6,256 matches
-
avînd direcții diferite de evoluție, fără ca aceasta să presupună lipsa unor metode, mijloace și scopuri convergente. Pe terenul lingvisticii, semantica a fost inițiată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, fiind fundamentată îndeosebi prin lucrările lui M. Bréal și are caracter descriptiv, fiind orientată de specialiștii care au promovat tipologia schimbărilor de sens și au studiat cauzele acestor schimbări, cu obiectivul de a identifica reguli sau tendințe generale, care să explice nașterea și dispariția cuvintelor. Ulterior, a fost abandonată latura diacronică a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
țin de alte tipuri discursive. Astfel, în orice narațiune, se întîlnesc descrieri, dialoguri (redate ca atare), explicații (autentice sau mimate) etc., care ajută narațiunea, fără a o reprezenta. De multe ori, și alte tipuri, chiar cele specifice științelor (precum cel descriptiv sau demonstrativ) pot conține sincope de diferite dimensiuni și de diferite categorii, relevante mai ales atunci cînd se realizează corelări între secțiunile unui text sau menționări ale rezultatelor altor autori. Sincopele discursive pot apărea și în cazul în care funcția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SISTEM. Prin noțiunea "sistem" se înțelege un "ansamblu de elemente care depind unul de altul, adică un tot compus din părți legate între ele". Ferdinand de Saussure a preluat acest concept din cunoașterea comună și i-a convertit valoarea esențial descriptivă într-o valoare operativă pentru teoria limbii, denumind prin sistem ansamblul relațiilor care definesc, prin opoziție, relațiile lingvistice dintr-un stadiu al limbii, considerat în mod sincronic. În știința actuală, care valorifică această idee, se consideră că, de fapt, limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
HERSCHBERG PIERROT 1997; FILLOL 2000; ZAFIU 2001; DASCĂLU JINGA 2009. RN STILISTICĂ. Disciplină lingvistică și literară, apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în desuetudine), care studiază stilul. Ch. Bally este considerat întemeietorul stilisticii lingvistice descriptive (1909), prin lucrarea sa Traité de stylistique française. În opinia sa, obiectul de studiu al stilisticii îl constituie faptele de expresie ale limbajului, din perspectiva conținutului lor afectiv, adică expresia faptelor de limbaj asupra sensibilității. Pornind de la teoria saussureană, Ch.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt destinate îndrumării unor activități practice. Limbajele științifice au și variante didactice, în care se pornește de la cunoașterea existentă și de la mijloacele lingvistice consacrate pentru a o reda. Limbajele științifice se împart în două grupe de bază, limbaje ale științelor descriptive și limbaje ale științelor demonstrative, dominate de tipuri discursive cu structuri specifice și cu raportări diferite la lumea obiectivă. În stilul științific se cuprinde și limbajul filozofiei, concretizat în variante foarte diversificate, de la unele de factură demonstrativă, pînă la altele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discurs /text se reflectă în limbajele de specialitate care întrunesc trăsăturile tipologice și se realizează concret în granițele normei și sistemului limbii, ale normei legiferate și ale libertății lingvistice, admițîndu-se astfel existența textelor religioase (biblice, teologice, liturgice etc.), științifice (descriptive, demonstrative, cu varianta didactică), tehnice, beletristice (artistice sau "literare"). În privința statutului unui text-discurs în raport cu funcțiile pe care le dețin diversele sale tipuri, implicînd grade specifice de subiectivitate, merită amintită opinia lui M. Foucault asupra producerii discursurilor și diferențierii lor în conformitate cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu expectația vorbitorilor. Identificarea tipurilor de texte se realizează prin apelul la parametri eterogeni, externi și interni, care integrează funcția, finalitatea pragmatică, mărcile lingvistice prin care se atinge scopul ales, tradiția unor texte, ajungîndu-se la inventare neomogene care înglobează discursurile descriptiv / narativ / argumentativ / explicativ etc. (categorii interne) și speciile textuale particulare de tipul scrisoare oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și problematizări suplimentare, atunci cînd, de exemplu, textul povestire este considerat mod, iar romanul