3,978 matches
-
este situată în partea central-estică a Munților Pădurea Craiului. Având dimensiuni cuprinse între 0,6 și 1,8 km lungime și 3,5 km lățime, aceasta se desfășoară pe o suprafață de circa 6 km². În partea de sud, depresiunea este delimitată de culmea cristalină Măgura Dosului (948 m), iar la nord și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care îl descrie amonte de chei. Captarea cursului de apă s-a făcut prin intermediul Peșterii de la Toaia. După stabilirea drenajului subteran dintre Peștera de la Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului de la
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
carstificabile erau supuse unui intens proces de coroziune, albiile pâraielor, ce evoluau pe cristalin, se adânceau progresiv prin eroziune, determinând formarea unei cuvete largi și adânci" (Rusu T., Carstul din Munții Pădurea Craiului). Principalele culturi care se practică în arealul Depresiunii Damiș sunt cele ale cartofului, secarei, grâului, ovăzului și orzului. Pentru consumul propriu se cultivă și o serie de legume (fasolea, ceapa, usturoiul, morcovul etc.). Cultura pomilor fructiferi este restricționată de condițiile pedoclimatice, fiind întâlniți totuși prunul, mărul, părul, cireșul
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
păsări, cabaline ș.a.). Accesul este facilitat de drumul județean 764 D, care leagă magistralele europene E 60 și E 79 (între Borod-Bratca-Damiș-Roșia-Remetea-Beiuș), sau de calea ferată București-Cluj-Napoca-Oradea, cu oprire în stația Bratca și apoi se continuă pe drumul județean menționat. Depresiunea Damiș dispune de o serie de resurse turistice naturale, între care putem menționa: peșteri (Toaia, Peștera din Dealul Berii), ponoare (Munău, Toaia, Peșteruță), avene și doline (Avenul din Hârtopul Mare, câmpul de doline din zona centrală, legat de prezența drenajului
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Peșteruță), avene și doline (Avenul din Hârtopul Mare, câmpul de doline din zona centrală, legat de prezența drenajului subteran Toaia-Munău-Izbucul Dămișenilor ș.a.), puncte de belvedere (Măgura Dosului, Glimeia Mare, Dealul Bere), lacuri temporare (Bălțile Munău, Bălțile Bivolilor, Toaia) etc. Totodată, Depresiunea Damiș poate fi inclusă în câteva trasee turistice, astfel: I. Bratca-Secătura-Damiș. Traseul pornește din centrul comunei Bratca, urmând drumul județean 764D, apoi după ce părăsește ramificația spre Valea Brătcuței și se trece pârâul cu același nume, urcă serpentinele spre cătunul Secătura
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga), se coboară lent pe la baza dealului Glimeia Mică și, după depășirea unei șei, de unde se poate observa întreaga depresiune a Damișului, se coboară până în centrul satului, la o triplă bifurcație. Distanța de parcurs: circa 10 km. II. Bratca-Valea Brătcuței-Damiș. Traseul are același punct de plecare, dar la indicatorul spre Valea Brătcuței se urmează acest drum. După circa 1 km
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
indicatorul spre Valea Brătcuței se urmează acest drum. După circa 1 km se depășesc ultimele case și cantonul silvic Bratca, apoi se intră în Cheile Brătcuței (circa 4 km). Pe dreapta se pot remarca izbucurile Brătcuței (care adună pâraiele din Depresiunea Ponoraș) și Dămișenilor, pentru ca la circa 500 m amonte de ultimul, „La Mori”, se trece un podeț din beton peste Valea Brătcuței și se urcă versantul abrupt de circa 300 m. După ce se depășește Peștera Chivadarului (în dreapta) se ajunge la
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
baza căreia, cu circa 40 m mai jos, se află ponorul cu același nume. La ape mari, aici se formează un lac temporar. Traseul continuă pe o curbă de nivel a Glimeuțului, de unde se observă o priveliște deosebită a întregii depresiuni, apoi trece de înșeuarea ce îl desparte de Dealul Oașului și avansează pe un drum de căruțe, care îl conduce spre drumul județean. Pe dreapta, înainte de a ajunge la drumul respectiv, se urmează cursul unui pârâu (ce coboară din Măgura
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
amintit, mormântul soldatului-erou, mort în timpul celui de-al doilea război mondial. De aici, urmând drumul județean, revenim la punctul de plecare. Distanța de parcurs: circa 4 km. Variantă: de la înșeuarea dintre Glimeuț și Dealul Oașului, traseul se poate continua spre Depresiunea Ponoraș sau satul Zece Hotare. IV. Damiș-Poiana-Ponorul Runcșor- Fântânele. Traseul începe din centrul satului și urmează drumul județean pe direcția Roșia-Beiuș. După ce trece de cătunul Fundătura, drumul face un cot la stânga, apoi la dreapta și coboară ușor spre cătunul Poiana
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită de localnici, datorită persistenței stratului de zăpadă și în anotimpul cald, „La Ghețar”). De aici, drumul se poate continua pe Valea Runcșorului spre Remeți sau Depresiunea Acre ori se poate reveni la drumul județean și continua spre Damiș sau Roșia. Distanța de parcurs: circa 5 km.
