4,693 matches
-
înspăimântată puii: clo,clo, clo! strigând la ei. Dar ei, micuți și prostuți, nu înțelegeau ori nu o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o fată bună ce era, băga o bucățică în gură. —Ei? o întreba mama abia îndrăznind să respire. — Nu poți s-o dai nici la câini, răspundea Margaret. Sinceritatea era una dintre virtuțile ei, pe lângă faptul că era ascultătoare și curajoasă. Așa că, după mai mulți ani de cine înlăcrimate și din ce în ce mai mulți bani cheltuiți pe cereale destinate micului-dejun, mama, spre ușurarea eternă a tuturor, a decis să nu mai gătească absolut nimic. Așa că, dacă una dintre fiice sau soțul îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adus din Cipru o sticlă de uzo. Secretara tatei ne-a adus o sticlă de țuică la întorcerea din vacanța petrecută în spatele Cortinei de Fier. (Asta se întâmpla în 1979, iar eu și surorile mele am crezut-o îndrăzneață și curajoasă, iar când s-a întors, am chestionat-o în detaliu, dorind să știm dacă fusese martora vreunei încălcări a drepturilor omului în Ungaria. Chiar e adevărat? Sunt nevoiți să poarte haine din materiale reflectorizante și pantofi cu tălpi ortopedice? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveți și voi copiii voștri, o să înțelegeți ce vreau să spun. Poate că Laura murea de plictiseală, dar a reușit cu mult succes să-mi dea impresia că era interesată de Kate. Abia aștept s-o văd, a zis. E curajoasă, m-am gândit eu. De ce nu vii pe la noi în weekend, am invitat-o. O să petrecem după-amiaza împreună și-o să poți să te joci cu Kate. După asta, Laura a vrut să știe cum e să naști. Așa că, o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
inima. De ce nu poate James să fie aici să facă el asta, m-am întrebat. Chiar și-atunci când sunt fericită, tristețea e doar la un pas de mine. Iar aceasta e Claire, a continuat Adam. —Salut, le-am zâmbit eu curajoasă fetelor acelora cu pielea tânără și translucidă și cu haine oribile, străduindu-mă să nu mă simt ca o hoașcă bătrână. Iar ele sunt... Și Adam a pronunțat trei nume care puteau fi Alethia, Koo și Freddie. Sau ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apoi mi-am alungat din minte gândul nedemn. Nu răspund decât la lacrimile femeilor aflate sub vârsta de doi ani, a continuat Adam cu un zâmbet abia schițat, mângâind fețișoara lui Kate. A, am spus eu. Am încercat să fiu curajoasă și să râd, cu toate că încă plângeam. Și de ce îți e așa de frică, de trebuie să fii rea cu mine? m-a întrebat el. De data asta vocea îi devenise aproape blândă. —Ei, de ce ți-e frică în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A, da, m-am gândit, păi atunci chiar că mă duc acasă. O să mâncăm ceva și-o să vorbim, mi-a explicat el cu blândețe. N-ai de ce să-ți faci griji. Bine atunci, am răspuns eu făcând un efort foarte curajos să mă relaxez. Și ce mâncăm? —Brânză cu mucegai și supă de struguri, friptură de vită bourguignonne cu cartofi dauphinois, iar la desert zabaglione după propria mea rețetă. Pe bune? am întrebat uluită. Nu-mi imaginasem că Adam era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
descoperit că nu știam ce să spun. Ar fi trebuit să mă refer la separare sau nu? Sau trebuia oare să mă prefac că nu se întâmplase nimic? Că totul era în regulă? Sau poate ar fi trebuit să fiu curajoasă? Să iau taurul de coarne și să încerc să transform totul într-o glumă făcând remarci triste și autodepreciative? Să spun poate „Bună, Claire la telefon. Dar poți să-mi spui Denise dacă-ți vine mai ușor“. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poate se referea la personaje, și-atunci lucrurile se schimbă. Ratații sînt eroi reușiți, trezesc imediat simpatia spectatorului, și e și ușor să-i arăți așa cum sînt, de regulă buni la suflet, generoși, vulnerabili, inteligenți cu mult peste medie, odinioară curajoși dar În prezent loviți de-o soartă potrivnică. Indivizi care inspiră curiozitate și compasiune. Scoși din ficțiune și aruncați În real, ratații nu fac doi bani. Nici gînd să fie oameni adevărați. SÎnt umbre, zombies, praf, trecut definitiv. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist și-ar pulveriza În cîteva minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu cușme de zăpadă și-un cartier de zgîrie nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-plan, restul fiind Îngroziți În general, i-ar Îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greutățile vieții, o poezie, coada la pașapoarte. Rezultatul opririi fiind acela că apare drept suspect curajul brusc și neacoperit ori precedat de nici un alt gest din aceeași categorie, singur ca o măslină, comportamentală, În acest mod pînă și viermele este curajos, se spune la ora de botanică, afirmație plagiată de Cline În Călătorie la capătul nopții În pofida colaboraționismului, a morții pe credit, așa pînă și șobolanii sînt bravi, cutezători, petulanți, dar, este adevărat, numai cînd Își apără puii. Oricum, vorbele Sfîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic, țintaș de cea mai Înaltă clasă, maestru al camuflajului, multimedaliat, demn, c-un acut simț al onoarei, puternic și-și mai și apără camarazii (asasini). Secundo: lunetistul are de Îndeplinit misiunea patriotică În altă țară, aici, Panama. Victimele, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
familia strigiformelor. Care și-a Încheiat cuvîntarea postreferendum c-un țipăt mic În noapte. „Trăiască Constituția!” Am căzut din copaci de bucurie. În același cotidian, nu mai știu care, se demonstrează iar că, spre deosebire de Roman, Iliescu s-a dovedit un curajos opozant al dictatorului. Pe care de pildă l-a și Împușcat. Mai opoziție ca aceasta nu există. Puterea prezintă o caricatură În care opozantul curajos are cap de rinocer. Și domnul Văcaru, unul de cămilă. Pe domnul Marțian nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai știu care, se demonstrează iar că, spre deosebire de Roman, Iliescu s-a dovedit un curajos opozant al dictatorului. Pe care de pildă l-a și Împușcat. Mai opoziție ca aceasta nu există. Puterea prezintă o caricatură În care opozantul curajos are cap de rinocer. Și domnul Văcaru, unul de cămilă. Pe domnul Marțian nu l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deoarece stăteau cu adevărat prost cu sănătatea, totuși așa au fost prezentați, drept opozanții fostului regim. Cochetele bărcuțe de hîrtie ce-au plutit pe apa insurecției lor mintale au bucurat populațiunea română, harnică și electorală. E-te, bă, ăștia era curajoșii! A rîs lumea ca la balamuc, că asta și era, mai ales cînd l-au auzit pe individul acela mai slab ca niciodată care-a mărturisit c-a fost „păzit de securiști În pijamale”. Distracție desăvîrșită. Au urmat reacțiile presei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
meu, de parc-aș fi fost o pietricică aruncată-n mijlocul lor cînd deschideam gura și-l bălăcăream cu ochii săriți din cap probabil misterios pe Geniul Carpaților, credeau că sînt provocator, așa și eram, mi se părea că sînt curajos și mi-era teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta și detest anii tinereții, inclusiv armata care face crevase de dor pe culmile amintirilor celor mai mulți, la Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În toamna lui 1943, cînd, unic supraviețuitor al unui atac la baionetă suferit de plutonul lui, a ucis de unul singur trei tranșee de infanteriști japonezi. A fost la locul potrivit și la momentul potrivit și atunci cînd a depus, curajos, mărturie Împotriva colegilor săi, În cazul unui grav scandal provocat de brutalitățile poliției. Exley spune despre cele două incidente: „SÎnt deja de domeniul trecutului. În clipa asta Îmi construiesc viitorul. Lucrul la secția de detectivi din Hollywood Îmi oferă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
