3,349 matches
-
de altă parte detestate din ambele direcții: echilibrul axiologic între valori, liberalismul, pluralismul (cu toate urmările sale), umanismul, europeismul, convergența și chiar sinteza dintre valorile naționale și universale, raționalismul și spiritul critic, un anumit bun simț, pe care extremiștii îl disprețuiesc ca mic burghez, adeziunea militantă la drepturile omului și cetățeanului, nostalgia societății civile de dreapta sau de centru? prin integrarea, participarea și responsabilitatea directă a individului sunt și rămân aspirațiile perfect legitime ale oricărei societăți post-totalitare. Ele fac parte din
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și pentru boierimea română. Cu prilejul deschiderii cursurilor Academiei grecești din București, marele postelnic Al. Mavrocordat face o adevărată teorie a exodului spre lumină: Deși fără mijloace și săraci cei mai mulți dintre noi, lăsăm totul, și patrie și consângeni și casnici, disprețuim orice fel de nenorocire și suferință și mergem la universitățile Europei ca să ne luminăm. Aceeași preocupare se constată, după 1800, și la boierimea română. Ea preferă să-și trimită odraslele mai curând în colegii sau să le pună în pensiune
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Gogol. În 2003 a primit Premiul special acordat de Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor. Adept al criticii de participare, R. nu are, propriu-zis, o metodă, ci recurge la o lectură atentă și comprehensivă. Dornic să intre în intimitatea textelor, el disprețuiește blazarea și suficiența unor confrați care, comentând, nu fac decât să-și confirme părerile prestabilite, de aceea și este ostil pedanteriei, atribuită criticilor întemeiați pe o teorie. Nu validitatea propriului demers îl preocupă, ci adevărul lui. Suspectează orice abordare obiectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
-ți poți imagina cu exactitate, dragă prietene, ceea ce reprezentam noi, tinerii debutanți, pe vremea aceea, În fața unui astfel de important personaj? Nu cred. Scriitorul român, cel tânăr ca și cel cu renume, În afară de douâ-trei excepții, era profund și pe față disprețuit de către acest editor; el era văzut ca un simplu exponent al unei mărfi ce nu se poate desface, sau care se desface prea puțin, ce aduce un prea neglijabil profit! Aceasta era „concepția” care stătea la temelia „culturii”, la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înverșunat al progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini literare minunatele realizări ale poporului nostru. Și aveai impresia că disprețuind temele contemporaneității, autorul Îndemna pe cei 5 la sută „aleși” să se inspire fie din noțiuni abstracte, fără patrie, fie să evadeze din trecutul «neprielnic» al unei necesități «monotone». Critica ascuțită făcută de partid, atât articolului menționat, cât și activității
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare, ci explică (Ă). Pe lângă o poezie constatativă, de registratură sau cum vreți să-i mai spuneți, s-a ivit și o «critică» pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de felul celor de la Proletkult și R.A.P.P. din anii formării culturii URSS, În practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădează mentalitatea proletkultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aflăm astăzi - reeducarea vechilor cadre de intelectuali din țara noastră. Un asemenea intelectual În care mentalitatea burgheză a mai lăsat urme adânci este În Drum fără pulbere inginerul Lăzărescu, pe care Îl cunoaștem la Începutul romanului, rupt de viață, acrit, disprețuind lupta pentru construirea socialismului pe care nu o Înțelege. Mai complex este cazul elevului său, inginerul Pangrati. Prin Pangrati, scriitorul Petru Dumitriu a vrut să ilustreze tipul tânărului inginer Înzestrat cu o mare și „pură” pasiune pentru tehnică, fiind În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ceva fatal și ireversibil și să-i stigmatizezi în mod mai mult sau mai puțin deschis pe cei care, într-un moment sau altul, s-au opus acestei idei: adversarii lui Richelieu se refereau la valori care nu erau de disprețuit, vandeenii își apărau libertățile și credința. Nu numai Franța înseamnă diversitate, ci istoria ei însăși. Am vrut să o surprindem ca atare, fără să ne arogăm dreptul de a alege din trecut doar ceea ce pregătește, explică sau justifică prezentul sau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
