4,974 matches
-
bine este tot mai impresionat de noul său student și prieten. Iar în Autobiografie își va rezuma impresiile pe care le-a câștigat deja în primele luni ale comunicării sale cu acesta în felul următor: „Wittgenstein este poate cel mai desăvârșit exemplu al geniului, așa cum era el conceput în mod tradițional: pasionat, adânc, încordat și dominator.“ Este o imagine care i-ar fi surprins foarte mult pe toți cei care l-au cunoscut bine pe Ludwig în anii liceului și la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
anterioritatea "Orientului Latin"29 cu privire la originea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate? Pornind de la studiile lui Nicolae Iorga 30, care aprecia că Așezămintele regatului Ierusalim evidențiază nu doar o sinteză a obiceiurilor feudale din țările Europei creștine, "alcătuind sistemul cel mai desăvârșit al drepturilor și îndatoririlor de vasalitate și de feudă", Gh. I. Brătianu aduce în discuție precedentul creat de existența Așezămintelor (Cutumelor) din care s-a inspirat Occidentul în organizarea Adunărilor de stări, acordând o atenție specială Magnei Charta din 121531
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
București, 1988. 17 Politica, I, C. I, § 10. Lucrarea a fost tradusă din limba greacă în 1260, la insistențele lui Toma d'Aquino. 18 Lucrarea sa de referință De regno este considerată de mulți autori ca fiind "expresia cea mai desăvârșită a artei guvernării în Evul Mediu". Etienne Gilson, Tomismul, Humanitas, București, 2002, p. 540-542. Pentru o analiză critică a operei lui Toma d'Aquino cu privire la artele guvernării, a se vedea: M. Senellart, op. cit., pp. 157-175. 19 Gh. I. Brătianu, op. cit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ai hrănit,/ Ave Maria!// (...) ! eu de niciundelea venit,/ un venitic ce-i pământit/ nu îți las țiia, nu îți las țiia/ decât calvarul nesfârșit,/ Hristos prin sine-adeverit/ ești tu, Maria!". Deși fixată într-un cadru ideal [Baadul, legiferat drept o "desăvârșită transcendență a Morții / Argos al crimei/ Thebă a incestului,/ Egipt al robiei/ Canaan al făgăduinței/ mizeră drojdie a visului", în sfârșit, drept spațiul perfect de textualizare a morții ("așteptând să vină moartea/ treaz lucrez pentru gloria ei" La Baaad)], mitologia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model desăvârșit, și care m-ai dăruit cu trei haruri, ca trei coșmaruri: dragostea, boala și arta, care mi-ai trasat drumul cel mai lung către moarte, scopul vieții și finalitatea călătoriei mele prin labirintul limbajului (...). Mă rog de Tine, Doamne, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rupă deget după deget/ cum se frâng lemnele/ din raze/ ale tristeții/ să-mi apese ochiul/ dreptul/ stângul/ cum se lasă peste umeri nostalgia/ când prin pustiul stepei/ se adună pașii/.../ de ziua celei care nu mai este/ scriu cartea desăvârșitei tristeți./ cu inima frântă și mâna-nghețată/ direct pe pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor/ ca izvorul când vine dimineața// de ziua Mamei a sosit Abadon". Deși poetul simte în permanență "chinuitoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ingeniozitate imagistică nu umbrește, ci, dimpotrivă, potențează o rară sensibilitate poetică: "Să prind clipa aceea în care o femeie se transformă într-o umbrelă. Asta urmăresc în poeziile mele. Trecerea de la femeie la umbrelă mi se pare a fi imaginea desăvârșită, pe care voi încerca să o surprind măcar vreodată. Deocamdată văd doar umbra acestei treceri pe un zid mare, încăpător pentru toate apartamentele orașului". Imaginea se mai întâlnește, cu un impact diferit, în finalul amarului autoportret din Salamandra, în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
5-6).299 Are un singur punct terminus, numit în Zibaldone riposo și ristoro, cuvinte ce redau starea sufletului și a trupului ajunse la hotar, în anticamera liniștii eterne: clipă morții și cele care o preced îndeaproape sunt momente de odihnă desăvârșită și de întremare, cu atat mai depline și adânci cu cât sunt mai mari chinurile ce duc la trecerea în neființă.300 Nu o dată critică de specialitate a semnalat și analizat talentul leopardian de a contura spații finale de tăcere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
