54,016 matches
-
pentru păpușile albe. Păpușile albe nu au fost apreciate a fi nici mai deștepte, nici mai frumoase sau mai amabile comparativ cu păpușile negre. Studiile referitoare la gradul de adaptare al copiilor adoptați transrasial la mediul familial, social și școlar demonstrează și ele rezultate satisfăcătoare. Feigelman și Silverman 196 au comparat gradul de adaptare al copiilor columbieni, coreeni și afro-americani, adoptați transrasial cu gradul de adaptare al copiilor adoptați intra-rasial. Rezultatele au demonstrat că, acei copii adoptați transrasial s-au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
transrasial la mediul familial, social și școlar demonstrează și ele rezultate satisfăcătoare. Feigelman și Silverman 196 au comparat gradul de adaptare al copiilor columbieni, coreeni și afro-americani, adoptați transrasial cu gradul de adaptare al copiilor adoptați intra-rasial. Rezultatele au demonstrat că, acei copii adoptați transrasial s-au adaptat în mod similar celor adoptați intra-rasial, cu mici variații. Astfel, copiii columbieni s-au arătat chiar ușor mai bine adaptați decât copiii adoptați intra-rasial. Nici copiii coreeni nu au prezentat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adopției, experiențele psihosociale din istoricul lor anterior adopției aspecte care, de altfel, influențează succesul oricărei forme de adopție; Motivația adopției, atitudinea și comportamentele parentale. Fiind o practică controversată, adopția transrasială/transetnică poate fi motivată de nevoia părinților adoptatori de a demonstra social un anumit lucru și mai puțin de iubirea și dorința de a ajuta acel copil care le-a fost încredințat. Această motivație, poate fi dăunătoare copilului și ulterior întregii familii. Din punct de vedere atitudinal comunicarea deschisă și preocuparea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
avut un eșantion format din 83 copii ajunși adulți 98 la număr studiu longitudinal derulat în patru etape: interviul cu părinții adoptatori și copiii adoptați și biologici testul Kenneth Clark "păpușa" scale de măsurare a stimei de sine Etapa I: demonstrează lipsa confuziei în dezvoltarea identității și prezența unui sentiment bine conturat, de apartenență la propria rasă copiii prezintă preocuparea pentru diferite rase și respect pentru caracteristicile fizice indiferent de diferențe Etapa II: s-a semnalat tensiune și stres în familiile
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care s-au perceput a fi cel mai puțin pregătiți consideră că au primit prea puține informații despre copil, ceea ce a condus la sentimentul de a fi copleșiți de situație. Nevoia de servicii post-adopție. De-a lungul timpului cercetările au demonstrat o nevoie mai ridicată a familiilor adoptatoare de a beneficia de suport social decât familiile biologice. Familiile adoptive apelează mult mai frecvent la serviciile de suport decât familiile cu copii biologici. De pildă Le Mare et al219 arătau că, familiile
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
remarcat este faptul că, părinții care au adoptat copii cu handicap au evaluat într-un procent de 81% aceste servicii ca fiind foarte utile. Pentru familiile care au adoptat copii în România până în 1997, studiul realizat de Groza 227 a demonstrat că majoritatea familiilor a evaluat serviciile ca esențiale sau foarte importante, dar cele mai multe familii s-au arătat neîncrezătoare în posibilitatea de a dispune de astfel de servicii la noi în țară. În general, resursele familiilor din România au fost în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în legătură problemele psihopatologice sau dificultățile de adaptare ale copiilor adoptați cu particularitățile părinților biologici. În ultimele decenii însă, diferiți specialiști, pornind de la teoria biologică, au cercetat legăturile existente între ereditate și particularitățile de dezvoltare și adaptare ale copiilor adoptați, demonstrând efectele geneticii în aproape toate ariile psihologice. De exemplu, cercetările genetice, au demonstrat, în mod consistent, influența eredității asupra dezvoltării personalității și mai ales a temperamentului 270, asupra abilităților cognitive 271, asupra declanșării și manifestării unor tulburări psihopatologice 272, asupra
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
