3,354 matches
-
avea numai 2 ani, a fost arestat. Încă din copilărie, Oleg începe să compună muzică iar la vârsta de 7 ani interpretează un concert în prezența lui Iosif Stalin, peste ani prin acest episod reușind să-și salveze tatăl de la deportarea în lagăr. A absolvit la clasa de pian a Conservatorului din Leningrad în 1945 și, în martie 1943, a luat parte la un concert al tinerilor muzicieni ce sărbătoreau aniversarea de 80 de ani a Conservatorul din Tașkent. Între 1945-1951
Oleg Karavaiciuk () [Corola-website/Science/326878_a_328207]
-
după încheierea Primului Război Mondial (1914-1923). La fel ca în cazul armenilor și asirienilor, grecii au fost ținta diferitelor tipuri de atacuri din partea Junilor Turci și autorităților kemaliste. George W. Rendel, diplomat al British Foreign Office, a lăsat mărturii cu privire la masacrele și deportările grecilor în perioada de după semnarea armistițiului de la Mudros. Se estimează sute de mii de greci otomani au murit în această perioadă din cauza persecuțiilor În paralel cu atacurile împotriva grecilor și armenilor, a avut loc și represiuni împotriva asirienilor întreprinse de
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
au refugiat în străinătate. Shaller și Zimmerer afirmă în „Journal of Genocide Research” că liderii Junilor Turci au plănuit să elimine minoritatea kurdă deportându-i de pe pământurile strămoșești și relocându-i în regiuni îndepărtate, în grupuri mici. Kurzii au fost supuși deportărilor, deplasărilor în condiții inumane și turcificării forțate. Junii Turci se fac vinovați de deportarea a aproximativ 700.000 de kurzi, din care cam jumătate au pierit în timpul procesului. Kurzii au fost forțați să parcurgă distanțe mari în adevărate „marșuri ale
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
liderii Junilor Turci au plănuit să elimine minoritatea kurdă deportându-i de pe pământurile strămoșești și relocându-i în regiuni îndepărtate, în grupuri mici. Kurzii au fost supuși deportărilor, deplasărilor în condiții inumane și turcificării forțate. Junii Turci se fac vinovați de deportarea a aproximativ 700.000 de kurzi, din care cam jumătate au pierit în timpul procesului. Kurzii au fost forțați să parcurgă distanțe mari în adevărate „marșuri ale morții”, asemănătoare cu cele ale armenilor în ceea ce a fost apreciat ca o încercare
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Deportarea unor categorii de țigani din România în Transnistria "aparține problematicii mai largi a persecuțiilor etnice și rasiale din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial". De la eliberarea din robie și până la guvernarea Antonescu nu a existat o „problemă” a
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
existat o „problemă” a țiganilor. Deși erau recenzați distinct ca etnie, erau tratați ca o categorie socială. Naționalismul din perioada interbelică nu a cuprins atitudini și manifestări antițigănești. Nu a existat un rasism antițigănesc așa cum a fost cel antievreiesc. Ideea deportării țiganilor i-a aparținut lui Ion Antonescu. Ea nu a existat de la începutul guvernării. Luarea unor măsuri împotriva țiganilor s-a discutat pentru prima dată în ședința Consiliului de Miniștri din 7 februarie 1941 când s-a pus problema scoaterii
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
nefiind invocate motive de natură rasială. Ion Antonescu avea în vedere construirea a 3-4 sate compacte în Bărăgan, cu câte 5000-6000 de familii și, după asanarea Bălților Dunării, să-i mute acolo pentru a se ocupa cu pescuitul. Existând precedentul deportării evreilor începută în toamna anului 1941 și ținând cont de dobândirea Transnistriei, a apărut posibilitatea deportării țiganilor în acest ținut. În baza deciziei luate de Ion Antonescu la începutul lunii mai 1942 a fost emis Ordinul Președinției Consiliului de Miniștri
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
în Bărăgan, cu câte 5000-6000 de familii și, după asanarea Bălților Dunării, să-i mute acolo pentru a se ocupa cu pescuitul. Existând precedentul deportării evreilor începută în toamna anului 1941 și ținând cont de dobândirea Transnistriei, a apărut posibilitatea deportării țiganilor în acest ținut. În baza deciziei luate de Ion Antonescu la începutul lunii mai 1942 a fost emis Ordinul Președinției Consiliului de Miniștri nr. 26.756/1942 către Ministerul Afacerilor Interne prin care se solicita un studiu care să
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
