3,389 matches
-
credințelor secolului al XIX-lea. Iorga nu știa nimic despre metodele lui Stalin. Sovieticii știau însă că ideile "organice" ale oamenilor se modifică lent, așa că le-au schimbat mediul de trai. Ce poate realiza, în sens pozitiv, naționalismul cultural în fața deportărilor, execuțiilor și a înlocuirii în masă a populației autohtone cu nonromâni? Drept urmare, liderii intelectuali și politici au elaborat un protest solemn (națiunile mici nu au de obicei altă alternativă). Ei se refereau la Basarabia numind-o "Moldova de răsărit", amintind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Troțki și Rakovski despre "jugul boierilor" români. Iorga avea dreptate cînd afirma că "aceasta este doar demagogia preliminară", vor urma "colhozurile" și moldovenii vor înțelege curînd despre ce este vorba. Ar fi putut adăuga: iar o dată cu colhozurile vor veni NKDVul, deportările și execuțiile în masă. Într-unul din articolele sale, în contradicție cu atitudinea sa anterioară, Iorga îl lăuda pe Carol pentru cedarea provinciei fără luptă. Vorbea aici din nou Iorga-politicianul, nu Iorga-istoricul sau Iorga-omul. Iorga era mai aproape de țintă în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat), p. 5 144 Heinen, op. cit., pp. 331-339. Radu Lecca va deveni în timpul celui de al Doilea Război Mondial infamul "Comisar General în Chestiunea Evreiască". În vara lui 1942, el a plecat la Berlin ca să organizeze deportarea evreilor români în centrele de exterminare din est. Numai promptitudinea doctorului Willy Filderman și colaborarea Reginei Elena și a Regelui Mihai, ca și atitudinea negativă a lui Antonescu au împiedicat acest lucru 145 D-na Liliana Pippidi-Iorga l-a asigurat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Regele Mihai I. Una dintre marile ei inițiative s-a desfășurat în vara anului 1942, cînd (alertată de dr. Wilhelm Filderman și de alții) a devenit elementul esențial în salvarea împreună cu Regele Mihai și Mareșalul Antonescu a evreilor români de la deportarea la Auschwitz. Ulterior, pe măsură ce se apropia momentul "întoarcerii armelor" de către România, întrucît era pregătită la Palatul Regal, ea a fost sufletul și supraveghetoarea, stînd alături de curajosul, dar tînărul ei fiu. După 23 August 1944, a manifestat o temeritate fără precedent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Într-o bună zi, germanii vor dori să-și recapete teritoriul, iar polonezii nu vor putea să-i oprească”. Uniunea Sovietică era acum protectoarea autodesemnată a granițelor României și Poloniei, și, evident, redistribuia la discreție teritoriile rămase În zonă după deportarea populațiilor (germani și alții). Toate acestea aminteau - dacă mai era nevoie - de omniprezența Armatei Roșii. Armata a 37-a de pe Frontul 3 ucrainean a fost detașată de trupele care ocupau România În septembrie 1944 și staționată În Bulgaria, unde a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toleranța fără precedent a autorităților față de asemenea manifestări publice de dezaprobare implicită -, au Început să apară În toată regiunea grupuri independente și adunări publice. Astfel, pe 25 martie 1988 sute de oameni s-au strâns la Riga pentru a comemora deportările letone din 1949, iar În iunie a avut loc o demonstrație pentru a marca expulzările din 1940. Uniunea Scriitorilor din Letonia, până atunci obedientă, a ținut o ședință neobișnuit de animată unde s-a vorbit despre un Front Popular Leton
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Hitler, preferând să Înțeleagă nazismul În contextul militarismului prusac. La Nürnberg, pe procurorul francez François de Menthon l-a deranjat conceptul de crime Împotriva umanității (preferând formula crime Împotriva păcii) și pe parcursul procesului nu s-a referit deloc la deportarea sau uciderea evreilor 1. Trei ani mai târziu, editorialul din Le Monde din 11 ianuarie 1948, intitulat „Supraviețuitorii din lagărele morții”, a reușit să relateze despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hârtie povestea detenției lui la Auschwitz, Se questo è un uomo, și i-a propus-o În 1946 principalului editor de stânga din Italia, Luigi Einaudi, manuscrisul i-a fost respins pe loc: persecuția și supraviețuirea lui Levi, Începând cu deportarea lui ca evreu, și nu ca partizan, nu concorda cu Înălțătoarele povestiri italiene despre rezistența antifascistă la scară națională. Se questo è un uomo a fost acceptat de o editură mică și publicat În numai 2.500 de exemplare; majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