părinților biologici. În ultimele decenii însă, diferiți specialiști, pornind de la teoria biologică, au cercetat legăturile existente între ereditate și particularitățile de dezvoltare și adaptare ale copiilor adoptați, demonstrând efectele geneticii în aproape toate ariile psihologice. De exemplu, cercetările genetice, au demonstrat, în mod consistent, influența eredității asupra dezvoltării personalității și mai ales a temperamentului 270, asupra abilităților cognitive 271, asupra declanșării și manifestării unor tulburări psihopatologice 272, asupra declanșării ulterioare a unor comportamente antisociale 273 și a abuzului de substanțe 274
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cel puțin una dintre tulburările enumerate mai jos. Este foarte important de semnalat însă că, în momentul studiului, doar 35,6% dintre copii mai prezentau aceleași tulburări. De altfel aceste rezultate sunt concordante cu cele identificate în alte studii, care demonstrau o capacitate mare de recuperare a copiilor, după momentul adopției 318. Tabelul 5.1 Frecvențe relative și absolute ale copiilor care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
această viziune este întărită de curentul actual de "medicalizare" și "genetizare" cu efect de adâncire a stigmei asociate familiilor nonbiologice. Mai mult, Lebner 365 consideră că, cererea tot mai mare de dezvoltare a tehnologiilor genetice și de reproducere asistată medical, demonstrează prioritatea care se acordă încă legăturilor biologice din cadrul familiei. Această accentuare a importanței legăturilor de sânge în interiorul familiei se răsfrânge negativ și asupra copiilor adoptați, supuși în aceeași măsură stigmatizării. Stigmatizarea copiilor adoptați reflectă deopotrivă, atitudinea negativă față de mamele care
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
patologice 366. 7.1.3 Opinii și atitudini față de adopție Studiile care fac referire la atitudinea față de adopție sunt puține chiar și la nivel internațional. Un prim studiu în acest sens a fost realizat de Kirk în 1953 și a demonstrat existența unei atitudini sociale discreditante, compromițătoare față de relațiile de rudenie stabilite prin adopție 367. Dembroski și Johnson 368 au realizat un studiu pornind de la ipoteza potrivit căreia, persoanele cu un grad ridicat de dogmatism, definit ca un sistem sau o
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Șerboianu publica un articol în Cultura Poporului despre diverse obiceiuri "din satul meu Șerboieni"19. Mai aflăm din acest articol cum că arhimandritul avea o soră numită Elena Gr. Grigorescu (probabil numele fiind schimbat în urma căsătoriei). În orice caz, Șerboianu demonstra în acest articol că era mândru de locurile sale de origine, el menționând diverse doine, ghicitori, porecle de femei și bărbați, descântece, credințe și superstiții sau elemente de medicină populară. Însă aceste preocupări etnografice nu au mai fost continuate. Se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au fost avute în vedere și de către Alexandru Graur, într-o recenzie publicată în 1931 în Viața Românească. Dincolo de aceste critici, întemeiate o mare parte dintre ele, lucrarea sa constituie și astăzi un punct de referință privind istoria țiganilor, lucru demonstrat de numeroasele citări de care se bucură 49. Ceea ce interesează din această lucrare pentru prezentul studiu nu este neapărat conținutul acesteia. Importantă îmi pare introducerea, în ciuda faptului că unii cercetări au caracterizat-o drept haotică. Din păcate, Șerboianu nu oferea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și se voia un ghid pentru posibilii vizitatori ai mânăstirii Cozia 67. Astfel, arhimandritul fructifica și publicistic perioada pe care o petrecuse la această mănăstire. Pe lângă aceste a publicat o serie de articole în diversele ziare și reviste ale vremii, demonstrând astfel o preocupare constantă. Se pot delimita mai multe etape în asemenea cadru. Într-o primă etapă Șerboianu se afirmă ca un apărător al tradițiilor bisericii ortodoxe, etapă manifestată înainte dar și după Primul Război Mondial. Primele sale reacții notabile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de către cremaționiști români ai epocii. Redacția Flăcării Sacre își exprima regretul astfel pentru dispariția unui "erudit și neînfricat preot", care