7,054 matches
-
această înălțare este, totodată, „despărțire de cuvinte”: „Poți lua un cuvânt și pleca în lume cu el. Am ales pe întru și întruchipare, prin care se încheie ciclul cuvintelor despre creație și frumos, spre a ne putea despărți de cuvinte.” „Despărțirea de cuvinte” este una de tip dialectic sau de tipul lui „ba nu”, este însoțirea cu ele, cu limba, cu unul dintre cei „trei mari gânditori români”, pentru a explora și a înstăpâni „sentimentul românesc al ființei”. De la cuvinte, de la
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
București, 1970; Creație și frumos în rostirea românească, București, 1973; Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii românești, București, 1975; Hippias Minor, Hippias Maior, Ion, Euthyphron, Lysis, Menon, Phaidon, Phaidros, în Platon, Opere, II, București, 1976, IV, București, 1983; Despărțirea de Goethe, București, 1976 Sentimentul românesc al ființei, București, 1978; Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, 1978; Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, București, 1980; Devenirea întru ființă, vol. I: Încercare asupra
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Luceafărul”, a tradus - proză și versuri - din limba rusă. Prin strădania lui George Astaloș e prezent în antologii în limba franceză, tipărite în Franța și în România - Éthique et esthétique (1996), Spectre lyrique (1999) -, tot el editând, sub titlul Scurtă despărțire (2000), și integrala liricii lui P. Asemănător cu Tudor George, P. este un poet mai puțin fertil, însă - foarte probabil - un poet mai bun, mai profund, mai puțin artizan decât colegul său de boemă. Răzvrătit în cuget și în atitudini
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
dar ele sunt scoase în evidență de relativul deficit de originalitate și de puținătatea operei lui P., altfel un talent real și un suflet chinuit. Poemul probabil cel mai reușit, foarte admirat încă de la apariția într-o revistă, rămâne Scurtă despărțire : „Vă las în valea acestei scurte plângeri,- / Orice sfârșit vestește-un început,-/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput, / Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, / V-aștept la grajdurile de smarald,- / Nu vă grăbiți
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
tot ce-ai scris să facem am făcut / Și nu te-a dat nici unul de rușine. // Acum ne-am întors cu toți, - ne iată / Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!»”. SCRIERI: Poezii, cu desene de Florin Pucă, București, 1970; Scurtă despărțire, îngr. și pref. George Astaloș, cu desene de Florin Pucă, București, 2000. Traduceri: Djalil Musa, Cântarea eroică, București, 1958; Vsevolod Ivanov, Culorile vântului, București, 1968 (în colaborare cu Mihail Cardaș); Veniamin Kaverin, Scandalagiul sau Serile pe Vasilievski Ostrov, București, 1968
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Grigurcu, Eminescu - Labiș, 436-439; Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Iași, 1993, 56, 62; Micu, Scurtă ist., I, 354; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, 110, 201-203; George Astaloș, Damnatul unei generații rătăcite, în Scurtă despărțire, București, 2000, 9-25; Dicț. scriit. rom., III, 759-760; Popa, Ist. lit., II, 466-467. N.Br.
