27,244 matches
-
încercând să descopere ideea mesajului transmis. Uneori, receptorul conferă mesajului altă semnificație decât cea transmisă de emițător din varii motive: grad mare de abstractizare, codificare neclară, suport inadecvat, prezentare prea sofisticată pentru nivelul de înțelegere a receptorului; g. receptorul - este destinatarul mesajului. Cel ce primește mesajul este auditorul format din persoanele ce recepționează mesajul - manageri sau executanți; h. răspunsul - este maniera în care se reacționează la mesaj, atitudinea receptorului față de acesta. El poate să nu aibă nici o reacție din diverse motive
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2201]
-
trei forme prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Alegerea celei mai adecvate forme este condiția esențială în realizarea obiectivului urmărit prin transmiterea mesajului. 1. Comunicarea scrisă folosește limbajul scris cu ajutorul cuvintelor, care rămâne înregistrat, dar uneori poate ajunge la destinatari neintenționați. În cadrul organizațiilor este inevitabilă această formă. Ea se concretizează în documente precum: note, circulare, rapoarte, propuneri, decizii, scrisori etc. Se caracterizează prin: lizibilitate (mesaj ușor de citit), corectitudine și adecvare. Are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2201]
-
fi privită din perspectiva relațiilor de comunicare dintre indivizi - comunicare interpersonală -, dar și a relațiilor din cadrul structurilor organizatorice - comunicare organizațională - care, desigur, include comunicarea dintre persoane. Procesul de comunicare poate fi: unilateral - când are un singur sens, de la expeditor la destinatar, deoarece se apreciază inutilă verificarea răspunsului. De exemplu, în cazuri de urgență în care ordinul superiorului se execută, nu se discută pentru a nu se pierde timpul; bilateral - când se realizează în ambele sensuri, apare feedbackul, ce oferă posibilitatea intervențiilor
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
încercând să descopere ideea mesajului transmis. Uneori, receptorul conferă mesajului altă semnificație decât cea transmisă de emițător din varii motive: grad mare de abstractizare, codificare neclară, suport inadecvat, prezentare prea sofisticată pentru nivelul de înțelegere a receptorului; g. receptorul - este destinatarul mesajului. Cel ce primește mesajul este auditorul format din persoanele ce recepționează mesajul - manageri sau executanți; h. răspunsul - este maniera în care se reacționează la mesaj, atitudinea receptorului față de acesta. El poate să nu aibă nici o reacție din diverse motive
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
trei forme prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Alegerea celei mai adecvate forme este condiția esențială în realizarea obiectivului urmărit prin transmiterea mesajului. 1. Comunicarea scrisă folosește limbajul scris cu ajutorul cuvintelor, care rămâne înregistrat, dar uneori poate ajunge la destinatari neintenționați. În cadrul organizațiilor este inevitabilă această formă. Ea se concretizează în documente precum: note, circulare, rapoarte, propuneri, decizii, scrisori etc. Se caracterizează prin: lizibilitate (mesaj ușor de citit), corectitudine și adecvare. Are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
Cui * cu ce Efect Această descriere a fost denumită Formula lui Lasswell, deoarece ea face posibil ca fiecare exemplu de comunicare să poată fi desfăcut în următorii termeni componenți: * un Expeditor * trimite un Mesaj * prin unele Forme / Medii * la un Destinatar * cu unele Efecte Pentru o mai bună înțelegere, vizualizăm unirea celor două serii de termeni în figura 3.1. Figura 3.1 - Formula lui Lasswell 1 Desigur că putem adăuga și alți termeni alături de cei din formula sociologului american. Este
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
acestor convenții nu putem să comunicăm de loc. Revenind la schemă, luăm ca sursă a comunicării un mesaj pe care îl convertim în semne pline de înțeles codificare, îl transmitem printr-un canal (textul de față este canalul autorului) la destinatarul care decodifică mesajul. Întrebarea pusă de Lasswell "Cine ce spune, pe ce canal și cu ce efect?" sugerează cu certitudine apropierea de teoria informației, formalizată în limbaj matematic pentru a explica fenomenele legate de transmiterea telefonică și telegrafică. Inginerii de la
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de la Bell Telephone au fost aceia care au elaborat această teorie a informației care a determinat condițiile de transmitere eficientă a unui mesaj oarecare. Ea dorește să explice toate perturbațiile posibile ce apar în transmiterea unui mesaj între emițător și destinatar. Claude E. Shannon și Waren Weaver au dat formularea definitivă a acestui model în lucrarea The mathematical Theory of Communication. Pe lângă perturbațiile datorate transmisiei, codificării sau decodificării mesajului, lingviștii au mai adăugat alte două: zgomotul semantic, perturbația care apare invariabil