să se facă pe 31 mai 1941. Listele cuprindeau 40.909 persoane din care 9.471 țigani nomazi și 31.438 țigani stabili din categoria menționată. Dispozițiile date de mareșalul Ion Antonescu referitoare la modul cum trebuie să se facă deportarea categoriilor de țigani vizate au fost transmise de președinția Consiliului de Miniștri către Ministerul Afacerilor Interne prin Ordinul (strict secret) nr. 70 S/24.05.1942. Deportarea țiganilor s-a făcut prin două operațiuni. Într-o primă etapă începută la
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
date de mareșalul Ion Antonescu referitoare la modul cum trebuie să se facă deportarea categoriilor de țigani vizate au fost transmise de președinția Consiliului de Miniștri către Ministerul Afacerilor Interne prin Ordinul (strict secret) nr. 70 S/24.05.1942. Deportarea țiganilor s-a făcut prin două operațiuni. Într-o primă etapă începută la 1 iunie 1942 au fost vizați țiganii nomazi, în baza ordinului dat de Mareșalul Ion Antonescu cu o zi înainte. Din această categorie au fost evacuați în
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
încheiată oficial pe 16 septembrie 1942. Evacuarea restului de 18.262 țigani din această categorie a fost suspendată la începutul lunii octombrie 1942 pentru primăvara anului 1943, dar la 13 octombrie Consiliul de Miniștri a luat decizia renunțării la noi deportări de evrei și țigani. Ultimele deportări au avut loc în decembrie 1943. Practic, pe lângă cei 24.686 țigani deportați în cele două etape, au mai fost evacuați cu aprobări speciale 69 țigani, și cele câteva sute de persoane deportate ulterior
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
Evacuarea restului de 18.262 țigani din această categorie a fost suspendată la începutul lunii octombrie 1942 pentru primăvara anului 1943, dar la 13 octombrie Consiliul de Miniștri a luat decizia renunțării la noi deportări de evrei și țigani. Ultimele deportări au avut loc în decembrie 1943. Practic, pe lângă cei 24.686 țigani deportați în cele două etape, au mai fost evacuați cu aprobări speciale 69 țigani, și cele câteva sute de persoane deportate ulterior formate din cei care s-au
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
69 țigani, și cele câteva sute de persoane deportate ulterior formate din cei care s-au sustras celor două etape amintite, cei eliberați din închisori și din cei trecuți de autorități pe lista indezirabililor. În 1942 Ion Antonescu a ordonat deportarea în Transnistria a 24 617 de cetățeni români de etnie romă, dintre care numai jumătate au supraviețuit și au reușit să se reîntoarcă în România. Circa 11 000 au murit de frig, inaniție și epidemii apărute în urma condițiilor inumane la
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
de cetățeni români de etnie romă, dintre care numai jumătate au supraviețuit și au reușit să se reîntoarcă în România. Circa 11 000 au murit de frig, inaniție și epidemii apărute în urma condițiilor inumane la care au fost supuși. Pentru deportarea romilor în Transnistria nu s-a mai folosit - ca în cazul evreilor - pretextul de comunism sau activități subversive pro-sovietice, ci etichetarea întregii minorități rome ca „nomazi”, „nemobilizabili și periculoși ordinei publice”.. Genocidul romilor în Transnistria nu s-a produs prin
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
și din partea unor personalități politice și culturale. Un exemplu al protestelor liderilor democrați este scrisoarea pe care Constantin I. C. Brătianu, președintele Partidului Național Liberal, a adresat-o mareșalului Ion Antonescu, la 16 septembrie 1942, în care critica în termeni duri deportarea.. Dintre oamenii de cultură, cel mai cunoscut caz este al lui George Enescu care a afirmat că „pleacă și el în caz de-i duce muzicanții la Bug”. O grupare de romi din judetul Gorj a intentat proces regelui Mihai
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
George Enescu care a afirmat că „pleacă și el în caz de-i duce muzicanții la Bug”. O grupare de romi din judetul Gorj a intentat proces regelui Mihai I pe motiv că acesta ar fi semnat personal ordinele de deportare, afirmând că dețin dovezi în acest sens. Cazul a ajuns la CEDO (Curtea Europeana pentru Drepturile Omului), unde trenează de ani de zile. În cazul în care afirmațiile romilor sunt veridice, se pune problema întârzierii răspunderii penale pentru crime împotriva
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