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe Hegel, în răstimpul a ceea ce ei numeau „cele 1001 de nopți ale filosofiei”. După doi ani de „supunere totală”, discipolul se revoltă: începe „despărțirea de Noica”. P. revine la ale sale, la Montaigne, Goethe și Nietzsche: „Scriam à la Noica, deci eram un papagal. După un timp mi-am dat seama și am revenit la ale mele...” În Amicus Plato sau Despărțirea de Noica
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
revoltă: începe „despărțirea de Noica”. P. revine la ale sale, la Montaigne, Goethe și Nietzsche: „Scriam à la Noica, deci eram un papagal. După un timp mi-am dat seama și am revenit la ale mele...” În Amicus Plato sau Despărțirea de Noica, text inclus în volumul Ipoteze de lucru (1980), P. va defini „nodul conflictului cu marele meu amic Noica”: „Părăsirea vieții pentru abstracțiune...”. Ca efect al „destinderii” de după Conferința de la Geneva (1955), beneficiază de un decret de grațiere și
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
față de ceea ce au făcut ceilalți din tine - se regăsește într-o narațiune plină de vervă, antrenantă, deloc explicativă și sugestiv descriptivă. Romanul a fost imediat adoptat ca un fel de manifest al generației nonconformiste, tragice, ironice și din principiu nonpatetice. Despărțirea de adolescența medelenizată sau de adolescența eroică și investigatoare - clișeele dominante ale literaturii despre tineri - este definitivă. Personajele comunică, dar nu se confesează, după modelul de apărare-atac al adolescenților prozei americane. Romanul este construit în trei timpi, primul și ultimul
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
cărți este triplu. Mai întâi, privesc dinspre timpul actual spre înapoi, până spre secolul al XVIII-lea și chiar al XVII-lea, pentru a reflecta asupra modernității și a perioadelor ei. Admit ca mulți alții că Iluminismul a inițiat, odată cu despărțirea de societatea pe care o considera tradițională, modernitatea din economie, politică și cultură. Prin aceasta a descătușat forțe care au dus la expansiunea științelor autonome, la dezvoltarea industriei manufacturiere bazate pe tehnologii tot mai sofisticate, la separarea statelor naționale și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
această reflexivitate a modernității noastre actuale este explorată în acest volum. În al doilea rând, admit că fazele modernității sunt legate între ele prin tranziții sau prin treceri și petreceri care marchează atât continuități sau asemănări cât și discontinuități sau despărțiri. În prezent, ne-am confrunta cu tranziția de la modernitatea deja trecută, a secolelor al XIX-lea și XX, la acea modernitate care s-ar fi realizat deja într-o asemenea măsură. încât a devenit forțată să se raporteze critic la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a modernității organizate în secolele al XIX-lea și XX. Partea a doua analizează aspecte ale tranziției spre modernitatea reflexivă cu referire la câteva dintre axele principale ale vieții individuale: ocupația, familia și învățarea (în universitate). Aici, identific continuități și despărțiri, riscuri și incertitudini, așteptări și împliniri; de fapt, acele configurări ce ar ilustra moduri de a fi în acea modernitate care e reflexivă în constituire, promițătoare în reușite și incertă în orizonturile de așteptare. Două sunt premisele principale ale acestei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au rezultat și distanțările proprii. De fapt, voi argumenta în lucrare că doar paradigmele clasice ale sociologiei nu ne mai pot ajuta prea mult pentru a explica transformările sociale care se produc astăzi, întrucât acestea nu mai au ca țintă despărțirea de un trecut considerat tradițional, ci chiar asimilarea culturală a tradiției. Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce s-a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
postindustrială, postcolonială, postistorică, postfordistă, postcomunistă, postnaționalistă, postmaterialistă, postdeterministă sau post-ce-vreți-să-adăugați. Noua epocă post se afirmă astfel mai întâi prin negație. Ea anunță sfârșitul modernității inițiate de Iluminism și consacrate de dezvoltările din secolele al XIX-lea și XX odată cu specificarea despărțirilor, uneori tranșante, de acest trecut. Dar tot ea se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative. Din perspectiva uneia, ne-am afla în epoca despărțirii de modernitatea devenită clasică, adică părăsită de istoria consacrărilor modernității, întrucât aceasta și-a epuizat orice formă de creativitate, orice impuls de continuare a dezvoltării pe care o deschisese. Pentru că nici o altă etichetă nu a putut fi inventată pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de a fi al continuității moderne? Apoi, se demonstrează că, abia spre sfârșitul secolului XX, am încetat să raportăm prin opoziție modernul la tradițional. Modernitatea și-a atins apogeul și și-a dobândit propria conștiință istorică reflexivă. În locul concentrării pe despărțirea de tradiție, modernul explorează propriile creații moderne fie pentru a le continua, fie pentru a le critica și a se despărți de cele apreciate ca fiind nepotrivite. În lucrarea aceasta, ne vom identifica mai degrabă cu această ultimă alternativă și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