posibilul pentru a dejuca planurile germane - a fost atacată și discreditată mai devreme, din inițiative venite din interior. Până la mijlocul anilor ’60, cărțile oficiale de istorie a războiului furnizau numeroase informații despre ce se Întâmplase În Olanda În timpul războiului, inclusiv deportările, dar evitau cu asiduitate abordarea Întrebărilor cine, cum și de ce, mai ales În legătură cu catastrofa evreiască. și, oricum, nu le citea aproape nimeni. Însă În aprilie 1965 istoricul olandez Jacob Presser a publicat Ondergang, prima istorie completă a exterminării evreilor olandezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani - și o modificare În atitudinea oficială. În 1965, guvernul olandez și-a oferit pentru prima oară contribuția la memorialul de la Auschwitz - deși au trecut Încă șapte ani până când Olanda a acceptat să le plătească evreilor care au supraviețuit deportării aceeași pensie acordată după 1947 membrilor rezistenței și altor victime ale naziștilor. La fel ca În Germania, interesul olandezilor pentru trecutul lor tăinuit a fost declanșat de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nou val de cititori: Anna și familia ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor olandezi. Până la sfârșitul secolului, anii 1940-1945 au devenit perioada cel mai intens studiată din istoria olandeză. Deși adevărul despre contribuția olandezilor la identificarea, arestarea, deportarea și moartea compatrioților lor evrei a ajuns la cunoștința publicului În anii ’60, a trecut multă vreme până când implicațiile lui au fost Înțelese pe deplin: abia În 1995 tragedia evreilor olandezi a primit o recunoaștere publică din partea unui șef de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rotiță În mașinăria regimului și un colaborator al șefului Gestapoului din Lyon, Klaus Barbie, prins și judecat În 1987. Dar procesul lui Touvier (și dovezile apărute cu această ocazie despre colaborarea autorităților de la Vichy cu Gestapoul și contribuția lor la deportarea și asasinarea evreilor) era un ersatz pentru toate procesele care nu au avut loc, mai ales cel al lui René Bousquet, șeful poliției pétainiste. Punerea sub acuzare a lui Bousquet, care În 1942 a negociat personal cu autoritățile germane predarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acordau mai puțină atenție nenorocirii evreilor nu fiindcă la vremea respectivă fuseseră indiferenți sau preocupați doar de propria supraviețuire. Motivul este altul: comuniștii semănaseră destule suferințe și nedreptăți pentru a acoperi totul cu un nou strat de amintiri și resentimente. Deportările, Încarcerările, procesele-spectacol și „normalizările” dintre 1945 și 1989 făcuseră din mai toți cei care trăiau În blocul sovietic fie victime, fie profitori ale exproprierii forțate. Apartamentele, magazinele și alte proprietăți Însușite de la evreii morți sau germanii expulzați au fost cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei 105-106 Declarația Tripartită (1950) 274 deficite bugetare 421 deficite de plată 421-422 Delors, Jacques 498, 507, 653, 668, 722 demonstrațiile de la Nanterre 377-378, 382 demonstrațiile de la Plzeò 171 denazificare 61, 63, 65-67, 69, 93, 109, 123 Deneuve, Catherine 449 deportări 31-32 Derrida, Jacques 441-442, 715-716 destindere 460 Deutschland im Herbst 434-435 Dewey, John 210 Dimitrov, Gheorghi 133, 139-140, 183 distincția dintre vechea Europă și noua Europă 716 Djilas, Milovan 33, 46, 129, 139, 142, 191-192, 395-396 „doctrina Brejnev” 408, 554
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
585; acțiuni pentru unificare 584-585; admiterea În Națiunile Unite 459; Alianța pentru Germania 584; aparatul securității 636; atracție pentru tinerii radicali 388; Bausoldaten 527; căderea comunismului 559-564; colaboraționiști 636-637; demiterea guvernului 563; demonstrații pentru schimbare 562-563; demonstrațiile de la Leipzig 562; deportarea disidenților 526; deschiderea Zidului Berlinului 563; eliberarea 559-564; informatori 636; infrastructura 588; intelectuali 193-194; Înființarea 145; legea călătoriilor 563; lovitură de stat 563; migrația către Cehoslovacia 563; migrația către Ungaria 561; mișcarea disidentă 526, 564; mișcarea pentru pace 527; mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sporturi 711-713 Sputnik 231 Spychalski, Marian 183 stagflație 420 Stalin, Iosif 22, 94, 104, 109, 117-118, 124, 129; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; admiratori 204; antisemit 175-180; atacul lui Hrușciov 287; blocada Berlinului 144; cultul personalității 169; deportări 35-36; divizarea Europei 50; Întâlnirea de la Szklarska Porêba 141-142; lupta pentru putere 286-287; membru al Celor Trei 105-106; Mișcarea pentru pace 209, 253; moartea 286; planuri/decizii postbelice 119-123; procese-spectacol - vezi procese-spectacol; propunerea pentru unificarea Germaniei 227; reacția la violurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mihai Eminescu, operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale acestora, s-a rezervat spațiu articolelor despre așa-zisele „pete albe” ale istoriei (foametea, deportările, colectivizarea, „stagnarea”). În toate seriile sale, pe lângă literatura originală și critica de întâmpinare, mai mult sau mai puțin aservită metodologic și ideologic, revista a publicat traduceri din literatura universală, opere ale scriitorilor români clasici și contemporani și studii despre ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