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin. În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial . Vechea denumire ungurească pentru lac a fost "Veres-to" (Lacul Roșu), sub forma "Gyilkos-to" (Lacul Ghilcoș
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
(uneori și Țara Oltului) este o depresiune și un ținut istoric din Transilvania, situat de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt, cu centrul în cetatea medievală Făgăraș. În 1876 teritoriul Țării Făgărașului a fost organizat în comitatul Făgăraș, unitatea administrativă precursoare a județului interbelic Făgăraș. Odată cu
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Făgăraș. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, ținutul Făgăraș a fost împărțit între județele actuale Brașov și Sibiu. Desfășurată sub forma unei fâșii, dispusă pe axa est-vest, cu lungimea de 82 km și lățimea variind între 12 și 19 km, depresiunea relevă două tipuri principale de relief. Acestea se succed dinspre munte (Munții Făgăraș), sub forma unui vast amfiteatru cu deschiderea către nord, spre lunca largă a Oltului și Podișul Hârtibaciului. Relieful colinar format din dealurile submontane perșano-făgărășene, cu altitudini cuprinse
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Această unitate se află în legătură cu alte câteva subunități distincte de relief, compuse, de la est spre vest, din dealurile Perșanilor, central-făgăreșene, Măgurei și Blidăriei. Acest sistem este continuat spre nord de câmpia piemontană, care ocupă circa 83% din suprafața totală a depresiunii. Câmpia piemontană făgărășeană se extinde de la altitudinea de aproximativ 700 m, către munte, până la aproximativ 400 m, cât măsoară în medie pe Valea Oltului. Clima depresiunii înregistrează o temperatură medie anuală de 8,7 °C, cu creșteri maxime în luna
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
continuat spre nord de câmpia piemontană, care ocupă circa 83% din suprafața totală a depresiunii. Câmpia piemontană făgărășeană se extinde de la altitudinea de aproximativ 700 m, către munte, până la aproximativ 400 m, cât măsoară în medie pe Valea Oltului. Clima depresiunii înregistrează o temperatură medie anuală de 8,7 °C, cu creșteri maxime în luna iulie și scăderi minime în luna ianuarie. Precipitații abundente, sub formă de ploaie, sunt semnalate în lunile mai-august, când ating o cantitate maximă de 128,4
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
de aici au aparut datorită semințelor aduse din Africa de păsările migratoare. O caracteristică principală a peisajului este dată de modul straniu în care sau dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile lor sunt aplecate înspre apă, noduroase și contorsionate. În depresiunile dintre dunele de nisip crește o vegetație lemnoasă formată în principal din stejari brumării, combinată cu anini, plopi albi și negri, ulmi, frasini și tei. Desimea pădurii sporește datorită numeroaselor specii de arbuști ce cresc aici: corn, lemn câinesc, păducel
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
pe deținuții de drept comun. Penitenciarul a fost desființat ca urmare a Decretul nr. 255 de la data de 31 iulie 1977, pentru a fi reînființat la 1 mai 1983. este situat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în S-E județului Harghita, depresiunea Ciucului, într-o zonă friguroasa, cu o temperatură medie de -15 până la -30 gr. C (aproximativ 5 luni pe an). Clădirea penitenciarului Miercurea Ciuc datează din perioada anilor 1896 - 1898 (aspect ce reiese din documentele existente la arhiva unității). Din documentele
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
1928, o serie de monede comemorative din argint de 2 șilingi au fost emise cu ocazia centenarului morții lui Franz Schubert. Mulțumită politicii monetare riguroase puse în aplicare, "șilingul austriac" devine una din monedele europene cele mai stabile în timpul "Marii depresiuni economice din 1929", încât era supradenumit Alpendollar. În ciuda unei devalorizări de 28% a șilingului, Austria a continuat să-și mențină politica monetară și fiscală în anii care au urmat. Noi monede au fost bătute în 1934: monede de argint de
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
C, cantitatea medie de precipitații pe an fiind de 20 cm, uneori poate să ningă. La formarea reliefului regiunii au jucat un rol important vântul și diferențele de temperatură. In urmă cu mai multe milioane de ani regiunea era o depresiune fapt care a permis formarea rocilor sedimentare din vale, materialul fiind adus de ape din Rocky Mountains, sedimentele cimentate sunt formate din gresii și calcare. Ulterior prin mișcările tectonice regiunea se ridică, depresiunea devenind un platou cu înălțimea de 300
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
multe milioane de ani regiunea era o depresiune fapt care a permis formarea rocilor sedimentare din vale, materialul fiind adus de ape din Rocky Mountains, sedimentele cimentate sunt formate din gresii și calcare. Ulterior prin mișcările tectonice regiunea se ridică, depresiunea devenind un platou cu înălțimea de 300 de m. In ultimii 50 de milioane de ani rocile sedimentare cu o structură și o duritate diferită, sunt supuse acțiunii de eroziune ce a dus la formațiunile stâncoase bizare din vale. Culoarea
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]