apoi unul de comparare. Trebuie spus de îndată că aceste moduri sunt eminamente sociologice, cu avantajele, dar și cu dezavantajele ce le sunt inerente. Oricum, vom urmări concomitent paradigmele organizării sociale și paradigmele sociologice care le-ar corespunde, întâlnirile și despărțirile lor, pentru a ajunge apoi, în partea a doua, să caracterizăm mai în detaliu și în mod sociologic cristalizări ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate și știință socială Fiică a modernității, sociologia a apărut și s-a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a doua, să caracterizăm mai în detaliu și în mod sociologic cristalizări ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate și știință socială Fiică a modernității, sociologia a apărut și s-a consacrat ca știință a tranzițiilor, adică a despărțirilor de formele de organizare socială trecute, considerate ca tradiționale sau chiar desuete, în vederea grăbirii avansărilor către formele noi ale acelei construcții sociale ce era considerată ca fiind mai bună, mai rațională; oricum, diferită de trecutul ce trebuia depășit. Cum modernitatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
specifice tranziției de la societatea tradițională la cea modernă (industrială). Saint-Simon nici nu mai era interesat de o filozofie critică a schimbării, ci de una constructivă, menită a consolida societatea industrială emergentă. Urmându-i pe iluminiști, Saint-Simon și Comte îndemnau la despărțirea de societatea tradițională (mai ales de dogmatismul religios, de clerul și statul absolutist), prefigurau forme de organizare a societății industriale, însă erau departe de a fi construit o teorie coerentă sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
substanțială, adică ține de natura dezvoltării sociale, iar alta este disciplinară, referindu-se la specificul sociologiei ca „știință a tranziției societale”. Să ne referim la fiecare sursă. Mai întâi, în măsura în care comunismul a fost un proiect al modernității, eșecul său și despărțirea societăților respective de moștenirile pe care comunismul le-a lăsat pentru a avansa pe calea dezvoltării capitaliste coincid în timp cu tranziția societăților dezvoltate dinspre modernitatea mai timpurie către modernitatea târzie ori recentă sau postmaterialistă, adică reflexivă. Sigur că această
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de „avantaj comparativ” riscă să rămână și mai mult în urmă și încă foarte rapid, dacă nu includ, precum cele dezvoltate, cunoașterea în strategiile de reconstrucție și dezvoltare, dacă nu accelerează schimbările instituționale sau dacă nu consideră implicațiile capitalului social. Despărțiri, riscuri și incertitudini Perioada de configurare a noii economii a fost marcată nu numai de realizări cognitive și tehnologice care au consacrat un nou model de creștere economică. Ordinea socială și condițiile sociale ale vieții s-au transformat și ele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
industriale. Numai că, în timp ce Bell analiza cultura pentru a demonstra că ea, prin manifestările care-i sunt specifice, se află în tensiune cu structura tehnico-economică a postindustrialismului și ca atare trebuie redirecționată, Inglehart aduce argumente empirice care demonstrează nu doar despărțirea societății postmaterialiste de „funcționalismul standardizat și de entuziasmul investit în știință și în creșterea economică, dominante în societatea industrială într-o eră a penuriei”, ci relevă forme de reconfigurare concomitentă a economiei, politicii și culturii în cadrul unui nou tip de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și sistemele de credințe dintr-o societate putem înțelege și cum alte schimbări din alte domenii se sincronizează cu acestea într-un timp pe care numai succesiunea generațiilor ni-l relevă. Inglehart ne apare astfel ca un postiluminist prins de despărțirea de vechiul proiect sociologic pentru a-l propune pe acela ce ar evita „inadecvarea la context”. Ceea ce îl determină să procedeze astfel este tocmai marea varietate și bogăție a datelor empirice despre „societatea postmaterialistă”, care îl smulg din reveria iluministă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]