3,741 matches
-
de a se conforma datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai mic gest, la cea mai mică grimasă, contemplându-l uneori ceasuri întregi, pe când dormea cufundat într-un somn agitat. L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind despre rumi, lei sau șerpi. Datorită calităților lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însoțesc în vreuna dintre călătoriile sale. Deși era bolnav la pat, m-a primit cu evidente semne de prietenie, evocând împreună amintirea unchiului meu, cât și amintiri mai surâzătoare din caravana noastră. Motivul vizitei mele l-a făcut să se cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline de măreție; sprâncenele lui albe păreau o balanță care cântărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ambarcațiune plată, el transporta deja o mare cantitate de grâne și de vite, dar mai putea, făgăduia el, să-mi facă un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă mi-era oferită în acea țară a Egiptului, o viață de pasiuni, primejdii și onoruri. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă câștige de partea doctrinei călugărului Luther, în timp ce eu îl imploram să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă din el un călugăr?“ Înveșmântat în pelerină roșie și purtând calotă de aceeași culoare, cu un breton de păr negru pe toată lățimea frunții, vărul papei părea cufundat într-o neplăcută meditație. — Cardinalul trebuie să-ți vorbească, fiule. Așezați-vă amândoi pe scaunele de colo. Eu am de citit niște scrisori. Nu cred că mă-nșel afirmând că papa, în ziua aceea, n-a pierdut o vorbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zări lumina lunii. Ajunsese în partea din spate a muzeului, unde putea să vadă o nouă ceată de tâlhari care intra cu forța. Așteptă să se facă o spărtură în rând și ieși pe ușile dărâmate. Năpustindu-se afară, se cufundă în noaptea Bagdadului, purtând cu el o comoară a cărei adevărată valoare n-o va cunoaște niciodată. Capitolul 1 Tel Aviv. Sâmbătă noaptea. Câțiva ani mai târziu. Mulțimea obișnuită era acolo. Extremiștii de stânga, bărbații cu părul lung după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bonham catalogase drept o simplă chestiune de încheiere a socotelilor se transforma într-un nou dezastru pentru Orientul Mijlociu. Nu mai știa nimeni de câte ori fuseseră cele două popoare pe punctul de a încheia pacea, ca apoi să eșueze și să se cufunde din nou în război. De fiecare dată când s-a întâmplat asta, violențele au fost mai mari decât înainte. Lui Maggie îi era groază să se gândească la iadul care va urma, dacă vor eșua și în zilele următoare. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de decenii, dacă ar reuși să răspândească imaginea unui Fatah mână-n mână cu Israelul. N-a stat șaptesprezece ani într-o închisoare israeliană pentru asta. Se holba la imaginea lui Nour ca și cum ochii ei ar fi putut să se cufunde cumva într-ai lui și să extragă de acolo răspunsurile de care avea nevoie. Dacă ar putea măcar să rezolve cazul uciderii lui Nour, să-l pună în ordine și să-l dea la o parte din drum, poate că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avu brusc senzația că se scufundă. Telefoanele lor erau ascultate, ei erau filați și, după cât se părea, lucrul ei pe calculatorul lui Shimon Guttman fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa că nu poate dormi, era prea agitată. Așa că își trase niște haine pe ea, deschise ușa cu un scârțâit și se strecură afară. Merse pe vârfuri de-a lungul coridorului, îndreptându-se către camerele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legătura după ce telefonul sună doar o singură dată. Aveți subiecții în câmpul vizual? Bine. Trebuie să vorbim despre o schimbare de plan. Capitolul 45 Ierusalim, vineri, 1.11 a.m. La început nu-și dădu seama dacă deschisese ochii. Camera era cufundată în întuneric. Vru să ridice capul, din obișnuință, pentru a se uita la ceas, dar simți imediat un spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea fi rezolvată. Shimon Guttman era sclipitor, știa asta: cascadoriile lui politice deveniseră faimoase pentru inventivitatea lor, care capta atenția, ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar fi putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la doar câțiva centimetri de a ei, Maggie avu o revelație îngrozitoare. Acesta era bărbatul care o atacase la câteva sute de metri de aici, pe străzile dosnice ale pieței. Și pe când era legată strâns la ochi și totul se cufunda în întuneric, înțelese că era ca și moartă. Simți un ghiont în mijlocul spatelui și se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să trântească chestii de efect; se vedea de la o poștă că era foarte mândră de modul misterios În care Încheiase convorbirea. Fiindcă o Încheiase, și Încă Într-o manieră ce nu admitea negocieri: deschisese Codul lui Da Vinci și se cufundase ostentativ În lectură. Dorea s-o aprofundeze, probabil, că de citit, cred c-o citise demult. Aș fi vrut s-o mai Întreb cîte