4,738 matches
-
lui Adam și la femelă coronița este cea care controlează păsărica evaică. Las misticilor și umoriștilor care sunt aceeași să cerceteze, să se neliniștească, să ancheteze, să dezlege acest simbolism. Augusta seriozitate a științei investigative nu-mi permite să mă distrez cu ea. De observat capul masculului care este mai ferm decât al femelei, iar ciocul său mai mare și mai robust, că meningele cerebelului are o cută dublă, fără îndoială, pentru a suporta ciocul de ciocănit, în timp ce la femelă capul
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
-l ducă la abatorul particular, de la Moara Albă, să primească, acolo, prețul pe jumătate, față de cât s-ar fi cuvenit, normal, iar, după amiază ori mai pe seară, poate, să se ducă la nunta Mierlei cu Laurențiu, și să se distreze, pe cinste, fără ca nuntașii să știe că banii dați de el pe masă provin din uciderea taurului părinților miresei! În timp ce se apropia de animalul care păștea, În voia lui, prin iarba până la burtă, Roșcuț gândi: ah! Cât de mult urăsc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după care-și continuă păscutul. Frumosule!, exclamă, Roșcuț, În șoaptă! Atât de frumos ești, și atât de bine dezvoltat ești, Încât, recunosc, nesilit de nimeni, că, n-ar trebui să te sacrific, mai ales, În felul ăsta, și, să mă distrez, de pe urma frumuseții tale. Dar, Încă o dată, frumosule, n-am Încotro; n-am de ales. Gata! Și, În clipa asta scoase cuțitul cât sabia, de la spate, și, apucându-l puternic, cu ambele mâini, se opinti, să-i Înfingă, unealta criminală, taurului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În Cipru. Unde și-a pus-o cu o țipă - „stați să vă arăt poză ei. Nu-i așa că-i valabilă?” - Si Daniel a crezut? - Păi, tocmai îi povestise Miruna ce frumos fusese în Cipru și ce bine s-a distrat ea acolo... - Nici măcar nu e funny, zic eu trist. Doamne, să dai cu piciorul fericirii - din ce, din curiozitate? Să intri în rândul lumii? - Știu. Plânge Miruna de i se rup batistele... - Și își caută soț. - Viața merge înainte
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mariana 47>: el e singurul care discută cu mine. Poate-i mai bine așa. E mai sigur. Bine că nu-i că ține <vick46>: eu ce defecte am? <mariana 47>: tu esti rău. Fără sentimente adinci... vii aici să te distrezi, nu-ți pasă că-i faci pe altii să sufere <vick46>: poate că ai dreptate. Eu nu știu să iubesc decît o dată. Iubesc deja <mariana 47>: bine că m-am trezit la timp. Atît de puțin îți pasă că jignești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maya>: zic și eu ca față aia: nu mai am timp. Am 32 <victor50>: mai ai 33 pînă la pensie! O viață să tot muncești <maya>: daaa... de aceea trăim, să muncim? <victor50>: cam de aia. Dacă vrei să te distrezi, stai în România <maya>: aici îți trebuie bani să te distrez <victor50>: și aici și timp. Aici timp nu prea ai. Muncești. Cînd ieși la pensie, călătorești - dacă ai bani... <maya>: atunci de ce trăim? <victor50>: la întrebarea asta fiecare găsește
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Am 32 <victor50>: mai ai 33 pînă la pensie! O viață să tot muncești <maya>: daaa... de aceea trăim, să muncim? <victor50>: cam de aia. Dacă vrei să te distrezi, stai în România <maya>: aici îți trebuie bani să te distrez <victor50>: și aici și timp. Aici timp nu prea ai. Muncești. Cînd ieși la pensie, călătorești - dacă ai bani... <maya>: atunci de ce trăim? <victor50>: la întrebarea asta fiecare găsește un raspuns diferit. Tu de ce trăiești? <maya>: crezi că știu? Încă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai cu cine te... distra. Ne reclamă asta la decan, boule! - Așa este, bă, dobitocule! se auzi mai puternică și vocea Monicăi, din spatele Miei. Ne faci nouă necazuri, nu ție. Relu intenționă să le răspundă și să le împingă, dar fetele, ceva mai iuți în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din partea mea, că ea nu a catadicsit să răspundă în același fel...Am luat-o prin surprindere, că altfel nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce Tainicele cărări ale iubirii culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dacă se simțea în putere, recurgând la analogii diverse, la tertipuri prin care să declanșeze fragmente de amintiri care să-l lege de trecut. Nu mică i-a fost mirarea când a remarcat că, privind un mic tablou înfățișând tineri distrându-se la săniuș într-o stațiune montană, prin fața ochilor se derulează cu viteză, Tainicele cărări ale iubirii într-o străfulgerare de moment..., o anumită scenă văzută cu ochii lui în ultimul concediu... A hotărât să repete același exercițiu în noaptea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dar Felix are venitul lui, protestă Otilia, nu-i așa, papa? - A-a-are! bolborosi moș Costache, privind ca un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol își mușcă puțin buza de sus, cam schimbat la față, dar, lovind zarurile, răspunse conciliant: - Așa ești dumneata, cocoană Aglae, malițioasă. Otilia sărise acum de pe scaunul lui moș Costache pe acela al lui Pascalopol, pendulîndu-și și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuvintele de foc. Otilia se sculă și, luîndu-l de braț, îl îndreptă spre ușă. La masă, Otilia fu volubilă, îi spuse impresii de Conservator, îl întrebă despre activitatea lui universitară. Simțise