KorAP: Find »[drukola/base=discursiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...189 >

4,704 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

trăsăturile sintactice sunt caracterizate prin două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare. Cadrul teoretic se detaliază în §II.2; tot aici vom discuta pe scurt și sursele sintactice ale variației de topică (deplasarea la periferia stângă; Parametrul centrului; distincția configurațional / nonconfigurațional / configurațional discursiv). Paradigma teoretică pe care am îmbrățișat-o justifică în bună măsură și perspectiva de analiză pe care o avem asupra faptelor de limbă: restrângând discuția la verb (obiectul volumului de față), poziția verbului în propoziție este analizată în primul rând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V4). Vom discuta pe larg aceste probleme în capitolul IV. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016), care argumentează explicit împotriva unui sistem V2 pentru româna veche, arată că inversiunile din româna veche se asociază cu efecte discursive de focalizare, iar Zafiu (2014) insistă asupra faptului că inversiunea nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea solidarității / corelației dintre blocurile sintactice, mijloc adițional de surbordonare). Cu alte cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru româna veche, arată că inversiunile din româna veche se asociază cu efecte discursive de focalizare, iar Zafiu (2014) insistă asupra faptului că inversiunea nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea solidarității / corelației dintre blocurile sintactice, mijloc adițional de surbordonare). Cu alte cuvinte, inversiunea pare să fie determinată mai degrabă de factori discursivi, pragmatici decât de factori gramaticali, ceea ce contravine caracterizării general acceptate a sistemelor V2. Și cu această ocazie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inversiunea nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea solidarității / corelației dintre blocurile sintactice, mijloc adițional de surbordonare). Cu alte cuvinte, inversiunea pare să fie determinată mai degrabă de factori discursivi, pragmatici decât de factori gramaticali, ceea ce contravine caracterizării general acceptate a sistemelor V2. Și cu această ocazie statistica joacă un rol important în rezolvarea acestei probleme: gramatica cu deplasare a verbului în domeniul C, interpretată ca gramatică V2 în lucrarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de Ledgeway (2012), conform căreia trecerea de la latină la limbile romanice a constat într-o schimbare progresivă a Parametrului centrului dinspre centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic din aceeași proiecție extinsă. 2.4 "Parametrul" configuraționalității. Configuraționalitate vs nonconfiguraționalitate. Configuraționalitate discursivă Termenul configuraționalitate circulă cu două înțelesuri: (i) în dihotomia configurațional vs nonconfigurațional; (ii) ca termen special, desemnând articularea propoziției după categorii discursive de tip topic / focus. Dihotomia configurațional / nonconfigurațional este introdusă de Hale (1978, 1982, 1983) în urma studiilor asupra limbii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic din aceeași proiecție extinsă. 2.4 "Parametrul" configuraționalității. Configuraționalitate vs nonconfiguraționalitate. Configuraționalitate discursivă Termenul configuraționalitate circulă cu două înțelesuri: (i) în dihotomia configurațional vs nonconfigurațional; (ii) ca termen special, desemnând articularea propoziției după categorii discursive de tip topic / focus. Dihotomia configurațional / nonconfigurațional este introdusă de Hale (1978, 1982, 1983) în urma studiilor asupra limbii warlpiri (limbă indigenă din Australia), caracterizată de o libertate de topică excepțională. Inițial, s-a crezut că warlpiri (și alte limbi asupra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
urmare a cercetărilor lui Hale, Ledgeway (2012) arată că libertatea excepțională de topică derivă din setarea mixtă centru inițial / centru final, secondată de conturarea periferiilor stângi ale domeniilor fazale, nu dintr-o presupusă organizare sintactică plată a latinei. Termenul configuraționalitate discursivă a fost introdus de Kiss (1995) și nu face referire la concepte de tipul structură sintactică ierarhizată / structură ierarhizată plată, ci la topica determinată de factori discursiv-pragmatici mai degrabă decât de factori gramaticali (rol tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de Kiss (1995) și nu face referire la concepte de tipul structură sintactică ierarhizată / structură ierarhizată plată, ci la topica determinată de factori discursiv-pragmatici mai degrabă decât de factori gramaticali (rol tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește tipul limbilor configuraționale discursiv astfel: "[w]e call a language discourse-configurational if it links either or both of the discourse-semantic functions topic and focus to particular structural positions". Ambii termeni, (non)configurațional și configurațional discursiv, au ajuns să se folosească într-o manieră mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește tipul limbilor configuraționale discursiv astfel: "[w]e call a language discourse-configurational if it links either or both of the discourse-semantic functions topic and focus to particular structural positions". Ambii termeni, (non)configurațional și configurațional discursiv, au ajuns să se folosească într-o manieră mai informală în literatura de specialitate, care le lărgește sfera de aplicare față de formulările inițiale. 3 Metodologie 3.1 Periodizare În măsura în care am dispus de material, ne-am propus ca, în spiritul lucrărilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care obiectul se extrage în mod obligatoriu pentru a asigura deplasarea VP în condițiile descrise în §2.1 supra. Răspunsul la această întrebare este negativ, din două motive: (i) object shift este procedeu facultativ (deplasare A-bar), generat de necesități discursive; complementul lui V trebuie extras în mod sistematic pentru a asigura deplasarea VP în modul descris mai sus; (ii) accesul obiectelor propoziționale în poziția de object shift este constrâns de focalizarea contrastivă a subiectului (32) (nu imposibil, după cum se spune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Cumi le-a spus [că s-a comportat ti] vecinelor de scară? Pentru a testa extracția wh- dintr-un OD propozițional din poziție derivată, se cuvine să ne amintim că topica VOS este disponibilă pentru OD propozițional doar în condiții discursive speciale, i.e. sub focalizarea contrastivă a subiectului (v. (32) în §2.4 supra). Dacă îndeplinim condițiile pentru legitimarea structurii VOS cu OD propozițional, observăm că extracția unui element wh- din această poziție este permisă: (52) Cumi au spus [că m-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu 2013b; Hill și Alboiu 2016) (v. §II.2.4), nu în sensul gramaticalizării unor poziții fixe de topic și/sau de focus, ci în sensul în care poziționarea constituenților este dictată de interpretarea lor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negație, analizate în §2.1.3 supra, sunt un prim argument pentru deplasarea verbului ca grup în româna veche. Un alt argument este reprezentat de disponibilitatea procesului de object shift (v. Gallego 2012) și în româna veche, în aceleași condiții discursive ca în româna modernă (v. §III.2.4). După cum se poate observa din exemplele de mai jos, topica VOS, care presupune deplasarea argumentului intern la stânga subiectului în periferia internă propozițională (periferia vP) (VSO --> VOiSti) este atestată în vechile texte românești