ceva, dar mi-am reprimat curiozitatea. În fond, avea dreptul și libertatea de a decide În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vedere, sub amenințarea morții, să păstreze secretul și să nu vorbească niciodată cu nimeni și nicăieri despre opera la care trudise. Să uite, pur și simplu, de Codul lui Alexandru. Ceea ce Aristotel n-a făcut: dispariția textului Îl afectase profund, cufundându-l Într-o mâhnire neagră și În acea formă de indiferență ce anulează inclusiv instinctul de autoconservare. Oricum, nu era omul care să se conformeze docil unui ordin sau unei interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea. În zilele noastre se folosesc aceleași imagini când se face referire la primejdiile care amenință un anumit tip de civilizație: se vorbește așadar de "haos", "dezordine", de "bezna" în care se va cufunda "lumea noastră". Toate aceste expresii înseamnă abolirea unei ordini, a unui Cosmos, a unei structuri organice, și recăderea într-o stare fluidă, amorfă, adică haotică. Aceasta dovedește, după părerea noastră, că imaginile exemplare se mai păstrează în limbajul și în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a oprit Strămoșul și fac aceleași gesturi pe care le făcuse acesta, in illo tempore. Pe durata întregii ceremonii postesc, nu poartă arme și se feresc de orice contact cu femeile sau cu membrii altor clanuri. Sânt cu totul cufundați în "vremea visului".8 Sărbătorile care au loc la fiecare an în insula Tikopia, din arhipelagul polinezian, reproduc "lucrările zeilor", actele prin care zeii, în Timpurile mitice, au alcătuit Lumea așa cum este ea în zilele noastre.9 Timpul "festiv", în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aparține Eternității. Omul religios ajunge periodic în Timpul mitic și sacru, la Timpul originii, care "nu se scurge", pentru că nu ia parte la durata temporală profană, fiind alcătuit dintr-un prezent etern, recuperabil la nesfârșit. Omul religios simte nevoia să se cufunde periodic în acest Timp sacru și indestructibil, fiind încredințat că acesta determină celălalt timp, obișnuit, durata profană în care se desfășoară orice existență omenească. Prezentul etern al evenimentului mitic determină durata profană a evenimentelor istorice. Ca să dăm un singur exemplu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-un spațiu "deschis către înalt, aflat în comunicare cu lumea divină". Așezarea în preajma unui "Centru al Lumii" nu înseamnă altceva decât așezarea în preajma zeilor. Regăsim aceeași dorință de apropiere de zei dacă analizăm semnificația sărbătorilor religioase. Cel ce se cufundă în Timpul sacru de origine devine "contemporan cu zeii", deci trăiește în preajma lor, chiar dacă această prezență este tainică, în sensul că nu este întotdeauna vizibilă. Intenționalitatea descifrată în experiența Spațiului și a Timpului sacru dezvăluie dorința de întoarcere la o stare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin imersiune în apă, dând naștere unei ființe noi, regenerate. Acest simbolism este minunat redat de Ioan Gură-de-Aur (Homil. in. Joh., XXV, 2), care scrie, cu privire la multivalența simbolică a botezului: "El este moartea și mormântul, viața și învierea... Când ne cufundăm capul în apă, ca într-un mormânt, omul vechi este îngropat cu totul; când scoatem capul din apă, se ivește omul cel nou." Interpretările date de Tertulian și de Ioan Gură-de-Aur se potrivesc perfect cu structura simbolismului acvatic. În valorizarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puțin urgente, renunțarea la cheltuieli parazitare. Toate acestea - simplitate, bun simț, sinceritate, adevăr - sunt mijloacele revoluționare prin care Salazar încearcă nu numai să salveze finanțele țării ci, în același timp, să-și trezească neamul din aromeala artificioasă în care îl cufundaseră câteva generații de liberalism. Firește, el nu are sentimentul că creează ceva - ci că e numai un exponent al revoluției, că nu face decât să dea formă unei stări de fapt, singura creatoare de istorie. "În ceea ce mă privește, mărturisește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a se crea un pasaj Îngust deasupra căruia eram apoi ajutat să-i construiesc cu grijă un acoperiș din perne, Închizându-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Într-un domeniu literar atât de plicticos precum autoplagiatul va dori să confrunte experiența protagonistului din romanul meu, Darul, cu evenimentul originar. Într-o zi, după o lungă boală, zăcând În pat, Încă foarte slăbit, m-am pomenit că mă cufund Într-o neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale fluturilor, În cei șapte ani cât am funcționat la Muzeul de Zoologie comparată de la Harvard, când mă cufundam În obiectivul strălucitor al unui microscop pentru a consemna În tuș cutare sau cutare structură nouă; dar poate și În anumite cerințe ale procedeului camera-lucida În compoziția literară. Din punct de vedere emoțional Însă, sunt și mai mult Îndatorat lecțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]