3,638 matches
-
trase înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate speriat de bătrâna nebună, Nicholas Deggle o urmă, urcând pe poteca de pe faleză până la micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scheletic, aproape lemnos, alunecă moale printre brațele doctorului, cu capul atârnându-i peste piept și cu picioarele răsucite sub el. Reușiră să-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întotdeauna cel puțin patru zerouri În coadă. Ce altceva a mai zis? Dau să-i răspund, dar Îmi face semn să tac și-l văd trecând pe lângă noi pe Chris Bunce, ticălosul firmei, În drum spre toaleta bărbaților, transportând sub curea un prânz lung. Un bou incredibil, Bunce reușește să pară În același timp slăbănog și umflat. De când i-am explicat clar și destul de politicos că nu mă interesează conținutul boxerilor lui, tensiunea sexuală dintre noi a făcut loc unor hărțuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Joi, Într-o parcare, catedrala St David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i pună cămașa de forță unui țicnit. Richard a adus acoperitoarea de ploaie și mi-o Înmânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și dea seama cine sunt. E Martin, un vechi iubit. Cunoașteți senzația pe care ți-o induce vederea unui fost? O simt acum. Fantoma unei pasiuni, o batistă de mătase extrasă din inimă. Mă Întorc repede cu spatele și verific curelele de la căruciorul lui Ben, deja strânse. Primele gânduri: Motive pentru care nu pot fi recunoscută de fost a/ Port un poncho de ploaie din plastic galben cumpărat de la Disneyland Univeral Stores, care e decorat cu logo-ul Mickey Mouse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru produse, de unde poate evacua orice articol cu care nu este de acord. Din disperare, deschid o cutie de Înghețate Mini Milks și-i dau două: cât timp are ambele mâini ocupate cu dulciuri, Îl vâr În scaun și fixez curelele. (Mamă rea și mituitoare.) Acum, tot ce mai am de făcut este să dau de urma tuturor celor treizeci și șapte de articole de pe listă. După ce am aruncat cu radioul În el azi-dimineață, Richard mi-a spus că, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scânteia smocul de raze din coada unei comete aflate Într-un neîntrerupt zbor către autoanulare), de la Zavastița lui Bulinică, și mult mai simplu de la zgarda lui Vizanti cu care nu ești În stare să te Împrietenești (așa Îi spunea Victor curelei negre cu cataramă albă din jurul gâtului câinelui bunicilor, mai „orășănești” cum Îl tachinează Ghiorghi a dascălu’ oferindu-i prin spate câte un „Ămâia mătii!”). Proceda după același tipic și cu a treia literă și Încheia invariabil: „ Tăblițele la control!”, imita
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și din orice dese corecții corporale celor doi „subordonați” ai săi, „nu-i convenea regimul și nu-și ținea gura”, așa cum spunea bunica Ileana și participa des la adevărate beții. Maria intervenea energic atunci când peste Valerică ploua cu lovituri de curea, rezultatul era că atrăgea ca un magnet ploile de lovituri asupra ei și suporta cu hotărâre și durere, astfel Îl scăpa pe „băietu’ neu”. Pe Va l-a zdruncinat mult despărțirea, se rupea o imensă bucată din cerul său senin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale faptului de a fi dat În vileag, datorită cărora se prea poate să fi devenit turist de profesie. Îmi cîștig existența scriind literatură de călătorie, dar admit că asta e aproape o farsă. Adevăratul meu bagaj e rareori Încuiat, curelele valizei stau mereu gata să sară. Gibraltarul nu era o excepție, deși de data asta sentimentele mele de vinovăție aveau o bază reală. Am ajuns cu zborul de dimineață de pe Heathrow, aterizînd pentru prima dată pe pista militară care deservea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și gîtul meu, urmele sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tentativă de final artistic, camera se roti În jurul patului, oprindu-se pentru scurt timp lîngă ușa cu oglindă. Operatorul, mi-am dat seama atunci, era o femeie. Purta bikini negri și un set de baterii aninat pe umăr de o curea din piele. O cicatrice de operație abia vizibilă Îi pornea din regiunea lombară și Îi Înconjura talia pînă la șoldul drept. Erau ultimele secunde din Înregistrare. Bărbații se retraseră din Încăpere, Într-un amestec Încețoșat de coapse unsuroase și fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o ascundă față de sine Însuși. Dar e foarte perspicace. Din ce zice el, motorul care pune În mișcare Estrella de Mar e infracțiunea. Infracțiunea și ceea ce el numește comportament deviant. Nu te surprinde, Paula? Ea ridică din umeri și fixă curelele valizei. — Nimeni nu raportează niciodată vreo infracțiune. Iar asta-i cea mai perfectă dintre infracțiuni - cînd victimele ori se oferă de bunăvoie, ori nu sînt conștiente că sînt victime. Și Frank se numără printre victime? — Tot ce se poate. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toți pereții. — Nasol... Nu l-a reclamat nimeni? — N-au știut, nici măcar mama. Eram hiperactiv și mă izbeam mereu de lucruri. Dar am băgat de seamă că-l făcea să se simtă mai bine. După o sesiune de bătaie cu cureaua, mă strîngea tare În brațe și chiar mă iubea. Așa că am Început să pun la cale tot felul de năzbîtii urîte doar ca să-l provoc. — Amară pilulă. Și de-aici ți-a venit ideea? — Într-un fel. Am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oprească. La școala de muzică, mă vedea cum Îi stîrneam pe băieți Înaintea vreunui meci de rugby În deplasare șterpelindu-le lucruri din dulapuri și bramburindu-le echipamentul. Noi cîștigam Întotdeauna cu șase la zero. Tata, cînd a pus ultima dată cureaua pe mine, mi-a sugerat să mă fac cleric. — Și te-ai făcut? — Nu, dar mă tenta. Am irosit cîțiva ani la Cambridge cu antropologia, am jucat tenis la greu și pe urmă am intrat În armată, În serviciul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de capul lor. M-a dus mama la unui În Ely. Era convins că eram un sociopat În devenire și că-mi plăcea să mă rănesc singur. Știa tata mai bine cum stătea treaba. El Înțelegea că-l iubeam, În ciuda curelei. — Dar psihiatrii militari din Hong Kong? — Ăia erau și mai diletanți. (Se Întoarse spre mine și mă privi fără nici o expresie, scrutîndu-mi chipul.) Nu c-ar mai conta, dar ăia foloseau termeni și mai duri. Cum ar fi „psihopatie“? — D-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul oaselor. Ningea, dar în cameră era cald și totul părea așa cum lăsase: cămașa, pantalonii, cureaua și un pulover de lână, așezate pe scaun. Cana lui pentru apă și un briceag cu care tăiase o jumătate de măr. Încă nu apucase să-și pună lucrurile și nici nu știa dacă va dori să trăiască, măcar o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își făcură grădinărie spre Tarapana, unde era locul mai gras. Tot cam la vremea aia, Stere află de la Grigore că spre rampă cumpărase o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme să înțeleagă. În câteva luni, pe marginea tare a gropii se ridicară bordeiele chivuțelor care adunau sticlele și cârpele pentru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă, mai deștept se afla Petre al tâmplarului, care făcuse trei clase primare și știa și Crezul. Ăsta se pricepea să arunce sticloanțele și să facă praștii. Avea un ciorap plin de bile vopsite. Îl purta legat la brâu de curea. Mai era și Ene, știrbul, cu o soră șleampătă și frații lui, toți copiii lui Spiridon. Apoi ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]