5,260 matches
-
a sistemului judiciar. ă și de ce nu mi-a spus personal toate astea? Eu îi raportez lui, nu dumitale. ă Vrei să îți spun ce cred. Eu cred că lui îi este frică de dumneata. Vezi, Porfiri, dumneata ești mai deștept decât el. El se bizuie doar pe ambiție și pe puterea sa. Dumneata ai mai multe. Dumneata ai înțelepciune și compasiune. Complimentele îl întristară pe Porfiri. ă Sunt surprins să te aud că eu aș avea compasiune. Cred că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să folosești... Porfiri Petrovici ezită doar pentru o fracțiune de secundă. Metoda Pervoiedov. Conform căreia organizezi examinările pentru a confirma sau refuta presupunerile magistratului investigator cât mai repede cu putință. ă Metoda Pervoiedov, spui? ă Ai putea scrie un articolo deștept bazat pe asta pentru Jurnalul Rusesc de Patologie. ă Ah, dar lucrul cu adevărat serios este să public în Germania. Așa trebuie, spuse doctorul Pervoiedov fluturând bisturiul neatent. ă Păi, atunci scrie-l în germană. ă Metoda Pervoiedov... Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea a îngrijit-o pe mica fetiță ca și cum ar fi a ei. Între timp, Stepan se făcu mare, însă nu atât de mult pe cât ar fi trebuit! Picioarele și mâinile sale mici erau mărturia păcatelor părinților. Dar era un băiat deștept. Ce mai, și tatăl său a fost deștept, și nici mama sa n-a fost o proastă. Iar inelul cu emblema familiei, legat în jurul gâtului când l-au lăsat la orfelinat, era tot de ce avea nevoie un băiat deștept. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar fi a ei. Între timp, Stepan se făcu mare, însă nu atât de mult pe cât ar fi trebuit! Picioarele și mâinile sale mici erau mărturia păcatelor părinților. Dar era un băiat deștept. Ce mai, și tatăl său a fost deștept, și nici mama sa n-a fost o proastă. Iar inelul cu emblema familiei, legat în jurul gâtului când l-au lăsat la orfelinat, era tot de ce avea nevoie un băiat deștept. Ei bine, bărbat acum, însă nu mai înalt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
băiat deștept. Ce mai, și tatăl său a fost deștept, și nici mama sa n-a fost o proastă. Iar inelul cu emblema familiei, legat în jurul gâtului când l-au lăsat la orfelinat, era tot de ce avea nevoie un băiat deștept. Ei bine, bărbat acum, însă nu mai înalt decât un copil, îl descoperi pe tatăl său, care, vărsând lacrimi de regret și remușcare, îl luă în casă. Dar pentru a păstra aparențele, îi spunea chiriaș și nu i-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să vorbească. Tipul de la Google se apropie de Kitty, făcând semnul victoriei. — Bună! Mi-a plăcut Întrebarea ta, zise. A fost amuzantă. — Amuzant mi se pare, spuse ea sarcastic, faptul că, dacă senatorii sunt cei mai buni și cei mai deștepți, cum se face că În privința acestui război sunt ultimii care au Înțeles cum stau lucrurile. Roger se apropie nerăbdător de ei, schițând un zâmbet forțat. — Salut, Îl abordă tipul de la Google, tu ești În relații mai apropiate cu senatorii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
perdelele. Se uită la magnolia imensă, superbă, despre care Îi vorbise Charlie În mașină. În spatele ei se zărea un părculeț În stil chinezesc și un bazin plin cu pești roșii, supradimensionați. În visele ei atât de reale era Întotdeauna mai deșteaptă, capabilă să rezolve cele mai mari enigme ale omenirii, dar când era trează nu putea dezlega ghicitori simple, de exemplu cum se făcea că În țara asta până și peștii roșii erau grași. În lumina clară de-afară, coșmarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
serviciu și mai lucram Împreună Încă șase ore după slujbă, aproape În fiecare zi. Dar la un moment dat mi-a zis că nu poate să continue, că i se pare tot timpul că sunt mai bună decât el, mai deșteaptă, mai concentrată, că-l Înnebunesc. Se plângea că-l eclipsez Încontinuu, că sunt prea complicată. El era destul de echilibrat. — Erai, pur și simplu, mai deșteaptă decât el. — Mi-a fost destul de greu să trec peste. După asta am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să continue, că i se pare tot timpul că sunt mai bună decât el, mai deșteaptă, mai concentrată, că-l Înnebunesc. Se plângea că-l eclipsez Încontinuu, că sunt prea complicată. El era destul de echilibrat. — Erai, pur și simplu, mai deșteaptă decât el. — Mi-a fost destul de greu să trec peste. După asta am Început să mă Întâlnesc doar cu bărbați cu cariere, Împliniți, dar tot timpul lipsea ceva. Ieșeam În fiecare lună cu un alt tip „grozav“, dar nu mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din cauza lacrimilor, iar haina lui era prea mare pentru silueta ei delicată. Ba mai rău, Îi arătase tot ce simțea, nu făcuse pe inabordabila, nu-i oferise vreo provocare, vreo remarcă obraznică, vreo poveste care să-i arate cât de deșteaptă era, vreo tactică de seducție. Nu vedea nici un motiv pentru care un bărbat ca el, care putea avea cele mai frumoase femei din Los Angeles, și-ar fi dorit să o mai vadă. 13 Un comunist În Beverly Hillstc "13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur sânge au mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur sânge au mirosul fin. Simt până la urmă când unul nu e din rasa lor. Mai venea câte un deștept care făcea pe prostul, care nu avusese noroc în meseria lui și căuta să se chivernisească altfel. La început reușea să se descurce, să se piardă printre ceilalți. Dar a fi deștept într-o societate de proști e un defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e din rasa lor. Mai venea câte un deștept care făcea pe prostul, care nu avusese noroc în meseria lui și căuta să se chivernisească altfel. La început reușea să se descurce, să se piardă printre ceilalți. Dar a fi deștept într-o societate de proști e un defect pe care nu ți-l poți ascunde la nesfârșit. Într-o zi ceva te trădează. Un nimic și adevărul iese ca o pată de ulei la suprafață. Iar impostorii prinși de imbecili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prinși de imbecili nu sunt iertați niciodată. Pe unul l-au aruncat cu capul în jos de pe un pod într-o noapte. Încât mi s-a făcut frică. Dacă mă prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a răspunde tot eu: „cei atotputernici sunt atotsinguri”. Dar în sinea mea eram, firește, mai puțin preocupat de nuanțe. Toropit de căldura plăcută care-mi dogorea trupul, ajungeam chiar să-mi fie milă de Bătrânul și să mă socotesc mai deștept, mai câștigat decât el. Îmi ziceam: „E minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care au murit după tine. Ha, ha. Depinde ce noroc ai și în gura cui nimerești. Oricum pute”. „Lasă prostiile și nu mai bea”, încearcă doctorul Dinu să-ți ia sticla din mână. Dar tu te înfierbânți: „Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poveștilor tale e deocamdată prea scump”. Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: „Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!” Nici pe Laura n-o ierta canalia: „Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, târfa!” „Toate sunt târfe, domnule”, îl consolase Dominic. „Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pretins să-l văd În Întregime. „O, ce cocoșel frumos, ce oușoare mari are!“ Pe urmă am Început s-o sărut pe Lia pe fruntea descoperită: „Dar e meritul tău, dragă, totul depinde de vas“. „Sigur că e meritul meu, deșteptule. Am numărat de una singură“. „Tu pentru mine ești un număr foarte mare“, i-am spus. 81 Poporul subpământean a ajuns la cea mai Înaltă cunoaștere... Dacă omenirea noastră ieșită din minți ar Începe un război Împotriva lor, ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chestiune gravă; nu pune nici măcar piciorul În chestiunea asta, dacă nu vrei să-ți iasă pe nas piciorul ăla, cu degete cu tot. Sau poate că - Diavolul se oprește, căzînd pe gînduri și mușcîndu-și copita - tipul ăsta, Wakefield, e mai deștept decît cred eu. Să fi făcut un tîrg cu unul dintre confederații mei? Un diavol vorbăreț și indiscret? Paranoia. Prost nărav. Dar nu e neobișnuit ca un diavol să-l lucreze pe la spate pe un altul. Nu poți ști niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Idiotului pentru examenele la Medicină. Să ai un doctor idiot e o chestie, să ai unul certificat de Ghidul Idiotului este cu totul altceva. Doare și numai gîndul la așa ceva. Ceea ce-l doare pe Wakefield este să vadă cît de deșteaptă este Maggie și cît de tînără. Personal, nu are nimic Împotriva Ghidurilor pentru Idioți. Faptul că sînt atît de populare stă mărturie, pe de o parte, dorinței omului de a recunoaște că este idiot și, pe de altă parte, dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și mocheta Începe să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Idioți. Simte un tremur plăcut În pantaloni, chiar cînd Susan o pune pe maică-sa la punct. De fapt, se prea poate ca și Maggie să o fi spus la fel. Este vocea copiilor exasperați de prejudecățile părinților, dar destul de deștepți pentru a ști că nu ai sorți de izbîndă dacă te cerți. Întotdeauna caută pe altcineva pe care să dea vina pentru problemele lor! oftează Susan. Așa se gîndește În Europa, și de aia nu mănînc eu carne. Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oamenii sînt posedați de aceste spirite și chiar după ani buni petrecuți În exil rămîn jucăriile acestor spirite, și că politicienii știu lucrul acesta și folosesc spiritele ca să ațîțe ura. Tata a rămas fără replică. — Da, da, profesorul era prea deștept pentru Slobodan! Doamna Petrovici pare că se bucură de așa amintire. — Poate că e timpul să plecăm, Susan. Wakefield simțea că a venit momentul să-și facă ieșirea din scenă. Avea de scris un discurs. — Nu, spune doamna Petrovici, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Oamenii nu se dădeau de ceasul morții de teama bursei! E rîndul ciudatului să o ia personal. — Dacă ai fi cumpărat acțiunile alea cînd ți-am spus io, ai sta acum frumușel la Palm Springs. — Ei, dacă ești așa de deștept, de ce nu stai tu la Palm Springs? — Din cauza dinților. Cin’șpe mii de dolari. Ca noi. Mă rog, cine ar vrea să stea la Palm Springs, cu toți republicanii ăia În jur? Lui Wakefield Îi place barul ăsta. Scopul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]