-au purtat cu cruzime, mai ales față de „domnii mari”, care aveau multe moșii, încât aceștia au fost siliți să meargă să cerșească. Distrugerile provocate de Muha erau profitabile pentru moldoveni, pentru că au dezorganizat sistemul de apărare al provinciei. În august 1490, Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
număr de patru sau cinci, pe care luându-le, au omorât pe toți cei găsiți acolo și pe unii i-au decapitat și chiar cetățile și multe alte bunuri de-ale noastre le-au ars în foc și multe alte cruzimi au săvârșit pe cale, în chip neomenos, precum și omoruri, atât printre negustorii localnici cât și printre alți supuși de-ai noștri și, după cum știm cu certitudine, au dus cu ei felurite prăzi, cai, cete de oameni, turme de animale și vite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde se afla regele”. Regele a rămas în tabără în zilele de 26 și 27 octombrie, după care, ridicându-și tabăra de lângă „nenorocita aceea de pădure”, a pornit spre Cernăuți. Moldovenii i-au hărțuit neîncetat pe poloni și, năvălind cu cruzime, „băgau groaza în șirurile de dinainte”. Înverșunarea de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Constantinopol, scria: „Și astăzi, în anul 1574, am văzut însumi în acel loc [Codrii Cosminului] o movilă foarte mare de oase răspândite...” O impresie profundă a făcut asupra contemporanilor modul în care Ștefan s-a comportat cu prizonierii. „Cu o cruzime de tiran s-a purtat Ștefan cu cei prinși, scria Wapowski. Pe cei mai mulți i-a ucis cu sabia, tăindu-le gâtul. Cei ajunși în mâna turcilor și tătarilor fură duși legați în țări barbare, deși cei mai mulți erau nobili, și căpătară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-i elibereze și a arat cu ei locul în care s-a dat bătălia, semănând ghindă, din care au crescut păduri mari și frumoase, cărora moldovenii „le zic și astăzi Dumbrăvile Roșii fiindcă au fost udate cu sânge polon”. „Cruzimea cu care domnul Moldovei s-a purtat față de prizonieri, hărțuielile continue și starea de nesiguranță, pe care a întreținut-o în rândurile oastei polone, până la ieșirea acesteia din țară, arată că Ștefan cel Mare a urmărit nu simpla biruință asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale Coroanei Române se va deștepta tot românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, ca toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din adâncul inimilor noastre vă zicem bine ați venit pe acest vechiu pământ al Moldovei, care nu e numai al nostru, ci și al vostru. Trăiască frații Basarabeni
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
piardă un război...! Deci pot fi aplicate cu succes de guvernanții noștri...! Absolut! Absolut! în plus intervine și Medeea, în ipostaza ei de vestită vrăjitoare dar și în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-am simțit singur. Sunt un tip sociabil. Cel mai singur am fost în momentul în care aproape că m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și comentată adesea, e adevărat. Miezul ei este istoric. Cartea a avut, la pornire, drept reper "Codex Latinus", un autor din secolul XIV, care a stat o vreme prin preajma lui Sigismund de Luxemburg, la Timișoara, se pare. Istoria, războiul, puterea. Cruzimea. E cruzimea Medeei. Mai pot spune că a fost deja tradusă în câteva limbi: engleză, franceză, sârbă... Un poem de-al tău are un titlu oarecum ciudat: "Cocoșul de Neamț". E vorba de un cocoș giruetă? Care e povestea acelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adesea, e adevărat. Miezul ei este istoric. Cartea a avut, la pornire, drept reper "Codex Latinus", un autor din secolul XIV, care a stat o vreme prin preajma lui Sigismund de Luxemburg, la Timișoara, se pare. Istoria, războiul, puterea. Cruzimea. E cruzimea Medeei. Mai pot spune că a fost deja tradusă în câteva limbi: engleză, franceză, sârbă... Un poem de-al tău are un titlu oarecum ciudat: "Cocoșul de Neamț". E vorba de un cocoș giruetă? Care e povestea acelui cocoș care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Laurențiu Ulici din România literară, preluată în volumul Prima verba III, cred, criticul își exprima stupefacția că o editură premiază un volum la concursul ei de debuturi, alegându-l dintre sute de concurenți, și apoi îl cenzurează cu o cruzime care îl face de