face cu o trăire mai intensă, mai plină de patos și "suferință" existențială, a vâstelor mitice. De unde și o altă deosebire: Novalis va crede tot timpul în restabilirea unității pierdute a vârstei mitologice din spiritualitatea umană, făcând din poezie instrumentul desăvârșit al revenirii la trecutul de aur, în timp ce pentru Eminescu, cel puțin după o primă perioadă de creație, poezia pare a se subordona unei alte realități (Melancu: 1999, 102). După cum accentuează Mircea Eliade cu fiecare prilej, fără trăire, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
împreună cu cele mai mici detalii ale derulării ei. Wilt însă nu-și pierde calmul, știindu-se nevinovat, și, în plus, descoperă, în contextul arestării, nebănuite voluptăți de comunicare. Disprețuit de soție și studenți, protagonistul primește acum din partea tuturor o atenție desăvîrșită, fiind ascultat și înregistrat cu minuțiozitate debordantă. Amănuntele povestirilor lui (absolut banale și imposibil de incriminat în vreun fel) sînt disecate pe toate părțile, ca venind, bineînțeles, dinspre un asasin periculos. Flint nu dezvăluie ambiguități legate de profesor, ci numai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
singurătăți eminesciene, însoțită de ideea curgerii timpului: "în nopti clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri, ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm". Fiind o contemporană desăvârșită, creațiile Anei Blandiana se caracterizează, prin sinceritate și rafinament, construindu-și propria reacție, în fața lumii: una esențialmente culturală, livrescă, a citatului intertextual și a parafrazei, încorporând, în propriul text, fragmente de text și experiențe ale altora, și ale sieși, recunoscându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
R.P.R."222. Ca mod de desfășurare, epurările, sancțiunile, interdicțiile de tot felul, defăimarea prin articole și ridicarea dreptului de profesare, au început imediat după "eliberare", anii 1948-1949 fiind, însă, hotărâtori: "Sufocarea morală lentă prin ignorare și înfierare a fost adesea desăvârșită fizic, întrucât scriitorii au intrat și ei în programul de stârpire a dăunătorilor politici"223. "Excluși" de pe tărâmul literaturii române vor fi, după cum reamintește și Eugen Negrici, Octav Dessila, Ionel Teodoreanu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru, Ion Barbu, George Bacovia, N.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu înclină balanța spre emoție mai mult decât spre intelect, dar nici invers, neapărat, Ana Blandiana nu poate concepe o poezie pur intelectualizată, despuiată de orice formă de sensibilitate, care, în cazul său, vine din interior, fiind produsul unei feminități desăvârșite. 40Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28. 41Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 42Ibidem. 43Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 44 Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De aici se poate concluziona că nu există o lume a omului generic. Oamenii sunt diferiți, cu probleme diferite. În spiritul eticilor dezvoltate În „postmoralitate” nu există o soluție la problemele omenirii, ci soluții. Compromisul acceptabil, toleranța, moralitatea „rezonabilă” - nu desăvârșită - știința și practica negocierii sunt tot atâtea soluții permise și justificate din punctul de vedere al acestui tip de etici. La acestea se adaugă un argument de natură pur pragmatică: Într-o astfel de societate bazată pe cunoaștere, În care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
inacțiunea și neimplicarea, Întotdeauna condamnabile din punct de vedere moral, chiar dacă juridic acest lucru arareori se Întâmplă. Reflecția teoretică asupra problematicii educației și conștiinței morale se regăsește În binecunoscutele Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.Omul ideal, desăvârșit și Întreg, se caracterizează prin minte - rațiune, conștiință - avuție și numele cel bun, Însă valoarea supremă o constituie mintea. Cel mai mare rău pentru om este să-și piardă mintea pentru că astfel pierde tot, și numele cel bun și avuția