guvernului lui Mazarin rămîn aceleași. În cursul anului 1649, atitudinea lui Condé provoacă a doua Frondă sau Fronda prinților. Amețit de victoriile sale împotriva spaniolilor și parizienilor, Condé vrea să-l înlocuiască pe italian pe care-l detestă și-l disprețuiește. Dar Ana și Mazarin pun să-l aresteze, ca și pe fratele său Conti și pe cumnatul său Longueville, punînd capăt revoltelor pe care ducesa de Longueville și toți prietenii prinților încearcă să le suscite în provincie (ianuarie-decembrie 1650). Succesul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se învîrtească mai ușor și mai repede, ele sînt unse; în același scop, unii vînători de balene ung fundul ambarcațiunii lor. Nu încape nici o îndoială că această operațiune este cu totul nevătămătoare, ba chiar poate oferi unele avantaje, deloc de disprețuit cînd ne gîndim că apa și uleiul nu se împacă defel, că uleiul e lunecos și că țelul urmărit este de-a face ca ambarcațiunea să lunece voinicește pe apă. Queequeg credea cu strășnicie în foloasele ungerii ambarcațiunii, iar într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i-ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se nărui sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără casă și fără familie, porni cu pași împleticiți, ca un vagabond în doliu, ale cărui suferințe nu trezesc nici un respect, al cărui păr cărunt e disprețuit de cîrlionții bălai! Moartea pare singurul deznodămînt de dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul tărîm al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
somn?! Da, doarme, acolo! Doarme? da, însă e viu și-o să se trezească în curînd. Atunci n-o să-ți mai pot ține piept, bătrîne! Nu-ți vei pleca urechea nici la argumentele, nici la mustrările, nici la rugămințile mele - tu disprețuiești toate astea. Supunere oarbă la poruncile tale oarbe, asta e tot ce dorești. Da și mai spui că oamenii au jurat să-ți împlinească jurămîntul, că noi toți sîntem niște Ahabi. Doamne ferește!... Nu există oare vreun alt mijloc? un mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lasă peste o vale. Ă Da, Moby Dick, fă-ți cel din urmă salt către soare! strigă Ahab. Ceasul tău a sunat, iar harponul e gata! Toată lumea jos! Să rămînă doar unul dintre voi; în arborele trinchet. Ambarcațiunile! Fiți gata! Disprețuind grijelele prinse de sarturi, oamenii lunecară ca niște meteori pe punte, agățîndu-se de fungi și de straiuri, în vreme ce Ahab cobora el însuși destul de repede de la postul lui de observație. Ă Lăsați ambarcațiunile la apă! tună el, de îndată ce puse piciorul în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era lăsat în umbră de cel politic, n-a fost un curent poporan: "Anton Pann - zice Alecsandri într-o scrisoare din 1872 - nu a fost până acum prețuit la adevărata lui valoare, ba, încă, în Valahia meritele sale sunt chiar disprețuite de majoritatea literaților moderni"2 . Acum posedăm factorii culturii românești din veacul al X1X-lea. Vedem că în Muntenia sunt: o tradiție culturală mai slabă, curentul latinist și curentul francez mai ales în ipostazul lor politic. În Moldova: o tradiție culturală
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbă. Și nici nu se putea altmintrelea, pentru că, încă o dată, felul vorbirii, admiterea unui jargon artificial ori împestrițarea cu străinisme sunt strâns legate cu mentalitatea omului, cu apucăturile sale, cu modul său de a se comporta cu împrejurările. Acel care disprețuia starea din acea vreme și voia să reformeze totul trebuia să reformeze și limba. Franțuzitul trebuia să fie democrat și democratul franțuzit. Latinistul trebuia să fie democrat și democratul latinist. Apărătorul vechiului regim trebuia să vorbească vechea limbă a clasei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