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
sau decodificării mesajului, lingviștii au mai adăugat alte două: zgomotul semantic, perturbația care apare invariabil între sursă și canalul de transmisie, și receptorul semantic, unde noi pierderi sau perturbații sunt cauzate de deficiențe mai mult sau mai puțin importante ale destinatarului. Cu aceste adăugiri, modelul lui Shannon-Weaver poate fi folosit la niveluri diferite. Aplicarea lui originală a fost în tehnică, dar subsecvent el a fost folosit ca analog și aplicat la diferite tipuri de comunicare umană. Figura 3.3 Modelul schimbului
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
folosit ca analog și aplicat la diferite tipuri de comunicare umană. Figura 3.3 Modelul schimbului Dacă extindem cu un grad modelul liniar pe care l-am discutat, atunci figura rezultată devine o descriere mai fidelă a procesului comunicării. Odată ce destinatarul decodifică mesajul primit în semne inteligibile, îl interpretează și transmite un mesaj către sursă. Se indică astfel că a face o comunicare este un proces cu cel puțin două căi. În figura 3.3 prezentăm modelul schimbului care aproximează mai
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
prietenii la un bar. Figura 3.4 - Modelul contextual Figura 3.4 prezintă modelul contextual. Aici, un alt termen este nou și important: feedback-ul. Norbert Wiener a creat noțiunea de feedback, ce ia în considerare posibilitatea de "răspuns" din partea destinatarului mesajului care influențează comportamentul viitor al celor angajați în comunicare. Feedback-ul ne reamintește că orice comunicare este adesea realizată pe două căi sau, cu alte cuvinte, există răspunsuri la mesajele trimise. Datorită acestui lucru, ne corectăm modul în care
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
publicului (1987, p. 7). Faptul că această primă definiție a lui Genette a contribuit în mod decisiv la clarificarea noțiunii complexe de paratext, ne obligă practic să începem cu ea. Este vorba despre ceea ce încadrează textul, despre preliminariile, etichetele și destinatarii săi. Ce cuvînt ar putea defini aceste frontiere ale textului publicat? J. Derrida (1972) vorbește despre "spațiul dinafara cărții", analizînd prefețele, introducerile și alte indicații de lectură. El precizează că introducerile, preambulurile au fost dintotdeauna scrise în vederea propriei lor eliminări
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
spațiul publicului său de cititori pentru a prevedea ipotezele de interpretare de la care acesta ar putea efectiv să plece. Mai mult, pentru ca o nouă copertă sau o nouă campanie publicitară să fie pertinentă, este obligatoriu ca ele să corespundă reprezentărilor destinatarilor. Analiza lingvistică nu poate de una singură să redea complexitatea mesajelor paratextuale; corelînd observarea regularităților textuale cu studiul parametrilor actului material al enunțării și al interacțiunii sociale, ea devine pragmatic lingvistică. Atunci beneficiază de aportul cercetărilor psihosociologice ale lui Vîgotski
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de cooperare socială" determinată (J.-P. Bronckart, 1985, p. 31), putînd fi definită prin următorii parametri: locul social, adică instituțiile sau oricare loc care exercită o constrîngere asupra limbajului. El este reprezentat, mai ales, de edituri sau de grupuri editoriale; destinatarul, reprezentînd publicul vizat de acțiunea de limbaj; trebuie considerat ca "rol social" și nu trebuie confundat cu statutul de interlocutor. Pentru noi, este vorba, bineînțeles, de publicul vizat de paratext; enunțătorul, instanța socială, sursă de acțiune de limbaj care, la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
vizat de acțiunea de limbaj; trebuie considerat ca "rol social" și nu trebuie confundat cu statutul de interlocutor. Pentru noi, este vorba, bineînțeles, de publicul vizat de paratext; enunțătorul, instanța socială, sursă de acțiune de limbaj care, la fel ca destinatarul, este produsul unei reprezentări sociale; în cazul paratextului editorial, poate fi vorba de diferite servicii prestate de edituri: serviciul literar, de publicitate, de presă. Elaborarea lui poate fi și rodul unei munci în echipă între editură și agenția de publicitate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