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
-ți pierzi avuția ta, iar a doua că Îți câștigi și nume de hulă.” Recomandă: Înțelepciune, modestie, prevedere, comportament rațional În relațiile cu semenii. Deși rațiunea este, la origine, o iluminare divină, ea constituie totuși nota caracteristică ce definește „omul desăvârșit”. Didahiile lui Antim Ivireanul reprezintă exemplul cel mai strălucit al eticii secolului al XVII-lea În țara noastră. Etica sa este expresia unei viziuni dialectice asupra vieții morale: analizând Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1512-1521Ă dovedesc și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cel mai Înalt al responsabilității. Este responsabilitatea persoanei care Îl percepe pe Celălalt ca fiind mai important decât propria sa ființa. Responsabilitatea devine, astfel, actul de naștere IV. Pentru o etică a responsabilității Răspundere, responsabilitate, responsabilitate morală al simțului moral desăvârșit, care se descoperă responsabil nu numai pentru propriile acte dar și pentru cele ale semenilor săi. A-ți asuma responsabilitatea morală Înseamnă a-ți asuma sarcina progresului social și moral fără a face rău Celuilalt! In calitate de comandament moral
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
scientome-trice, valoarea de model a personalității evocate provine din amintirea de neșters pe care o lasă în sufletele și mințile acelora care au cunoscut-o: un om dedicat, pasionat de ipoteze și conexiuni culturale inedite ori mai puțin bătătorite, tact desăvârșit în activitatea de îndrumare a formabililor. Ieșenii, românii, intelectualii au în viața, opera științifică și experiența didactică ale Doamnei Elvira Sorohan un imbold și o strălucită ilustrare a excelenței caracterului. Saloanele criticului. În dulcele stil clasic Antonio Patraș Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nou lucrarea sub semnul mulțumirii și insistînd pe valoarea intenției de bună credință: "Priimeaște dară până într-atâta gânditoriule de ceale dumnezeești arhierarha, cu ochiu blând acest mic dar al mieu, ca un semn de mulțămită, ca un zălog al desăvârșitei meale cucerii, și nu te uita la micșorarea darului, ci la buna voință a dăruitorului". Dincolo de locul comun al smeririi de sine, nevoia recunoașterii efortului personal și a propriei imagini este omniprezentă. Asumându-se, analizându-se ori, chiar, citându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Penticostar, Buzău, 1701 oferind o summa de virtuți exemplare: "Cu adevărat desăvârșit au sălășluit întru al Măriei tale bun suflet sfântul Duh, și pentru aciasta dai dăplin toate lucrurile desăvârșit, precum place lui Dumnezău; așijderea și faptele ceale bune, înțelepciunea desăvârșită, vitejâia sufletului, întărită dreptatea, desăvârșit curățeniia, până și la cuvânt, blândeațelea aseamene cu ale prorocului și împăratului David, ertarea și îngăduiala mai pe deasupra multora, buna dare a milelor mai pe sus de fiește ce laudă, cu adevărat prea înnălțate Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zioa de astăzi den dăscălecătoarea ei. Laude alții ceale vreadnice de vedearea ale besearecilor și ale mănăstirilor zidiri, și cealealalte ale Măriei tale minunate lucrări, iară smereniia noastră, și de acealia să minunează și aceastea le prea laudă, adecă cea desăvârșit podoabă, care Măriia ta ai făcut la besearecile lui Dumnezău, îmbogățindu-le cu tipărirea, mai înnainte a sfintei Evanghelie, ca un temei al pravoslavniceștii noastre credințe, apoi cu a celor doaosprăzece Minee, apoi cu Paraclitiki, după aciasta cu Triodul, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Pecican, p.150). 72 D. Cantemir, Hronicul..., p.8. 73 Idem, Divanul, p.117: "în candila aceștii cărticele, a darului și a învățăturii ce întru tine ai, lumina a aprinde nu te-ai lenevit". 74 Vezi Balthasar Gracián, Cărțile omului desăvârșit, Humanitas,1994. 75 Divanul, p.113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând, tocmește și cum să cade frumos orânduiește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]