gen, chiar dacă transgresarea genurilor și modurilor este habituală. În orientările de tip cognitivist, care propun modele de analiză modulară, se consideră îndreptățită identificarea secvențelor prototipice narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogice (instructive, procedurale etc.), constituite pe baza unor reguli compoziționale de tip secvențial, demers destul de dificil datorită constatării faptului că, într-o tipologie textuală globală, este aproape imposibil de aplicat o grilă unică secvențelor textuale eterogene; totuși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este aproape imposibil de aplicat o grilă unică secvențelor textuale eterogene; totuși, se poate aprecia că există o dominantă (discursiv-)textuală supraordonată la care tind secvențele microtextuale inclusive adiționate sau inserate ierarhic, macrotextul fiind diagnosticat în ansamblu ca narativ ori descriptiv. Practica interpretativă demonstrează însă mai degrabă o eterogenitate sau o cvasieterogenitate a textelor, întrucît secvențele descriptive și dialogice se transformă uneori în soluții de continuitate în textele narative, astfel încît este admisibilă ideea că toate speciile, genurile și subgenurile sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
există o dominantă (discursiv-)textuală supraordonată la care tind secvențele microtextuale inclusive adiționate sau inserate ierarhic, macrotextul fiind diagnosticat în ansamblu ca narativ ori descriptiv. Practica interpretativă demonstrează însă mai degrabă o eterogenitate sau o cvasieterogenitate a textelor, întrucît secvențele descriptive și dialogice se transformă uneori în soluții de continuitate în textele narative, astfel încît este admisibilă ideea că toate speciile, genurile și subgenurile sînt clase, stabilite prin observarea datului istoric sau prin extrapolare, pornind de la acest dat, iar departajările lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a sensului și la modalitățile (procedeele) prin care această funcție este realizabilă. Cert este că rezultatele obținute în știința textului au dus la stabilirea unui adevăr incontestabil: nu se poate atribui aprioric unei unități inferioare textului (propoziție/frază) calitatea narativității, descriptivului etc., ci numai prin raportare la globalitatea configurării textuale, întrucît lipsesc mărcile textuale specifice care generează un sens și-i atribuie o funcție. Prin urmare, în confomitate cu direcția de cercetare promovată de poetică și în filiație cu retorica clasică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării, al cunoașterii comune de care dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și al configurării și 3) planul reconfigurării (la polul receptării) la nivelul lecturii. În schimb, textul descriptiv, alcătuit din secvențele unei enumerări, în contrast cu cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivelul lecturii. În schimb, textul descriptiv, alcătuit din secvențele unei enumerări, în contrast cu cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea a patru operații: ancoraj referențial, prin intermediul unei teme, aspectualizare, punerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea a patru operații: ancoraj referențial, prin intermediul unei teme, aspectualizare, punerea în relație și expansiunea prin sub-tematizare. Textul dialogic, conversațional, a făcut obiectul cerectărilor pragmatice, de analiză conversațională, pe de o parte, antrenînd în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a condus la realizarea unor tipologii ale tipologiilor care au stabilit existența a trei clase: 1) tipologii omogene, cu o bază unică pentru elaborarea unei grile abstracte, distincte de textele concrete (precum cea care distinge, pe baze cognitive, tipurile fundamentale: descriptiv, narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de tipurile narațiune, descriere, explicare și argumentare. Aceste patru tipuri permit caracterizarea fiecărui text prin organizarea secvențială ce înșiruie fragmente adesea eterogene: 1) tipul descriptiv (care numește o temă și-i detaliază părțile sau proprietățile), 2) tipul explicativ (care vizează dezlegarea unei probleme efective sau presupuse), 3) tipul argumentativ (care propune o teză și o respinge pe cea adversă), 4) tipul narativ (care reprezintă înlănțuirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