a susținut cauza cremațiunii până la moarte, fiind alături de cremaționiști. Se accentua că meritul său deosebit a fost acela că a demonstrat în mod convingător compatibilitatea cremațiunii cu "textele sfinte"91. Totodată Șerboianu contribuise prin aceasta la democratizarea incinerării, înainte această practică, fiind considerată, drept apanajul celor bogați. Demne de remarcat mai sunt trei elemente. În primul rând, a fost vorba despre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fotografii, cuprinzând, după cum se vede, și instantanee din lucrările și articolele publicate de către arhimandrit. Totodată, pentru a sublinia faptul că scrierile lui Șerboianu avuseseră ecouri la nivel practic, în incintele crematoriilor Cenușa și Vitan Bârzești, am adăugat și câteva fotografii, demonstrând faptul că mare parte din persoanele incinerate au fost animate de credința creștină și chiar de către învățăturile ortodoxe. Pe de altă parte, Șerboianu nu și-a manifestat opțiunea cremaționistă doar la nivel teoretic, ci, după cum am precizat, și practic, săvârșind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Desigur, în termenii unei istorii contra-factuale, ar fi fost nu lucru dificil ca arhimandritul, datorită influenței și simbolului pe care îl reprezenta, să acceadă lesne în ierarhia Societății Cenușa, însă acest lucru nu s-a petrecut. Or, o atare situație demonstrează că arhimandritul a încercat pe cât posibil să adopte o atitudine echilibrată față de mișcarea cremaționistă din România, cu toate că făcea parte din ea și îi aducea servicii deosebite. După cum am mai precizat în cartea mea dedicată istoriei cremațiunii în România secolelor XIX-XXI
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tratat. Prin urmare, cea mai mare stavilă pentru însănătoșirea acestuia o vedea în spiritul vremii și în "reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe". Șerboianu era prezent în paginile revistei Flacăra Sacră de la primul număr al acesteia, în decembrie 1934. Acest lucru demonstrează că, în acel moment, arhimandritul trecuse pe deplin în tabăra celor susținând arderea cadavrelor. Rolul său în cadrul mișcării cremaționiste din România interbelică devenea fundamental, fiind primul (dar și ultimul, deocamdată) reprezentant a Bisericii Ortodoxe Române care își asuma o asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de către arhimandrit, însă de această dată ea se face pe coordonate cremaționiste, ceea ce duce la o nouă viziune adoptată de către Șerboianu. Cu toate acestea, discutând despre foc, el nu menționează decât mult mai târziu, explicit, practica cremațiunii. Or acest lucru demonstrează eforturile sale de a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față"150. Esențialitatea focului, ca și creație divină, o demonstra și trimițând la o referință din Vechiul Testament (Geneza Cap. III v. 24), unde se specifica limpede faptul că Dumnezeu a decis să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
naturii"155. El identifica prezența, ca o moștenire latină, inclusiv în diverse obiceiuri românești de Sfântul Ilie sau de Sfinții 40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus cele afirmate mai sus: Capitolul XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea merită citată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
larg exprimată în revistă. Este cazul lui Maximiliam Costin, director al Operei Române, căruia familia nu i-a respectat dorința, exprimată, la un moment dat, și în versuri 192. Mai recent cazul lui Cristian Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât inconsecvența, dar, mai ales, lipsa sa de credibilitate : "Acum, cititorii noștri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de "incinerări administrative", adică în contul municipalității București, practicate de către Societatea "Cenușa"). Situația pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o scădere a numărului incinerărilor după instaurarea comunismului. La nivel practic, necrologurile publicate în presă demonstrează cum că marea majoritate a celor care au optat și optează pentru incinerare au împărtășit sau se considerau pe sine drept aparținând acestei Biserici. Aceste necrologuri arată faptul că lor li se oficiau slujbe religioase, fie în capela Crematoriului, dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]