această privință Edmund a fost ceva mai nuanțat. „Thomas a fost Thomas“, ne-a spus el. „CÎnd a murit, aveam șaptesprezece ani. Nu cred că l-am cunoscut cu adevărat. Cu mama este altceva. Am cunoscut-o bine. Era bună, curajoasă și puternică, dar avea un aer trist. Mi-e dor de ea și cred că femeia cu care mă voi căsători va fi, probabil, cineva ca ea, doar ceva mai plină de viață.“ Două generații la „Profilul“ de săptămîna aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
d. Inez Soto - primul martor de pagina Întîi al celui mai ambițios procuror districtual care a trăit vreodată. Iar el nu putea decît să o vadă la spital, să o salute și să Încerce să-i Înăbușe zbieretele. O femeie curajoasă i s-a Împotrivit lui Ed Exley, oferindu-i acestuia pretextul de a-și lua revanșa lui de laș. De la Inez la Stens. O răzbunare reușită: măști cu Danny Duck și Exley scheunînd. Fotografia, o poliță de asigurare bună. Dick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
parte la misiuni cu risc ridicat, cum sînt cele ale Echipei de Supraveghere. În ceea ce privește evidenta deteriorare a performanțelor sale, acest lucru se petrece numai pentru că În zilele sale de glorie din cadrul Diviziei Narcotice Vincennes a fost un polițist inspirat și curajos. Din discuțiile pe care le-am purtat am tras concluzia că nu bea În timpul serviciului și că deteriorarea performanțelor poate fi rezumată cel mai bine prin cuvintele „lentoare“ și „reflexe Întîrziate“. În plus, dacă Vincennes va refuza oferta de pensionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lemn sculptat, în fața asistentului său, Richard Maple, care-l însoțise în multe din aventurile sale. Jason era de talie mijlocie și avea părul blond. Era mai mult sau mai puțin cel mai cutezător din cei doi, dar și Richard era curajos. Richard era brunet și foarte înalt, dar Jason era creierul. Nu se putea descurca fără Richard. Trebuie să înțelegeți că Richard era capabil de adevărate performanțe sportive, în timp ce Jason nu era. De aceea, erau o pereche de temut. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu într-o strânsoare fragilă, dar hotărâtă. În următoarele două luni, Michael, tu ești urechile și ochii mei. Nu uita. Acum mă bazez pe tine. Zâmbi curajos și eu m-am străduit să-i întorc zâmbetul. 3 Zorii zilei de Crăciun au fost înnorați, uscați și fără personalitate. Stând în picioare la fereastra apartamentului meu care dădea spre parc, n-am putut să nu-mi amintesc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la registratură imediat și vi-l poate găsi pe doctorul Bishop. E internul nostru, îi explică el Fionei. Coboară să vă vadă în câteva minute. Și plecă, trăgând perdeaua în urma lui. Fiona și cu mine schimbarăm priviri. Ea îmi zâmbi, curajoasă. — Bine măcar, spuse ea, că nu i s-a părut nimic în neregulă cu pieptul meu. — N-am crezut niciodată că e ceva în neregulă cu pieptul tău, am spus. Nu mă întreba de ce. Știu că oamenii fac glume proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îi reveni În minte rîsul lui de școlar obraznic; ținea minte cum unul dintre vizitatori spusese: „Nu-i e rușine?“, iar un bărbat strigase la el: „Nu poți suporta, agitatorule?“ Atunci Îi păruse rău de el. Se gîndise cît de curajos era, dar fără rost. Nu se schimbase deloc. Atunci simțise mai multă simpatie pentru părinții lui. Încă și-o amintea pe mama lui la masa zgîriată de Închisoare: o femeie inteligentă, bună, vorbind cu blîndețe, cu o față palidă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]