bancă din Londra. Având de plată o datorie de onoare, el a delapidat niște bani pe care spera să-i pună la loc. În urma unor ghinioane, a fost depistat în urma unei cercetări premature a conturilor și condamnat pentru delapidare la deportare în Australia. Îmbarcat în 1855 pe corabia "Gloria Scott", care a plecat de la Falmouth spre Australia, Armitage a aflat de la un prizonier vecin că exista o conspirație pentru a prelua controlul asupra navei, care fusese plănuită de 12 condamnați. Vecinul
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
hotărât să încheie relația, el a hărțuit-o, ca urmare tribunalul a emis pe numele lui van der Graaf un ordin de restricție. A fost arestat în 2003 și i s-a interzis intrarea în Suedia. În 2005 ordinul de deportare din Suedia a expirat și, după câteva luni, van der Graaf a fost observat din nou lângă proprietatea lui Fältskog din Ekerö.. În 1996, autobiografia ei, "Som jag är", a fost publicată în limba suedeză (iar anul următor și în
Agnetha Fältskog () [Corola-website/Science/325081_a_326410]
-
au organizat grupuri de rezistență însă acest lucru nu a putut persista, marcând capitolul final al stăpânirii islamice în Sicilia. Anihilarea sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Leon Apostyppes, alături de o flotă comandată de amiralul Nasar, au cucerit definitiv Taranto de la arabi, punând capăt unei perioade de 40 de ani de dominație musulmană. Printre primele măsuri luate de guvernatorul bizantin Apostyppes a fost luarea în sclavie și deportarea locuitorilor care, inițial fiind longobarzi, se convertiseră la Islam, în paralel cu implantarea de coloni greci, în scopul creșterii populației. Taranto a devenit unul dintre cele mai importante orașe din "Thema Longobardia". În 882, chemați în ajutor de ducele Radelchis
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Galați, din iunie 1940, cele din București din ianuarie 1941, si Iași din iunie 1941, au lăsat în urmă mii de morți și au marcat începutul distrugerii organizate a evreilor români. În octombrie 1941, regimul lui Ion Antonescu a început deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina în Transnistria, declansșînd genocidul cu scopul eliminării populației evreiești a țarii. Între anii 1940-1944, statul român a fost responsabil pentru moartea a cel puțin 280.000 de evrei români și ucrainieni. Deasemenea douzeci și cinci
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
doar 50.000 de oameni și 130 de tunuri. Turcii erau puternic depășiți numeric de ruși și trebuiau să asigure apărarea unei regiuni muntoase dificile. Pe 27 mai, în plină ofensivă rusă, ministrul de interne otoman Talal Pașa a ordonat deportarea tuturor armenilor din regiune în Siria și Mosul. Până pe 13 iunie, rușii fuseseră obligați să se retragă pe pozițiile de plecare, dar șase zile mai târziu au lansat o nouă ofensivă, de această dată spre nord-vestul lacului Van. Ofensiva, organizată
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care l-a deținut în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea să) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie 1945. Pe linie paterna, Prințul Alexandru este strănepotul regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României. Fiu al regelui Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
au împărtășit soarta coreligionarilor săi evrei, fiind deportați în Transnistria. Din vara anului 1942 până în primăvara anului 1944, el și familia s-au aflat în diferite lagăre din Transnistria (Cariera de Piatră, Obodovca). În timp ce părinții lui Celan au murit în timpul deportării, a putut să îi ajute pe ai săi la muncile grele, așa că s-au putut întoarce cu toții din lagăr. Se pare că Immanuel Weissglas a scăpat de la deportarea dintr-un lagăr românesc într-unul german doar pentru că ofițerul român a
Immanuel Weissglas () [Corola-website/Science/322668_a_323997]
-
Transnistria (Cariera de Piatră, Obodovca). În timp ce părinții lui Celan au murit în timpul deportării, a putut să îi ajute pe ai săi la muncile grele, așa că s-au putut întoarce cu toții din lagăr. Se pare că Immanuel Weissglas a scăpat de la deportarea dintr-un lagăr românesc într-unul german doar pentru că ofițerul român a descoperit că evreul îl citește și îl apreciază pe Arghezi. În 1940, Immanuel Weissglas a publicat o traducere în germană a "Luceafărului" lui Eminescu, intitulată "Hyperion", în 98
Immanuel Weissglas () [Corola-website/Science/322668_a_323997]