nerecunoscut. Cu toate acestea, versurile Ilenei au impresionat foarte tare și au răzbit prin revista Flacăra la publicul larg. Actrița Eugenia Maci, de la Teatrul Național București, a realizat un mic scenariu după poemul Întru totul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Curtea este pavată cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume de tot felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimăm și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spre Suceava, străbătând Românești, Iacobești, Văscăuți, Siret, Zadova, Stănești, Oroseni, până la Sniatin, de unde plecaseră cu aproape patru luni mai înainte pentru a elibera Creștinătatea. Ca în toate războaiele medievale, înaintarea unei armate, ca și retragerea, erau urmate de jafuri și cruzimi, fără a se ține seama de apartenența locuitorilor la tabăra atacanților sau apărătorilor, iar Moldova a suferit acum, în 1686, încă o dată jaful unei armate creștine. Care era bilanțul expediției polone în Moldova, teritoriu supus Porții, dar locuit de o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Nu puține cazuri vin să argumenteze lipsa de austeritate în viața preoților catolici din zona Hușilor - și chiar din Moldova -, și revolta credincioșilor, care și-au pedepsit păstorii spirituali, prin oprobiu, alungare și chiar cu moartea; hușenii au maltratat cu cruzime pe câțiva preoți și călugări, pe care apoi i-au înjunghiat; pe alții, după ce i-au dezbrăcat, le-au dat drumul, alții au fost aruncați în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail Rapezon (Rapczon sau Mihály
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Las Casas, fervent apărător al băștinașilor, privind cea de a doua călătorie, aflăm: "Veștile despre excesele comise de creștini, contrar legilor naturale și umane, se răspândiră în toate regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea, cruzimea, firea neliniștită și nedreptatea oamenilor nou veniți, care se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i vadă, nici să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
secolul al XIX-lea spaniolii numeau "filibusteri" pe patrioții cubanezi care luptau pentru independența Insulei! Timp de două secole, bucaneros și filibusterii au reprezentat o categorie "ori-ginală" a pirateriei. La început nu aveau nimic în comun cu acțiunile războinice și cruzimile. Primii bucaneri englezi și francezi vindeau marinarilor carne afumată, piei, fructe și erau angrenați în acțiuni de contrabandă. Expulzați în 1630 din insula San Cristobal, s-au refugiat în insula Tortuga, devenită centrul activităților "ile-gale" din Caraibe. Au format aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
facă când ceasul dorit va suna.]( Ediția I, 1937, p. 341.) M-am întors în oraș înduioșată și fericită. Ce deosebire de la ultima mea plecare de la Pasărea! rătăciri. psihoza războiului Dar nu numai simțimintele bune încolțeau, cele de răzbunare și cruzime se dezvoltaseră în acești ani de contact cu un vrăjmaș brutal și prost, și se manifestau inconștient. Câteodată mă îngrozeam de mine însămi și mă acuzam de barbarie, dar, aducându-mi aminte de vorbele unui ofițer francez către Ionel, îmi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înghite pe cel mic, dar și cârligul de la undiță. * Peștele de la cap te strică la burtă. * Ce e prea mult se strică. * Nu toate limbile vorbesc mai multe limbi. * Omul distruge mai mult decât catastrofele naturale. * În răutate și în cruzime, pe om nu-l întrece nimeni. * Doar omul e în stare să-și distrugă propria creație. * Omul bun e victimă sigură. * Omul rău are doar satisfacții primare. * Deși adevărul e mai prețios decât minciuna, el nu are nici o căutare. * Minciuna
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
veți îneca în propria mocirlă. * Cel mai periculos dușman e cel de lângă tine. * Căldura vine din sobă, nu dinafara ei. * Dacă lumea nu ar exista, nu aș exista nici eu. * Înțeleptul nu face ce vrea, ci ceea ce poate să facă. * Cruzimea este o reacție emoțională în stare primitivă. * Știm că existăm, dar nu ne cunoaștem menirea. * Dușmanii mei sunt propria mea operă. * Sunt unic numai dacă sunt conștient de aceasta. * Ca om, mă simt umilit de propria condiție. * Cerul e prea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]