3,462 matches
-
s-a numărat și o fată care a fost prima sa iubire. Părinții, sora cea mică și bunicii (aceștia din urmă locuitori ai orășelului Šaštín), unchii și mătușile, rămași la Bratislava, au pierit omorâți de naziști în cursul Holocaustului, fiind deportați în anul 1942 în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. În Palestina, după ce a învățat și a muncit în mai multe kibutzuri și a luat parte la Războiul de Independență al Israelului în anii 1948 - 1949, Tuvya Ruebner a devenit membru al
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
ca italieni creștini. După șocul aflării adevăratei lor identități și al despărțirii de inimoasa femeie italiană care i-a salvat și i-a îngrijit, copiii au aflat și de soarta tragică a bunicii lor rămasă la Graz, care a fost deportată și omorâtă într-un lagăr de exterminare. Sandro și una din surorile sale s-au convertit în cele din urmă la iudaism, dar una din surori a preferat să rămână creștină catolică. În anul 1952, la 17 ani, Sandro Toth
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
între 1924-1928 - a activat la Clinica Stomatologică din Cluj). A urmat specializări la Viena, Zürich, Budapesta. Între 1931 și 1944 a fost șeful secției de stomatologie la Spitalul Evreiesc din Cluj. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost deportat la Auschwitz-Birkenau (1944-1945). După înapoierea din deportare a fost numit Director al Spitalului Evreiesc din Cluj, până la naționalizare (1946-1948). A funcționat ca profesor de Patologie bucală la Facultatea de Stomatologie din Cluj (1949) și ca medic șef de secție la
Zoltán Vass () [Corola-website/Science/318528_a_319857]
-
1941, toți cei 2.000 de evrei din Siret au fost aduși la Rădăuți. În data de 11 octombrie 1941, cei 4.763 evrei rădăuțeni (35.2% din populația orașului), plus cei refugiați din teritoriile cedate URSS-ului, au fost deportați în lagărele din Transnistria. În oraș au rămas numai 62 evrei (după evidențele din 1942). În cele două zile următoare, circa 10.000 evrei au fost urcați în trenurile de vite și transportați în lagărele din Berșad, Obodovca, Tibulovca și
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
Tibulovca și Balta. Mulți dintre ei au murit pe drum, alții decedând în lagăre. Începând din 1945, supraviețuitorii Holocaustului au început să se întoarcă în oraș, doar 1.500 de evrei rădăuțeni revenind. Totuși, aici s-au stabilit și evreii deportați din Bucovina de Nord și Basarabia, până la sfârșitul anului 1946, când rușii au închis granițele. Evreii au găsit sinagogile transformate în depozite și grajduri, iar sulurile de Tora au fost reciclate, pentru a face diverse lucruri, cum ar fi tobe
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
de exemplu prin sacrificarea animalelor destinate formării turmelor colective. Țăranii înstăriți au fost etichetați drept „culaci”, inamici ai poporului. Mai multe zeci de mii de țărani oponenți ai regimului au fost executați, iar aproximativ 100.000 de familii au fost deportate în Siberia și Kazahstan. Colectivizarea forțată a avut un efect devastator asupra productivității agricole. În ciuda acestei realități, guvernul sovietic a crescut cu 44% cotele obligatorii de producție ale Ucrainei, în ciuda faptului că era evident că nu pot fi îndeplinite. Legile
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
împotriva autorităților sovietice până în deceniul al șaselea. Administratorii naziști ai teritoriilor sovietice ocupate nu au făcut nicio încercare să exploateze nemulțumirile populației locale față de abordările politice și economice sovietice. Mai mult decât atât, naziștii au păstrat sistemul fermelor coective, au deportat numeroși tineri ucraineni la muncă forțată în Germania și au declanșat genocidul împotriva evreilor. Lupta partizanilor ucraineni a adus o contribuție importantă la victoria Armatei Roșii împotriva germanilor. Pierderile totale din rândul civililor ucraineni în timpul ocupației naziste sunt estimate la
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « "reacționari" » sau « "contra-revoluționari" » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia. O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi printre cei mai săraci și printre evreii de tendință radicală (desprinși din partidul socialist evreiesc « "Bund" » sau Всеобщий еврейский рабочий союз), era favorabilă regimului bolșevic și, prin urmare, ostilă Unirii, căreia i
