4,111 matches
-
țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se Întoarse cu spatele și ezită puțin Înainte de-a Înțelege că nu avea altă soluție decât să-și scoată și el hainele. Dacă nu pică, curge, Își spuse cu un fel de bucurie răutăcioasă. Și se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poziția actuală printr-un compromis? Fără Îndoială că și prietenii tăi au făcut pe undeva câte un compromis? Sau soția ta? Nu? Și În fond, de ce să nu bată la ușă? Va fi servit cu un ceai cald, Își va dezbrăca paltonul și va explica o dată pentru totdeauna ce dictează rațiunea și care este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe pat În dormitor și, la fel cum Îl mângâiase pe Dimi, dezmierdă acum obrajii ei. Dar nu Încercă să dea cuvertura la o parte sau să o dezbrace, ci doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii, „M-am murdărit de tine1“. Rămaseră culcați, lipiți unul de altul, dar nu Îmbrățișați, căldura trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă și să iei parte la dansul care rupea toate lanțurile, așa cum numai paloșul ar fi fost în stare, paloșul care pătrundea în trupurile pețitorilor. Era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță și corsaj. Apoi se apropia de mine și cu o privire întunecată și mustrătoare, înainte de a ne pierde în nemernicie, zise tristă: - Cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în jachet. Purta pantaloni șalvari, de un gri închis, peste ghetele negre de șevro, cu gumilastic, lustruite ca oglinda. Intrai prin ușa secretă, sărind peste rândul pacienților îngrămădiți în sala de așteptare. O monedă în mâna îngrijitoarei făcu posibilă contrabanda. - Dezbrăcați-vă! Spuse savantul, sau mai bine zis, se răsti el. - Să vedeți, începui vorba. Tata mi-a murit subit, bolnav de inimă, la cincizeci și opt de ani. - Mai aveți destul până să ajungeți vârsta răposatului, întrerupse mohorât pântecosul, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost urât și pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie care să mă ducă sub acoperișul ei, să mă dezbrace ca pe un bolnav, să mă culce în pat, să-mi sărute cu buze reci fruntea, înainte de a se îndrepta în vârful picioarelor, așa precum făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani și când îi arde de muiere, se suie în pod și își face treaba singur. Toată săptămâna stă întins în pat ca mortul. E singurul cadavru cu care vorbesc câteodată: „Băiete, - dacă n-ar fi mă-ta, să te dezbrace și să te scalde cu de-a sila, te-ar mânca și viermii. De murit, nu mori, de trăit, nu trăiești. Dormi! Asta faci! Lovite-ar somnul fără deșteptare!” ... Că zic, de unde și până unde să semene cu tine. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la față și gâfâind, cu o mână apăsată pe piept sau pe stomac (era greu de spus unde se termina unul și Începea celălalt pe sub vestă), cu hârtii Împrăștiate la picioare, unde le dăduse drumul din din mână. Burgess Îl dezbrăcă și Îl băgă În pat, dându-i o doză din leacul pe care Îl lua de obicei pentru crizele de gastrită. Dar gâfâitul continuă, noaptea trecu nedormită și dimineață fu convocat doctorul Skinner. Acesta constată un ritm neregulat al inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
De-aia nudul În artă e atât de important. El Întreține un beau idéal al trupului uman, pentru ca noi să Îl contemplăm și să Îl copiem. Dar asta nu se poate face fără ca modelele, ca Trilby a mea, să se dezbrace. Și, dat fiind că expunerea propriului corp față de sexul opus este inacceptabilă În societatea noastră, bietul model este pur și simplu ostracizat. Nici nu mă mir că cele mai multe dintre ele nu sunt cu nimic mai bune decât se crede - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asta. Fără Îndoială, unele dintre modele sunt cu adevărat frumoase. Dar altele nu sunt și bineînțeles că toate au păr. — Păr? repetă Henry mirat. — Păr pubian. Crează un efect fotografic. — Dar, Kiki, protestă Henry, dacă ar fi să umblăm toți dezbrăcați, așa cum susții, ar trebui să ne obișnuim cu această trăsătură a anatomiei umane. Da, dar dacă tot n-o facem, mi se pare dizgrațios. Artiștii plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați, vreau să zic. Era, evident, jenat de aluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o aminti pe Fenimore, atunci când o cunoscuse la Florența, abia sosită din Midwest, mărturisindu-i „dificultatea de a aprecia nudul“. — Cred că marele public american găsește că este grozav de Îndrăzneț și de șocant să prezinți o femeie care se dezbracă În fața unor bărbați, dar nu din cale-afară de șocant. El poate să o ierte pentru asta, mai ales că Trilby renunță imediat ce se Îndrăgostește de eroul principal. Astfel, s-ar putea spune că păcatul de natură sexuală este - desigur, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă cu miros închis, conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În antret. D-ați fi văzut ce hacru s-a uitatără la mandezu. Pentru orșice caz, am dat În marșalier, care nu cumva să spună clevetiștii că merg cu parola În proțap la boși, că d-așa nărav mi-am dezbrăcat caracteru. M-am tras În ordine, da cu pânditorii puși pă orce mișcare ar făcea brelanu. Nici n-a trecut bine o clipă, că Zarlenga s-a și dus cu pas apăsat la debaraua cu târne și scule, unde târlanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o clipă mai târziu, Beth era și ea trasă Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se opri. Și deodată, În ciuda alarmei, adormi. CONSIDERENTE MILITARE — Pentru că nu era treaba voastră, fir-ar să fie, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin ace lungi, vreun ochi artificial
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins cu totul, cu început și sfîrșit, în mecanismul său. Un perfect oarecare pe care banalitatea îl dezbracă de persoană. V. tînăr îl acuză: „-Trăiești cu moda,”-îi spune-„faci ce fac ceilalți și poate că-ți bați nevasta pentru o undă de originalitate.” Iată că V. a ajuns să-i deteste pe cei din jur. În rîndul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe o PÂNZĂ DE CER, cu dimensiunea unui sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine din vremelniciile nașterii. Nimeni nu vrea să mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu e prinsă coroana de stele, astfel dezbrăcată de timp, desculță prin împărăția iubirilor, fără armele victimelor dețin acea privire pustiitoare a dorului. Aproape de marginea sufletului voi închina lumina absolutului și-ți voi lăsa suficient timp ca să-mi umpli haosul cu singurătatea noastră. Când vei vedea acea mirifică
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
M-am prăbușit într-o toamnă în cea mai mare prăpastie a suferinței, durerea mi se apropia de diferite chipuri ce-au existat de-a lungul anilor în sufletul meu. Mă avertizau în ochii mei obosiți și plini de mânia dezbrăcată în chinurile cerului. Îmi repetam că nu am decât 34 de ani și am încercat să-mi abandonez zorile pentru a distruge mutrele vinovaților ce mi-au rănit spovedaniile din cele mai sincere umbre... Ca un regat al urletului defilau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
locuiau florile durerii II Viața ta - un adăpost în noapte unde ochii-i aveai plini cu lacrimi de sânge și trupul gol de amintirile unde se nasc stelele... În zadar te mai caut Nu mai pot să rămân paravanul tăcerii dezbrăcate de golul nesfârșit al cuvintelor. În zadar te mai caut ... LICĂRUL LUNII Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]