femeia din Păcat, care se îndrăgostește de seminarist și care trebuia numaidecât să fie simpatică, pentru economia nuvelei, și care încă face parte din aristocrație, din clasa de care Caragiale nu și-a bătut joc? Nu! nu! Caragiale urăște ori disprețuiește prea mult clasa burgheză, clasele noi, ca să poată vedea în reprezentanții ei acel "grăunte de aur", care se găsește în orice om și de care vorbește nu știu ce scriitor. După cum nu găsește nimic bun și folositor în formele noi, tot așa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
copii, care, prin neastâmpărul firesc al vârstei lor, nu pot fi decât plicticoși și antipatici, când nu-i iubești. Dar nu, încă o dată: în aceste două schițe e vorba tot de clasa mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Moldova. De aceea, genul oratoric înflorește mai mult acolo. (De aceea, poezia ei dinainte de 1880 e mai propagandistă.) Și astăzi partidele serioase - liberalismul, țărănismul, socialismul - sunt mai puternice în Muntenia. Și a organiza un stat nu e un lucru de disprețuit, mai ales că "primum vivere, deinde philosophari". (Trebuie să observăm însă că, la această organizare, nu s-a ținut îndeajuns seama de realitățile noastre, asupra cărora au atras atenția mereu gânditorii politici moldoveni.Vezi Spiritul critic în cultura romînească.) * Dar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
interes, și chiar dragoste pentru ea (dragostea nu implică admirație) - așa cum s-au comportat cu literatura țării lor cei mai însemnați scriitori din alte țări, care au găsit chiar școli sau epoci literare vechi de la care să se reclame. Cine disprețuiește literatura anterioară țării sale nu poate fi scriitor bun, chiar și aiurea, unde influențele străine sunt neînsemnate și unde, deci, nu e atâta nevoie de sprijinul tradiției pentru asimilarea acestor influențe, cum e cazul nostru, popor începător, încă în perioada
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
după cutare autor" din cauză că și-a încurcat manuscrisele. Și chiar de ar fi plagiate, aceasta ar fi cu totul altceva, o chestie de etică, și nu una de estetică. Unul din cei mai originali scriitori vechi, C. Negruzzi, n-a disprețuit plagiatul. * Înainte de 1900 se ridică spre suprafață literatura "decadentă" apărută pe la 1880 cu Macedonski; iar după 1900, apare literatura țărănistă. Ce poziție au aceste școli și curente față de evoluția normală a literaturii romîne? Prin literatură română normală înțelegem acea literatură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
paznic... Psalmul mângâie pe cel întristat, potolește pe cel prea vesel, îmblânzește pe cel mânios, dă curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor celor ce suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
următoarea poruncă a Părintelui Macarie: ,,Monahul așa trebuie să-și orânduiască posturile, ca și când ar avea să trăiască în timp o sută de ani și așa să-și pună frâu pornirilor sufletești, să uite de jigniri, să alunge tristețea și să disprețuiască durerile și pierderile, ca și când ar muri în fiecare zi” (cap.41 Cartea a VI-a, în 22 de capitole, combate duhul desfrânării. Împotriva acestui duh, lupta începe din primul moment al tinereții și se încheie după înfrângerea celorlalte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dorința vieții veșnice și a mântuirii; - exemplele unor sfinți și sfaturile lor ce ne aprind în suflet dorința mântuirii; - necesitatea pornită din necazurile ce se abat asupra noasrtră și ne determină să ne gândim la Dumnezeu, pe care L-am disprețuit, atunci când nu ne lipsea nimic (cap. 4 ). Renunțările pe care trebuie să le accepte monahul sunt și ele trei, după porunca dată de Dumnezeu lui Avraam: Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău“: 1
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]