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
de organele Securității și primește, ca majoritatea elitei intelectuale române, o condamnare administrativă de 5 ani, executată în sinistrele închisori și colonii de muncă comuniste: Poarta Alba (Canal), Onești, Slănic (minele de sare). În ultima perioada a “pedepsei” a fost deportat în Bărăgan, dormind într-un bordei săpat în pământ într-un sat inexistent, trasat doar pe hârtiile organelor de represiune. Perioada de detenție i-a adus, în afara experienței căpătate în condiții extreme de viață, și o lungă suferință fizică care
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice, dar au supraviețuit și s-au reîntors în țară; Pranas Dovydaitis și Vladas Mironas au ajuns și ei în Siberia și au murit acolo. Kazys Bizauskas a dispărut în vara lui 1941 în timp ce era transportat
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
fost mânate la închisorile temporare de la Versailles. Ulterior, 12.500 de oameni au fost judecați, dintre care circa 10.000 au fost găsiți vinovați: 23 de oameni au fost executați; mulți au fost condamnați la închisoare; 4.000 au fost deportați pe viață în Noua Caledonie. Numărul celor uciși în "La Semaine Sanglante" nu poate fi stabilit cu siguranță, fiind estimat la circa 10.000-50.000. Conform lui Benedict Anderson, „7.500 au fost închiși sau deportați” și „cam 20.000 executați
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
închisoare; 4.000 au fost deportați pe viață în Noua Caledonie. Numărul celor uciși în "La Semaine Sanglante" nu poate fi stabilit cu siguranță, fiind estimat la circa 10.000-50.000. Conform lui Benedict Anderson, „7.500 au fost închiși sau deportați” și „cam 20.000 executați”. Unul dintre generalii care au condus contraatacul ce l-a avut în frunte pe Thiers a fost marchizul de Galliffet, "fusilleur de la Commune" care apoi a fost ministru de război în Guvernul de Apărare Republicană
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
distrus Ierusalimul în urma unei încercări de răzvrătire a Regatului Iuda, care îi era vasal. Elita acestui regat - curtea regală și clasele superioare - au fost transportate în Babilon. Daniel, conform cărții pe care o avem la dispoziție, era unul din cei deportați în capitala străină. Dacă am considera cartea necritic, toată acțiunea ei ar fi avut loc în timpul vieții lui Daniel. În 536 î.e.n. Babilonul a fost învins de către noua putere, Persia, aflată sub conducerea cuceritorului persan Cirus cel Mare. Perșii le-
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
Ivan, își susțin tatăl în acest proces, convinși de nevinovăția lui, deși profesorul refuză să justifice prezența sa la han în noaptea asasinatului și, implicit, alibiul care l-ar disculpa. Ilka este logodită cu avocatul Vladimir Ianov, un prizonier politic deportat în minele din Siberia. Acesta evadase și revenise în Livonia, de unde dorea să se îmbarce pentru a pleca în străinătate. Aflând de sosirea lui, Dimitri Nicolev a plecat să-l întâlnească și să-i înmâneze banii moșteniți de la tatăl lui
O tragedie în Livonia () [Corola-website/Science/321325_a_322654]
-
recensământului din 1941, dintre cei 5.883 locuitori ai orașului (inclusiv satele vecine) un număr de 2.771 erau evrei (47.10% din populație). La 10 octombrie 1941, într-o singură zi, un număr de 2.945 evrei au fost deportați din Gura Humorului în lagărele din Transnistria (Moghilev Podolski, Berșad, Șargorod, Obohov, Murafa și Djurin). Mulți dintre ei au pierit acolo din cauza foamei, frigului și muncii forțate pe care au fost nevoiți să o presteze. În primăvara anului 1944 s-
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
1941, toți cei 2.000 de evrei din Siret au fost aduși la Rădăuți. În data de 11 octombrie 1941, cei 4.763 evrei rădăuțeni (35.2% din populația orașului), plus cei refugiați din teritoriile cedate URSS-ului, au fost deportați în lagărele din Transnistria. În oraș au rămas numai 62 evrei (după evidențele din 1942). În cele două zile următoare, circa 10.000 evrei au fost urcați în trenurile de vite și transportați în lagărele din Berșad, Obodovca, Tibulovca și
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]
-