prestate de edituri: serviciul literar, de publicitate, de presă. Elaborarea lui poate fi și rodul unei munci în echipă între editură și agenția de publicitate; scopul, ca proiecție a efectului pe care acțiunea de limbaj trebuie să îl producă asupra destinatarului. Vom ține seama aici de forța ilocuționară a elementelor de paratext. Diferiții parametrii ai interacțiunii sociale și ai actului material de producere definesc contextul în care acțiunea de limbaj se articulează. Prin urmare, analiza pragmatică și textuală a paratextului trebuie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Monseniorul Duce de Burgogne. Prefața originală, scrie G. Genette (1987, p. 183), "trebuie să asigure textului o lectură adecvată [...]: iată de ce și iată cum trebuie să citiți această carte". Așa procedează și La Fontaine în aceste scrieri, în funcție de public, de destinatar. Începînd cu el, prefețele și dedicațiile constituie un ghid de lectură pentru o (mai) bună receptare a fabulelor. Este interesant de observat cum se aplică adevărata poetică a genului literar, o șansă istorică și didactică ce nu trebuie demonstrată. 3
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mele, mă grăbesc să ajung din nou la fabule. Dacă dedicațiile definesc obligatoriu un public specific și numit, în schimb prefețele fabulelor invită la lectură un public mai larg, întreaga omenire. Dacă obiectul lor este întreg universul, este firesc ca destinatarul să fie umanitatea în ansamblu. Valoarea universală a "vocii" lor autorizează această menire... Declarații de intenție Fără îndoială, este cea mai importantă dintre funcțiile prefeței originale; La Fontaine folosește numeroase formule pentru a exprima ceea ce a vrut să realizeze. Tocmai
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest caz, avem de-a face cu o variantă a anaforei retorice care pretinde ca fiecare cuvînt să fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
discurs, ci scopul interpretării este incorporat chiar în procesul de producere a discursului. Subscriem teoriei lui J. Authier-Revuz: La fel cum orientarea prin mijlocul "exterior" al altor discursuri este un proces constitutiv al discursului, tot așa și orientarea către un destinatar este marcată în conținutul discursului care se produce. Oricum, pentru locutor, celălalt este perceput ca discurs: [...] Pentru a fi înțeles de interlocutor, locutorul integrează, în producerea discursului său, o imagine a "unui alt discurs", cel pe care îl împrumută interlocutorului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
funcționează perfect cu conectorul ORICUM: el susține și mai mult ideea conform căreia faptele care rezultă din această folosire a viitorului vor avea loc cu siguranță, ineluctabil și obligatoriu. De asemenea, indicatorul personal DUMNEAVOASTRĂ creează o situație de dialogare cu destinatarul/destinatarii. Astfel, el este și ambreior (R. Jakobson, 1963); interpretarea propoziției trebuie să țină cont de actul enunțării pe care o susține. VOI (și formele sale derivate; aici, DUMNEAVOASTRĂ) asigură o operațiune de conversie a sensului în limba unui enunț
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
perfect cu conectorul ORICUM: el susține și mai mult ideea conform căreia faptele care rezultă din această folosire a viitorului vor avea loc cu siguranță, ineluctabil și obligatoriu. De asemenea, indicatorul personal DUMNEAVOASTRĂ creează o situație de dialogare cu destinatarul/destinatarii. Astfel, el este și ambreior (R. Jakobson, 1963); interpretarea propoziției trebuie să țină cont de actul enunțării pe care o susține. VOI (și formele sale derivate; aici, DUMNEAVOASTRĂ) asigură o operațiune de conversie a sensului în limba unui enunț prin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tîrziu) că există și alți oameni mari în afară de tatăl său, (atunci) măcar să i se arate cărți care să îl ajute în acest sens": Dumnezeu; Mozart; Picasso, înțelept și nebun. Cu FIINDCĂ, enunțătorul preia inițiativa și încearcă să se impună în fața destinatarului coenunțător. Acest conector pare să marcheze intenția discursului de a acționa asupra celuilalt, de a-l constrînge să admită o concluzie. NEAPĂRAT (a cărui putere este evidentă și îl atrage după sine pe FIINDCĂ) ajută la impunerea unei concluzii care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
intenția discursului de a acționa asupra celuilalt, de a-l constrînge să admită o concluzie. NEAPĂRAT (a cărui putere este evidentă și îl atrage după sine pe FIINDCĂ) ajută la impunerea unei concluzii care nu trebuie pierdută din vedere de către destinatar, dat fiind faptul că deja el o cunoaște și o acceptă. Această descriere permite ilustrarea ipotezei polifonice a lui O. Ducrot: făcînd diferența dintre locutor și enunțător (primul, agent al spunerii, autor al cuvintelor, și al doilea, agent al actului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aceste cărți. Recomandarea (și, în același timp, persuadarea) este actul de discurs realizat în această campanie publicitară. 3. Coperte și supracoperte 3.1. Contractele de lectură ale copertei Pentru ca o copertă să își atingă scopul, ea trebuie să corespundă reprezentărilor destinatarului; practicile editoriale se bazează pe o schemă (mai mult sau mai puțin clară, mai mult sau mai puțin explicită) a motivațiilor publicului, a dorințelor și fantasmelor sale. Însă publicul nu este omogen, competențele și motivațiile diferă de la un individ la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]