că Felix era preocupat. - Ce ai, Felix? Ești așa distrat! Te pomenești că ești îndrăgostit! Nu m-aș mira, cu atâtea colege... Felix se simți dezamăgit de presupunerea Otiliei, și prin gând îi trecu toana de a smulge înapoi scrisoarea. Otilia îl ținu mult de vorbă, apoi trecu în odaia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă distrat ochii deasupra. Era în obiceiul ei de a-și satisface fără împotrivire din partea lui Costache orice curiozitate. Moș Costache scoase un apel gutural: - Nu-nu-nu citi, e ceva care nu trebuie. - Cum, papa? Tu ai început să ai taine față de mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți îl distră o vreme și se lăsă în voia jocului, sub pretextul că unui medic i se cădea să cunoască toate umbrele societății. Într-o zi, pe seară, simți o mână viguroasă ce-l strângea de braț. Se-ntoarse și se găsi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ăștia! Apoi, neavând ce face cu revista, căută în juru-i un profesor, întrebînd "a cui e asta", și o aruncă repede pe o masă, tocmai când profesorul intra în sală. Sufletul lui Felix fu profund atins și toată ora fu distrat. El se aștepta să fie dacă nu ridicat în slava cerului, dar măcar remarcat, felicitat că poate publica într-o revista așa de importantă. A fi savant era după el suprema onoare. Toți colegii lui nu-i remarcau nici un merit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adăugă el,domnișoara Georgeta e o fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul nu punea nici o maliție în vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros în pământ. - Vino, dragă domnișoară, vrea tânărul să-ți spună bună seara. Georgeta reapăru îmbrăcată, și cei doi jucară comedia despărțirii solemne. În vreme ce Felix alerga ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache. Felix îl zărise însă de pe fereastra geamlâcului. Își luă atunci pălăria și, dîndu-se jos tiptil, ieși pe poartă și plecă în oraș. Era enervat și descurajat peste măsură, și toate vechile planuri de fugă îl năvăliră. Cursurile îl distrară puțin, și când se întoarse acasă, primi cu recunoștință acest sfat, șoptit, al lui moș Costache: - Să nu te mai duci pe acolo! E mai bine așa! Stănică vorbise, într-adevăr, bătrânului, înflorind lucrurile și dîndu-le colori de dramă. - Domnule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Domnul Pascalopol. Ne lipsești foarte mult. Dacă te-am supărat vreunul cu ceva, nu lua în seamă, căci bătrânii sunt totdeauna mai cu necazuri. Moș Costache nu spune, dar suferă fără tine. Felix, ca tinerii, are cu ce se distra, el uită mai repede. Noi am fost foarte necăjiți cu moș Simion, care e tot bolnav. De acum, cu bătrânii nu te poți aștepta la altceva. Să veniți cu bine, căci vă așteaptă cu dor ai voștri Stănică, Aglae, Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apariție luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie o fată inteligentă. După câte mi-ai spus, înțeleg că te iubește. Lui Felix, numele Otilia în gura altuia, precum și convorbirea în jurul chestiunilor intime îi displăceau, de aceea lăsă capul în jos. Îl distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități teoretice se simțise inferior. Acum însă, după un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jur pe iubirea mea. Eu nici nu-i cunosc pe dumnealor decât din vedere. Domnul Stănică ne-a adunat. Ne-a spus așa, că e îngrijit de tristețea ta, că ai suferit mari decepții în dragoste și vrea să te distreze, să te inițieze în adevărata viață studențească. Felix se rugă de Weissmann să-l lase singur, și el se plimbă pe străzile singuratice din cartierul Antim, ieșind apoi în strada Rahovei, până ce se liniști. Când se întoarse, nu mai era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cântă cu mai multă râvnă Menuetul lui Mozart. G. Călinescu O zi, două după aceasta, moșierul trecea din nou pe la bătrân și-l ruga s-o lase pe Otilia să se plimbe cu el la șosea, ca s-o distreze puțin, după atâta îngrijorare. Mai mult în glumă, Pascalopol întrebă pe moș Costache: - Hei, când mă chemi să-mi dai zestrea Otiliei? - Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii în jos, răsucind țigări. - Măi, Costache, glumi Pascalopol, ție ți-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Trebuie să ții dietă, să nu fumezi, să nu bei alcooluri, să duci un regim descongestionant. Am să-ți dau o rețetă, dar să știi că totul depinde în primul rând de regim. De altfel, de acum încolo evită supărările, distrează-te calm, fără iritații. Ai vreo avere? - A-a-am ceva... puțin... cât îmi trebuie am! se bâlbâi moșCostache, punând instinctiv mâna în buzunarul pantalonilor. - Cu atât mai bine!- Și... și n-am nimic? mai întrebă moș Costache. - Nimic, domnul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe medic. - Cum, ce să faci? Nimic! Să duci viață așezată. Bătrânul povesti toate suferințele lui. Doctorul zâmbi și bătîndu-l pe umeri îl încurajă: - Nu e nimic. Mizerii de-ale vârstei noastre. Ca să nu lemai bagi în seamă, plimbă-te, distrează-te, întovărășește-te cu oameni tineri, stai ziua, când e frumos, în aer liber, în Cișmigiu, la Șosea, cu condiția să nu răcești. Moș Costache ascultă recomandațiile cu religiozitate, puțin nemulțumit că nu i se dăduse și doctorii. Otilia, pusă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]