Tibulovca și Balta. Mulți dintre ei au murit pe drum, alții decedând în lagăre. Începând din 1945, supraviețuitorii Holocaustului au început să se întoarcă în oraș, doar 1.500 de evrei rădăuțeni revenind. Totuși, aici s-au stabilit și evreii deportați din Bucovina de Nord și Basarabia, până la sfârșitul anului 1946, când rușii au închis granițele. Evreii au găsit sinagogile transformate în depozite și grajduri, iar sulurile de Tora au fost reciclate, pentru a face diverse lucruri, cum ar fi tobe
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]
-
000 de finlandezi au fost trimiși în Suedia pentru a beneficia de servicii medicale mai bune; printre aceștia se numărau 9,000 de bebeluși care erau adesea însoțiți de mamele lor. De asemenea, peste o suntă de prunci care fuseseră deportați în Danemarca sau Norvegia au fost repatriați odată cu semnarea Tratatului de pace de la Moscova în martie 1940. Finlanda afându-se într-un colaps economic nu le putea oferi, în cele mai multe dintre cazuri, suportul medical necesar pruncilor bolnavi, iar la începutul verii
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
medical necesar pruncilor bolnavi, iar la începutul verii anului 1941 aproximativ 700 de copii urmau să fie trimiși în Suedia. Odată cu izbucnirea Războiului de continuare în luna iunie, atât bolnavii, cât și alți 1,300 de prunci sănătoși au fost deportați în țările vecine. De transportul copiilor s-au ocupat diferite organizații non-guvernamentale, notabile fiind Crucea Roșie, Federația „Save the Children”, Lotta Svärd și Lottakåren. Majoritatea copiilor au fost plasați în cadrul unor familii private, doar un mic procent dintre aceștia ajungând
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
august 1941, tuturor evreilor din localitate li s-a ordonat să poarte steaua galbenă. A fost înființat un lagăr de concentrare pentru toți bărbații evrei din Fălticeni, precum și din satele Lespezi și Liteni. Circa 5.000 de evrei au fost deportați în Basarabia și Transnistria, doar aproximativ 3.700 revenind la finalul războiului. La sfârșitul anului 1947 au avut loc primele valuri de emigrări ale evreilor fălticeneni prin Cipru în Palestina. În perioada toamna anului 1950 - aprilie 1951 majoritatea evreilor din
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
artistului, Laurențiu II baron Löwendal, ar fi murit, se pare, într-o acțiune având drept scop salvarea familiei Țarului Nicolae al II-lea (care avea să fie executată în vara lui 1918). În aceeași perioadă, mama sa, Liubov Gavrișova, este deportată în Uzbekistan. George își urmează mentorul, profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează primele sale păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.) a devenit în 170 sau 169 î.H. "hiparchos" în "Liga Aheeană" și scrisese cartea "Despre tactici". Polybius s-a aflat printre cei 1.000 de ahei deportați la Roma. Aici s-a împrietenit cu Scipio Aemilianus, pe care l-a însoțit în diverse călătorii. A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat, probabil
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
rudele și apropiații au început să facă vizite, demersuri prin instanțele militare pentru a obține eliberarea, le aduceau mâncare și haine. Astfel, că se produce o anumită dezordine în jurul lagărelor . Majoritatea deținuților care au supraviețuit în condițiile inumane au fost deportați departe de Moldova, în lagărele din Siberia și Kazahstan. Un număr neînsemnat a fost lăsat să rămână în Moldova. 25 de prizonieri formau un detașament care lucra la restaurarea Combinatului de Mobilă. Au lucra un an și ceva fără a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
rămași în viață, cât și rudele celor care nu s-au mai întors din lagăr . La fel ca și 1940, ocupând orașul pentru a doua oară, sovieticii au trecut la deportări. La 6 iulie 1949, din orașul Bălți au fost deportate 207 familii de așa-ziși „chiaburi”, iar din raionul Bălți, dintr-un total de 26 de sate - alte 154 de familii. Deci, în total 362 de familii, cu 15 mai multe decât s-a indicat în Hotărârea nr. 509 a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii din județele Bălți puteau avea în proprietate până la 10 hectare, surplusurile erau naționalizate . În noaptea spre 1 aprilie 1951 a avut loc un nou val de deportarea, Operațiunea Nord. Au deportați adepții cultului Martorii lui Iehova, cât și unii reprezentanți altor culte minoritare. Din raionul Bălți au fost ridicate 11 familii, însumând 37 de persoane . În perioada postbelică orașul Bălți își menține statutul de cel mai important centru industrial și cultural
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]