controversată și tragică din istoria contemporană a României, s-a materializat prin îmbogățirea constantă în ultimii ani a literaturii de specialitate consacrate Holocaustului. Volumele de documente, lucrările generale, speciale, memorialistice, jurnalele, etc, publicate au abordat diverse aspecte referitoare la persecutarea, deportarea și exterminarea evreilor din România în cursul celui de-al doilea război mondial, introducând în circuitul științific o gamă variată de opinii și interpretări. Prin urmare se pune întrebarea legitimă: de ce este nevoie de o nouă lucrare referitoare la Holocaustul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
timp, este în măsură să infirme inclusiv clișeele și opiniile preconcepute vehiculate în cadrul istoriografiei cu privire la responsabilitatea armatei române în Holocaust. Documentele incluse în prezentul volum relevă două chestiuni fundamentale: 1) implicarea evidentă a armatei române în măsurile și excesele (ghetoizări, deportări și exterminări în masă) îndreptate împotriva populației evreiești din România, Basarabia, Bucovina și Transnistria (exemplul cel mai elocvent constituindu-l masacrul de la Odessa din octombrie 1941); 2) spre deosebire de opiniile istoriografice ce au susținut că armata română a fost doar un
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
avut loc sub dictatura sa militară (1941-1944), România fiind în această perioadă un aliat suveran al Germaniei naziste. În al doilea rând, Holocaustul evreilor din România a rezultat nu numai în urma unor asasinate în masă sistematice, ci și în urma ghetoizărilor, deportărilor, respectiv condițiilor de trai inumane din ghetourile și lagărele situate în Transnistria. În fapt, deportarea a fost soluția găsită de Antonescu la ceea ce el numea eufemistic "problema evreiască". Asasinarea sistematică a evreilor este ilustrată de moartea unui număr de 12
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
al Germaniei naziste. În al doilea rând, Holocaustul evreilor din România a rezultat nu numai în urma unor asasinate în masă sistematice, ci și în urma ghetoizărilor, deportărilor, respectiv condițiilor de trai inumane din ghetourile și lagărele situate în Transnistria. În fapt, deportarea a fost soluția găsită de Antonescu la ceea ce el numea eufemistic "problema evreiască". Asasinarea sistematică a evreilor este ilustrată de moartea unui număr de 12.000 până la 20.000 de evrei în Basarabia și Bucovina, executați de către armatele române și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
identificate, selectate, și editate de el, evidențiază rolul jucat de armata română în implementarea Holocaustului în teritoriile aflate sub controlul ei. Ele scot în evidență, după cum însuși domnul Trașcă scrie, un lucru fundamental, și anume aportul armatei române la ghetoizarea, deportarea, și asasinarea în masă a evreilor din Moldova, Basarabia, Bucovina și Transnistria (a se vedea, de exemplu, documentele nr. 23, 42, 55, 73, 74, 76, 81, 89, 104, 133, 153, 157, 165, 182 din prezentul volum). Totodată, nu sunt trecute
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
emise de armată, Ottmar Trască prezintă un bilanț autoritativ al soartei populației evreiești din Odessa în iarna 1941-1942: "putem afirma că perioada cuprinsă între 17 octombrie 1941 începutul lui martie 1942 moment ce a marcat încheierea în linii mari a deportărilor pentru populația evreiască din Odessa a fost sinonimă cu instituirea unui regim de teroare și exterminare, în urma căruia și-au pierdut viața între 25.000-40.000 de evrei și au fost deportați aproximativ 35.000 de evrei". Mai multe documente
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
investigat teme precum locul și rolul minorității evreiești în cadrul societății românești precum și raporturile cu statul român, natura antisemitismului antonescian, legislația și măsurile antisemite inițiate și adoptate de regimul patronat de generalul din august 1941 mareșalul Ion Antonescu ori acțiunile de deportare și exterminare îndreptate împotriva populației evreiești din Basarabia, Bucovina de nord și Transnistria 1. În pofida existenței unei literaturi de specialitate dense și valoroase, cu o paletă largă de opinii și interpretări pertinente, credem că există încă numeroase aspecte referitoare la
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]