slogan, maximă etc.) și constituie un hipergen al discursului care particularizează una sau mai multe secvențialități (poem narativ, slogan argumentativ etc.) și, pe de altă parte, textele didactice (injonctive), concepute de la început ca dezvoltînd o secvențialitate specifică, sînt rezervate tipului descriptiv, cu specii foarte diverse (descrierea de acțiuni, legi și reglemente, rețete de realizare, note de montare, buletine meteorologice și multe altele). V. formație discursivă, funcțiile limbii, gen de discurs, secvențialitate, text, textualitate, tip de discurs. ADAM 1999; DETRIE - SIBLOT - VERINE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
topos (pl. topoi) corespunde expresiei latinești locus (communis) (fr. lieu (commun), rom. loc (comun) ca element al unei topici sau euristici). O topică (fr. topique) este un sistem empiric de organizare și sistematizare a informației în scopuri practice multiple (narative, descriptive, argumentative) care funcționează într-o comunitate relativ omogenă din punctul de vedere al reprezentărilor și al normelor. După P. Charaudeau și D. Maingueneau, topicile exprimă o ontologie populară oscilînd între cognitiv și lingvistic și avînd grade diferite de generalitate. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imaginare, ea implică o critică subiacentă a societății reale. De asemenea, merită amintită opinia conform căreia din punctul de vedere al valorii literare, producțiile utopice nu pot corespunde unor realizări notabile, căci rigiitatea, stereotipia și monotonia tematică și de structură descriptivă constituie atributele genului. Recursul la tehnicile și procedeele literaturii didactice face ca, deși asociată paradigmei romanești, utopia să dispună în mică măsură de mijloacele de seducție specifice romanului: acțiunea, constituent important al speciei, își găsește cu greu loc în discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu satisfacție după ce a reușit să facă dragoste o oră vorbind la telefon în același timp... Un personaj fără îndoială puternic, singur, dorindu-și această singurătate ca pe un test suprem de rezistență. Partea diaristică - încadrată de o ramă teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală/orgolioasă între cei doi diariști. Partea diaristică este încadrată de o ramă teoretică/descriptivă ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală/orgolioasă între cei doi diariști. Partea diaristică este încadrată de o ramă teoretică/descriptivă ce amintește de celebra nuvelă a lui Cortázar în care personajul-cititor din fotoliu urmărește în carte scena care-l conține: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când în când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
diferențe interpersonale în ceea ce privește importanța acordată religiei în viața personală, precum și în legătură cu practica religioasă și am încercat să construiesc niște tipuri sociale prin încrucișarea a două criterii: credință religioasă și practică religioasă. Demersul urmat în acest capitol este mai degrabă unul descriptiv, intenția mea fiind de a vedea cât de omogenă este populația României sub aspectul dimensiunilor religiozității. În plus, am mai încercat să urmăresc variația în timp a ponderii în populație a diverselor tipuri și apoi să compar România cu alte
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în teorie, cît și în practică. În teorie, accentul cade pe cercetarea științifică ca o narațiune în desfășurare, ce poate fi revizuită - cu revizuiri operate de pe poziții raționale, conform cărora aprecierea revizuită aduce cu sine o mai mare forță descriptivă sau explicativă, cît și o capacitate mai mare de generalizare. Și în practică, de asemenea, trebuie doar să ne gîndim la felul cum este predată știința în școli ca să vedem poziția centrală a narațiunii față de înțelegere. De exemplu, conceptele de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un personaj din basm poate fi atît răufăcător, cît și falsul erou) și, desigur, un rol poate fi atribuit mai multor personaje (ar putea exista mai mulți indivizi care să funcționeze ca ajutoare sau ca răufăcători). Demonstrînd aplicabilitatea acestui aparat descriptiv la basmele sale, Propp conclude: Judecînd lucrurile sub raport morfologic, putem numi basm orice dezvoltare de la prejudiciere sau lipsă - prin funcțiile intermediare - la căsătorie sau la alte funcții folosite ca deznodămînt. Printre funcțiile finale întîlnim răsplata, dobîndirea lucrului căutat sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]