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mai vechi nu arată această complementaritate exclusivă între deplasare la focus și inversiune; cercetarea cantitativă oferă cheia de înțelegere a distribuției enclizei (mai ales pentru propozițiile nonimperative): gramatica V-la-C / V2 este opțiunea mai rară, deci marcată; astfel se explică valorile discursive speciale pe care le capătă inversiunile în româna veche; valoarea de focus este una dintre aceste valori discursive (după cum arată în mod clar cronicile moldovenești), dar nu singura (v. Zafiu 2014 și §3.2.2.5 infra); (iii) modelul sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
înțelegere a distribuției enclizei (mai ales pentru propozițiile nonimperative): gramatica V-la-C / V2 este opțiunea mai rară, deci marcată; astfel se explică valorile discursive speciale pe care le capătă inversiunile în româna veche; valoarea de focus este una dintre aceste valori discursive (după cum arată în mod clar cronicile moldovenești), dar nu singura (v. Zafiu 2014 și §3.2.2.5 infra); (iii) modelul sintactic adoptat (stabilirea relațiilor dintre trăsăturile sintactice prin procesul de ACORD în sens restrâns) permite o analiză mai flexibilă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.2.2.5 infra); (iii) modelul sintactic adoptat (stabilirea relațiilor dintre trăsăturile sintactice prin procesul de ACORD în sens restrâns) permite o analiză mai flexibilă, care să armonizeze aparenta tensiune dintre deplasarea verbului la FINP sub inversiune și valorile discursive evidente care se corelează cu inversiunea. Obiectivele și (în strânsă legătură cu acestea) structura secțiunii de față sunt următoarele: secțiunea §3.1 este rezervată prezentării caracteristicilor sintactice ale gramaticii V2 a limbilor romanice vechi; vom extrage principalele diagnostice sintactice care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă (v. și Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016 pentru analiza inversiunii verbale în româna veche ca V-la-FOC

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă (v. și Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016 pentru analiza inversiunii verbale în româna veche ca V-la-FOC). Analiza românei vechi din §3.2 conduce la adoptarea primei perpective de analiză. Ledgeway (2008) arată că regula V2, înțeleasă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Wolfe 2015a) În concluzie, stadiul V2 al fazelor vechi romanice se caracterizează prin nespecializarea și permisivitatea spațiului preverbal, rezultând din posibilitatea de a găzdui orice tip de constituent și uneori constituenți multipli, și prin existența construcțiilor V1 cu diverse valori discursive în propoziții neinterogative. 3.1.4 Deplasare la C în structurile analitice Discuția de până în acest punct s-a concentrat mai ales (dar nu exclusiv) asupra accesării domeniului C de către formele verbale sintetice. În această ultimă secțiune rezervată prezentării gramaticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și Alboiu (2016) argumentează explicit pentru deplasarea verbului la FOCUS; Zafiu (2014) propune o analiză mai moderată și arată că inversiunea nu se corelează întotdeauna cu focalizarea. Vom propune o linie de analiză conciliantă, care să dea seamă de efectele discursive obținute prin inversiune, dar să suprindă și distribuția inversiunii, care nu este întotdeauna complementară cu focalizarea. Efectele de focalizare identificate de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) sunt reale și pot fi explicate în modelul teoretic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Pe baza analizei exhaustive a cronicilor moldovenești, autoarele identifică distribuția complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru varietăți italo-romanice; Sitaridou 2011 pentru spanioala veche). Analiza unui corpus mai extins arată însă că inversiunea și deplasarea altui constituent la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că inversiunea nu este o strategie exclusivă de focalizare, o serie de argumente precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context a formelor inversate și a formelor neinversate, cu aceeași valoare discursivă - în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite infinitivale -, procedeu disponibil inclusiv în gramatica limbii moderne, în alte condiții discursive ([ Că a venit de ieri]i, mi-ai spus(-o) ti). Vom reveni asupra efectelor discursive asociate cu topicalizarea propoziției subordonate în §5.2 infra. În această secțiune, am examinat o serie de date care scot în relief natura flexibilă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite infinitivale -, procedeu disponibil inclusiv în gramatica limbii moderne, în alte condiții discursive ([ Că a venit de ieri]i, mi-ai spus(-o) ti). Vom reveni asupra efectelor discursive asociate cu topicalizarea propoziției subordonate în §5.2 infra. În această secțiune, am examinat o serie de date care scot în relief natura flexibilă și nespecializată periferiei stângi în propozițiile cu deplasare V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]